Artist roman in Germania: Mi-e dor de Romania, nu mi-e dor de situatia de acolo

Probabil mai cunoscuti in strainatate decat in propria tara, unii romani au reusit sa se faca respectati prin talentul lor si sa fie exemple pentru multe generatii din toata lumea. Este si cazul lui Paul Ionescu, un artist roman care locuieste in Germania.

Paul a fost un tip nehotarat, asa cum insusi marturiseste. A terminat un master in Biologie Celulara si Biotehnologie Moleculara la Cluj, dupa care a urmat un doctorat in Biologie Structurala in Florenta, Italia. Domeniile lui de competenta sunt, insa, sculptura in lemn, pictura in ulei si modelarea ceramicii.

S-a nascut in Odobesti, Vrancea, dar s-a mutat pe cand avea doar cateva luni la Campulung Moldovenesc, orasul natal al tatalui sau.

"De mic m-a pasionat natura, mergeam des cu familia in padure, pe Rarau. M-am si catarat o perioada. Am aratat de mic talent la desen, ai mei au vrut sa ma dea la Scoala de Arte la Suceava insa nu s-a putut, din motive financiare.

De la varsta de 11 ani pana la 18 ani am muncit zi de zi impreuna cu familia la serele pe care tatal meu le inchiriase. A fost o perioada grea, n-am avut timp de nimic altceva decat munca si scoala. Din clasa a treia am intrat la Cercul de sculptura al domnului Ioan Maftei de la Casa copiilor si scolarilor. El m-a invatat sa tin dalta in mina si mi-a aratat primii pasi in sculptura in lemn", a povestit Paul pentru Ziare.com.

A fost un tip nehotarat, fara planuri de viitor: "Am dat la Ecologie si protectia mediului in Cluj, la Biologie. Am terminat, am facut un master in genetica si apoi am plecat in Italia unde m-am inscris la un doctorat in Biologie Structurala. Am stat pe toata perioada contractului, insa italienii mi-au tras teapa si m-am trezit fara diploma si titlu de doctor. (...)

M-am intors apoi in tara unde era fosta mea prietena de atunci, actrita la Sibiu. Ne-am despartit dupa 3 luni. L-am cunoscut pe artistul Dan Valeanu care mi-a oferit posibilitatea de a lucra impreuna la cateva proiecte deosebit de interesante", si-a amintit Paul.

In 2010, un prieten l-a invitat in Germania, sa petreaca acolo cateva saptamani. Atunci a cunoscut-o pe actuala sa sotie, Susanne: "A fost dragoste la prima vedere, avem un baietel impreuna, pe Tim, si deci o familie foarte fericita".

Experienta emigratiei

Emigrarea in Italia a fost primul sau soc cultural. "Am locuit 3 ani jumate in Florenta, un oras care geme de cultura. A fost greu sa ma adaptez vietii departe de casa. Insa lucram peste 10 ore pe zi in laborator asa ca nu prea aveam timp de nimic altceva. Am pictat totusi, mai mult la comanda. In perioada asta am calatorit si vizitat mult Italia, Franta, Elvetia si Grecia. Mi-am facut prieteni in toata lumea, dat fiind ca doctoratul a fost international.

Al doilea soc cultural a fost Germania. La polul opus vietii boeme din Florenta, cu o viata de noapte activa, oameni peste tot in pietele publice, turisti cu nemiluita si posibilitati nemasurate de socializare. Germanii sunt sobri, reci, dar prietenosi sau politicosi. Statul german investeste in straini, ii scolarizeaza sa invete limba, ii incurajeaza sa invete noi meserii ca sa se integreze. Se pune accent pe integrare si baga o gramada de bani in treaba asta", ne-a mai spus romanul.

In Germania, a lucrat intr-un supermarket pana a invatat limba. "Intre timp am facut un castel pentru fiul meu, am mai pictat cate ceva, acum lucrez la o statuie din gips, conceptie proprie. Sper sa ajung candva sa si expun. Oricum, parcursul vietii mele in ultimii 10 ani a fost unul tumultos, s-au intamplat multe si repede, s-au schimbat multe si repede, multi oameni au intrat si au iesit din viata mea.

Oricine se poate integra oriunde, trebuie numai sa vrea asta cu adevarat si sa fie dispus sa munceasca, sa invete. Oamenii sunt la fel peste tot", puncteaza Paul.

