Resturile scheletului unei femei ce datează de la începutul Epocii Bronzului, descoperite în anul 1972, au însemnat o descoperire senzațională pentru lumea științei.
Arheologii au aflat, studiind craniul, ceea ce ar fi o operaţie rudimentară pe creier datată cu aproximativ 4.500 de ani în urmă. Potrivit specialiștilor, operația a avut succes, iar femeia ar mai fi trăit circa un an de zile de la momentul intervenției.
Cea mai veche operaţie pe creier descoperită în România a fost făcută cu o lamă de silex şi are o lungime de aproape 11 cm. Operaţia s-a făcut sub anestezie, cu plante halucinogene.
“Mergeam pe un drum de ţară care pleacă din Livezile şi iese pe culme, spre Vârful Băii. În malul drumului am văzut fragmente de oase umane pe care le-am cules. Din păcate, restul scheletului a fost distrus de drumul de care. Când am găsit craniul, el era spart în zeci de fragmente, pe care le-am ţinut câţiva ani depozitate într-o pungă fără să-mi dau seamă că acesta prezenţa vreo intervenţie umană. Din fericire, exact partea cea mai importantă, craniul, s-a păstrat, împreună cu fragmentul de mandibulă.
Craniul a fost reconstituit în momentul în care îmi pregăteam lucrarea de licenţă, pe baza pieselor aflate în colecţia particulară. După ce am absolvit, am donat colecţia, o parte muzeului din Aiud, o parte muzeului din Alba Iulia, craniul respectiv ajungând la muzeul din Alba Iulia, dar iarăşi nu a putut fi valorificat pentru că, din păcate, România avea un deficit uriaş la capitolul cercetare antropologică, nu aveam decât foarte puţini specialisti”, povesteşte arheologul Mircea Ciugudean, cel care a făcut descoperirea.
În anii ’80, când s-a făcut practic restaurarea acestei calote craniene, s-a constatat că ea prezintă un orificiu creat artificial, printr-o intervenţie umană. „Cel care a făcut această intervenţie nu numai că a făcut-o de-o manieră tehnică ireproşabilă, dar operaţia a reuşit şi pacientul a supravietuit”, a adăugat Horia Ciugudean. În urmă cu circa 15 ani, după o expertiză efectuată de un grup de antropologi scoţieni, a fost confirmat faptul că este vorba de o intervenţie chirurgicală şi că este cea mai complicată operaţie de acest gen descoperită până acum în Europa, raportat la vremurile în care a avut loc.
Craniul descoperit la Livezile aparţinea unei femei mature, de cca. 35-40 de ani. Circumferinţa trepanaţiei (operației) are diametrul mare de 12,2 cm. iar diametrul mic de 7,3 cm. “Ideea la trepanat este să scoţi tot ce înseamnă os spart, aşchie. Marginile nu se refac decât dacă au o anumită regularitate. Din această cauza erau curăţate şi rase. Operaţia a fost efectuată prin tăiere şi răzuire. Dovadă este că femeia operată a supravieţuit. Unelte de obsidian sau silex de tipul celor cu care a putut fi efectuată trepanaţia craniului de la Livezile sunt cunoscute în zona civilizaţiilor amerindiene – mayaşi, azteci, incaşi, folosite în acelaşi gen de practici chirurgicale”, completează arheologul.
Obsidianul este o piatră vulcanică extrem de dură care, prin prelucrare, permite obţinerea unor margini tăioase mai ascuţite decât o unealtă de metal din acea epocă (începutul epocii bronzului) şi cu care se putea, practic, tăia osul, intervenind cu multă precizie şi finețe.
Oamenii de ştiinţă spun că ţesutul osos a continuat să crească după operaţie, semn că în mod miraculos, pacientul a supravieţuit operaţiei făcute acum cinci mii de ani.