Alfred Wilson-Spencer, un fizician de la Universitatea Leeds din Marea Britanie, explică descoperirea neobișnuită din interiorul Pământului. El dezvăluie marele mister aflat sub picioarele noastre, la o adâncime uluitoare de 5.100 de kilometri. În nucleul interior al planetei noastre este o minge solidă de fier și nichel, iar spre exteriorul său lichidul are temperatura de aproximativ 4.726 de grade Celsius.
Nucleul interior al Pământului joacă un rol crucial în modelarea condițiilor pe care le trăim la suprafață. Oamenii de știință nu știu câți ani are acesta, dar din fericire, fizica mineralelor ne aduce mai aproape de rezolvarea misterului, spune fizicianul, potrivit Science Alert.
Miezul interior este responsabil pentru câmpul magnetic al Pământului, care acționează ca un scut, protejându-ne de radiațiile solare dăunătoare. Acest câmp magnetic ar fi putut fi important pentru crearea condițiilor care au permis vieții să prospere cu miliarde de ani în urmă.
O nouă descoperire la CERN: Nemaivăzută pe Pământ, schimbă legile fizicii
Miezul interior al Pământului a fost odată lichid, dar a devenit solid în timp. Pe măsură ce Pământul se răcește treptat, miezul interior se extinde spre exterior, în timp ce lichidul bogat în fier din jur „îngheață”. Acestea fiind spuse, el este încă extrem de cald, cel puțin la 5.000 grade Kelvin (K) (4726,85°C).
Acest proces de înghețare eliberează elemente, cum ar fi oxigenul și carbonul, care nu sunt compatibile cu starea într-un solid fierbinte. Acesta creează un lichid fierbinte, plutitor în partea de jos a miezului exterior.
Lichidul se ridică în miezul exterior lichid și se amestecă cu acesta, ceea ce creează curenți electrici (prin „acțiunea dinamului”), care generează câmpul nostru magnetic.
Pentru a înțelege cum a evoluat câmpul magnetic al Pământului de-a lungul istoriei sale, geofizicienii folosesc modele care simulează starea termică a nucleului și a mantalei.
Aceste modele ne ajută să înțelegem cum este distribuită și transferată căldura în interiorul Pământului. Ei presupun că miezul interior solid a apărut pentru prima dată când lichidul s-a răcit până la punctul său de topire, luând acesta drept momentul în care a început să ”înghețe”. Problema este că nu reflectă cu exactitate procesul de solidificare.
Prin urmare, oamenii de știință au explorat procesul de „suprarăcire”. Suprarăcirea este atunci când un lichid este răcit sub punctul său de îngheț fără a se transforma într-un solid. Acest lucru se întâmplă cu apa din atmosferă, uneori ajungând la -30°C înainte de a forma grindină, și, de asemenea, ca fierul din miezul Pământului.
O superputere mondială a luat-o înaintea Occidentului: Deține 90% dintr-o bogăție rară
Calculele sugerează că sunt necesare până la 1.000 grade K de suprarăcire pentru a solidifica fierul pur în miezul Pământului. Având în vedere că conductivitatea miezului implică că se răcește cu o rată de 100-200K la miliard de ani, acest lucru prezintă o provocare semnificativă.
Deoarece nu putem accesa fizic nucleul - oamenii au forat doar la o adâncime de 12 km în Pământ - ne bazăm aproape în întregime pe seismologie pentru a înțelege interiorul planetei noastre.
Miezul interior a fost descoperit în 1936, iar dimensiunea sa (aproximativ 20% din raza Pământului) este una dintre cele mai bine constrânse proprietăți ale Pământului. Folosim aceste informații pentru a estima temperatura miezului, presupunând că granița dintre solid și lichid reprezintă intersecția dintre punctul de topire și temperatura miezului.