Romania, o tara ciudata

Romania este o tara ciudata, crede Paul. "Ramane insa tara mea, mai ales Bucovina, dulcea Bucovina. Romania are un potential cultural urias, tara noastra fierbe de potential, in toate domeniile artei (...)

Eu sunt un micut asa, am facut si eu putina arta. Sunt multi altii de sute de ori mai buni ca mine si cu o activitate mult mai prolifica decat a mea, care chiar au cu ce sa se mandreasca", a adaugat Paul.

Daca ramanea in Romania, spune ca s-ar fi plafonat. "Mi-a fost greu sa gasesc o slujba, bine in Biologie nici nu am cautat foarte mult. (...)

Dupa ce emigrezi si vezi ca se poate si altfel, ca se poate munci altfel, ca exista alta calitate a vietii si a relatiilor interumane, ca exista atat de multe alte posibilitati, parca nu te mai poti lasa ingradit, nu mai poti accepta sa se profite de naivitatea ta, de buna ta credinta, de optimismul si bunavointa ta.

Nu mai accepti sa fii luat de sus de un patron doar pentru ca are bani, nu mai accepti marlania pe strada, de la televizor, nu mai accepti prostia, nu mai accepti sa vezi si sa traiesti multe", subliniaza Paul.

Dificultati ca si roman, accentueaza el, va intampina intotdeauna: "Am avut probleme in Italia, in Germania exista probabil o mica rezerva fata de mine cand se aude ca sunt roman. Si asta din cauza reputatiei proaste pe care o avem, de hoti, mincinosi, criminali etc. Evident, calitatea umana triumfa la final. Strainii au doar nevoie de timp sa te cunoasca si apoi vine si aprecierea si respectul. (...)

Am intalnit romani, si pe unii mai bine nu-i intalneam. N-au emigrat numai doctori si ingineri. Cel mai important, din punctul meu de vedere este educatia, un dram de cultura si foarte mult caracter. Am intalnit romani fara caracter, fara niciun fel de cultura, cu un nivel extrem de scazut de educatie. Bineinteles, am intalnit si romani de foarte buna calitate.

Insa asta e valabil la toate natiile, probabil sunt mai critic cand e vorba de noi pentru ca sunt roman si raman roman. Si m-am saturat sa am de tras de pe urma unora, nimeni in drum, care nu vor sa faca pasi inainte in dezvoltarea personalitatii", a continuat Paul.

Din tara ii lipsesc "familia, locurile natale, frumoasa Bucovina, Clujul, cativa prieteni, mancarea cu gust bun de acasa, pe care nu o pot intotdeauna gati aici pentru ca-mi lipseste borsul lui bunicu'".

"Mi-e dor de Romania, nu mi-e dor de situatia de acolo, nu mi-e dor insa de stresul de acolo, de indecizie, de ipocrizie, vorbe goale, promisiuni desarte, si multe altele. Sarbatori romanesti nu prea am, nu eram un sarguincios la acest capitol nici in tara. Insa fiul meu invata romaneste, va citi romaneste si va invata despre Bunghieri si Ursul de Craciun si Anul Nou, va invata despre traditiile noastre.

(...) Am nevoie acum, recunosc de aceasta a doua lume, cea din afara Romaniei, si de o anume siguranta pe care Romania nu mi-a putut-o pana acum oferi. Si sa nu indrazneasca nimeni sa-mi zica ca n-am incercat s-o gasesc in Romania, numai eu stiu cat am incercat, cati ani si ce am trebuit sa traiesc acasa in Romania", a incheiat Paul.

Romania are cu ce se mandri in afara granitelor. Nu sunteti curiosi sa aflati cum au reusit conationalii nostri sa razbeasca departe de casa in diverse domenii? Ziare.com va prezinta in serial povesti de succes ale romanilor de peste hotare.

Ti-a placut acest articol? Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Ce n-a văzut CTP în 34 de ani de alegeri libere: ”Doar Ceaușescu îl poate egala pe Ciociu. Ca pe o turmă de mancurți...”

Retragerea lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Capitalei a fost comentată acid de jurnalistul Cristian Tudor Popescu, care i-a criticat dur pe președinții PSD și PNL, Marcel...

Candidatul USR la Primăria Sectorului 5 a depus o plângere la DIICOT împotriva lui Cristian Popescu Piedone

Avocatul şi liderul consilierilor USR din Sectorul 5, Alexandru Dimitriu, a depus joi dimineaţă, 25 aprilie, o plângere la DIICOT împotriva primarului Cristian Popescu Piedone şi ”a...