Un nou studiu efectuat de către cercetătorii de la Universitatea Maryland din Statele Unite, care a fost publicat în revista Science Advances pe 27 septembrie 2024, a dus la o descoperire epocală. Geologii au găsit o structură de subducție misterioasă pe fundul Oceanului Pacific, care ar putea rescrie istoria Pământului.
O echipă de oameni de știință americani a descoperit rămășițele unei zone antice a fundului mării folosind noi tehnici seismice, oferind perspective noi asupra structurilor profunde ale Pământului. Această descoperire sugerează o mișcare mai lentă decât se aștepta a materialului de subducție, impactând teoriile despre dinamica interioară a Pământului, potrivit Sci Tech Daily.
Experții au identificat rămășițe ale fundului marin preistoric care s-a scufundat în adâncurile Pământului în timpul erei dinozaurilor, punând sub semnul întrebării opiniile predominante asupra structurii interioare a Pământului.
Găsit la East Pacific Rise, o graniță tectonică din adâncul Oceanului Pacific de sud-est, acest segment neexplorat anterior de fundul mării dezvăluie noi aspecte ale proceselor interioare ale planetei noastre și ale istoriei sale transformatoare de-a lungul a milioane de ani. Descoperirile echipei au fost publicate pe 27 septembrie 2024, în revista Science Advances.
Condusă de cercetătorul specializat în geologie Jingchuan Wang, echipa a folosit tehnici inovatoare de imagistică seismică pentru a cerceta adânc în mantaua Pământului, stratul dintre scoarța și nucleul planetei noastre. Ei au găsit o zonă neobișnuit de groasă în zona de tranziție a mantalei, o regiune situată între aproximativ 410 și 660 de kilometri sub suprafața Pământului.
Zona separă mantalele superioare și inferioare, extinzându-se sau contractându-se în funcție de temperatură. Echipa crede că fundul mării recent descoperit poate explica, de asemenea, structura anormală a provinciei Pacific Large Low Shear Velocity (LLSVP) - o regiune masivă din mantaua inferioară a Pământului - deoarece LLSVP pare a fi divizat de placă.
„Această zonă îngroșată este ca o amprentă fosilizată a unei bucăți străvechi de fundul mării care a intrat în Pământ cu aproximativ 250 de milioane de ani în urmă”, a spus Wang. „Ne oferă o privire asupra trecutului Pământului pe care nu am mai avut-o până acum.”
Subducția are loc atunci când o placă tectonică alunecă sub alta, reciclând materialul de suprafață înapoi în mantaua Pământului. Procesul lasă adesea dovezi vizibile de mișcare, inclusiv vulcani, cutremure și tranșee marine adânci.
În timp ce geologii studiază de obicei subducția examinând mostre de rocă și sedimente găsite pe suprafața Pământului, Wang a lucrat cu profesorul de geologie Vedran Lekic și profesorul asociat Nicholas Schmerr pentru a folosi undele seismice pentru a sonda fundul oceanului. Examinând modul în care undele seismice au călătorit prin diferite straturi ale Pământului, oamenii de știință au reușit să creeze hărți detaliate ale structurilor care se ascund în adâncul mantalei.
„Puteți să vă gândiți la imagistica seismică ca ceva similar cu o scanare CT. Practic, ne-a permis să avem o vedere în secțiune transversală a interiorului planetei noastre”, a spus Wang. „De obicei, plăcile oceanice de material sunt consumate complet de Pământ, fără a lăsa urme perceptibile la suprafață.
Dar a vedea placa de subducție antică prin această perspectivă ne-a oferit noi perspective asupra relației dintre structurile Pământului foarte adânci și geologia suprafeței, care nu erau evidente înainte.”
Ceea ce a descoperit echipa i-a surprins – materialul se mișca prin interiorul Pământului mult mai lent decât se credea anterior. Wang crede că grosimea neobișnuită a zonei descoperite de echipa sugerează prezența unui material mai rece în această parte a zonei de tranziție a mantalei, sugerând că unele plăci oceanice se blochează la jumătatea distanței în timp ce se scufundă prin manta.
„Am descoperit că în această regiune, materialul se scufunda cu aproximativ jumătate din viteza pe care ne-am așteptat, ceea ce sugerează că zona de tranziție a mantalei poate acționa ca o barieră și poate încetini mișcarea materialului prin Pământ”, a explicat Wang. „Descoperirea noastră deschide noi întrebări despre modul în care adâncimea Pământului influențează ceea ce vedem la suprafață pe distanțe mari și în perioade de timp.”