Cazul Bodnariu, ciocnirea civilizatiilor. Unde e abuzul?

Omeneste, mai ales daca esti parinte, cred ca este greu sa nu rezonezi intr-o oarecare masura macar cu necazul sotilor Bodnariu, carora autoritatile norvegiene le-au luat cei 5 copii si ar putea fi decazuti din drepturile parintesti.

Dar, dincolo de compasiune, oare este familia Bodnariu o victima a unui sistem pe care deja aud ca unii, mai radicali, ca sa nu le zic exaltati, il califica drept nazist? In opinia mea, nu. Si cred ca judecand rece, lucid, e cazul sa demontam cateva teme de falsa inflamare.

In primul rand, nu cred ca este cazul sa intram intr-o ecuatie de tipul "toti ne bate, toti ne injura". Tatal copiilor este intr-adevar de nationalitate romana, dar mama e norvegianca. Deci nu cred ca se poate pune problema unei exigente abuzive motivata etnic, care i-ar viza pe imigranti, dupa cum incearca sa sugereze unii dintre sustinatorii familiei Bodnariu.

Mai mult, potrivit relatarilor din presa, exista mii de cazuri similare in Norvegia, motivate de legislatia extrem de severa a acestui stat cand vine vorba despre protectia copilului. O severitate care isi are originea intr-o serie de tragedii petrecute in aceasta tara in urma cu cateva decenii.

Apoi, a fost invocata intens acuzatia de indoctrinare religioasa ca motiv al actiunii autoritatilor norvegiene. Si sa existe aceasta acuzatie, daca depersonalizam, dupa cum va invitam de la inceput, da, un cantec sau o rugaciune nu au cum sa faca rau, dar sunt secte care interzic tratamentele medicale, transfuziile sau care obliga la practici extrem de vatamatoare pentru dezvoltarea fizica si psihica a persoanei.

Oare e chiar atat de nejustificat ca autoritatile sa verifice orice suspiciune si in aceasta privinta?

Un motiv cert al actiunii autoritatilor in cazul Bodnariu este abuzul fizic la care ar fi fost supusi copiii, potrivit declaratiilor facute la scoala de doi dintre ei. Spun cert pentru ca a fost recunoscut de altfel de chiar dl Bodnariu, in doua interventii la Antena 3. Mai mult decat atat, domnia sa admite ca stia prevederile legii: "Mai ales ca sotia a crescut aici, cunoastem ca nu sunt acceptate astfel de masuri de corectie in educarea copiilor in Norvegia. Am incercat sa evitam, dar apar situatii in anumite conditii in care se ajunge si la masuri de genul asta".

Sigur ca la noi, tara in care potrivit studiilor peste 60% dintre copii suporta corectii fizice, o palma, o urecheala nici macar nu conteaza, ca doar am crescut auzind ca "bataia e rupta din Rai".

Suntem tara unde stirile despre copii batuti pana sunt bagati in spital sunt destul de banale, iar ele reprezinta doar varful ice-bergului.

Si suntem aici nu pentru ca ne-ar lipsi legea. Legislatia romaneasca (Legea 272/2004, capitolul 6 sectiunea a treia) prevede decaderea din drepturile parintesti in caz de abuz asupra copilului. Diferenta esentiala intre legislatia noastra si cea norvegiana este in materie de aplicare.

Pe de-o parte, reactia autoritatilor este cu mult mai rapida si mai atenta acolo, iar ancheta sociala se desfasoara cu copilul extras automat din mediul potential abuziv. La noi e nevoie sa existe un pericol grav la adresa copilului, pentru ca el sa fie scos prin ordonanta judecatoreasca din mediul familial.

Si cand ancheta se desfasoara cu copilul in familie, nu stiu in ce masura ea mai poate avea aceeasi acuratete.

Apoi, la noi, atat in cazul anchetei, cat si in instanta, in mod cutumiar abuzul moderat este tolerat. Adica, mai pe romaneste, mai poti sa-l trosnesti, dar sa nu-l lasi lat si, pe cat posibil, sa nu lasi urme.

De aceea, decaderea din drepturi este si foarte rara, numai in caz, cum spuneam, de abuzuri foarte grave.

Nu stiu ce au gasit norvegienii in familia Bodnariu, dar nici nu pot sa pornesc de la premisa ca un parinte care admite abuzul sa-i zicem moderat este neaparat mai credibil decat autoritatile norvegiene.

Dupa cum ma surprinde, totusi, sa vad un cor de oameni coplesiti de mila pentru parinti, dar cu mult mai putin milosi fata de copiii a caror agresare o admit implicit. Vorbim cu vocea gatuita de copii smulsi din sanul familiei, dar stim noi sigur, sigur ca la sanul acela laptele nu era otravit?

Se tot vorbeste de abuz al norvegienilor. Care? Abuzul presupune incalcarea unei legi, a unei proceduri si nimeni nu invoca asa ceva. Un argument este ca nu au fost date publicitatii detaliile cazului, asa cum e la noi. Eu cred ca tocmai aceasta discretie este un semn de protectie a interesului copiilor ai caror colegi sa nu citeasca pe Internet si peste 20 de ani toate cele despre ei si trecutul lor poate traumatic.

In schimb, nimeni nu invoca abuzul comis de parinti, deja recunoscut chiar de acestia. Nu e ceva disproportionat aici?

Sigur ca putem filosofa si dezbate cat vrem: ce serveste mai degraba interesul copilului, protectia cu orice pret de orice forma de violenta sau mentinerea alaturi de parinti? Exista vreo limita a violentei pana la care ea sa fie considerata acceptabila? Ce efecte psihologice pe termen lung are violenta, fie ea si moderata, inclusiv violenta de limbaj asupra copiilor, inclusiv asupra adultilor care ei vor deveni?

Nu pretind ca am raspunsuri, promit sa le caut. Dar situatia faptica este, pana una alta, certa: doi oameni traiesc intr-o tara in care legea pedepseste o anumita fapta cu o anumita sanctiune. Sunt suspectati de comiterea acestei fapte, li se aplica procedura legala si daca justitia, pentru ca decizia finala va fi a ei, va stabili ca legea a fost incalcata, se va aplica pedeapsa.

Nu vi se pare straniu faptul ca, desi actiunile protectiei copilului din Norgevia sunt numeroase, potrivit relatarilor din presa mii de cazuri, numai romanii au iesit in strada? Daca a fost comis un abuz atat de grav, inclusiv asupra unei femei de nationalitate norvegiana, de ce oare nu vedem conationalii ei in strada?

Daca vreti, ne aflam intr-un caz de ciocnire a civilizatiilor. Una care considera, cum spuneam, ca nitica bataie e rupta din Rai si una care manifesta toleranta zero fata de orice forma de abuz asupra copiilor. Pana la urma, fiecare are dreptul sa aleaga modelul cultural in care sa traiasca.

Dar daca ai ales sa traiesti in modelul norvegian, il respecti sau suporti consecintele nerespectarii. Vrei sa traiesti in Norvegia, sa beneficiezi de modelul nordic de protectie sociala, de civilizatia acelei parti de lume? Atunci trebuie sa te integrezi total in ea. Nu merge sa fii norvegian in ce iti convine si roman in ce iti convine.

Cătălin Drulă, despre candidatura la prezidențiale: „Eu sunt natural un candidat posibil”. Care sunt obiectivele USR și Dreapta Unită pentru 2024

Președintele USR Cătălin Drulă a fost invitatul rubricii „Cu fața la alegători” și a vorbit despre obiectivele USR și ale Dreptei Unite pentru alegerile din 9 iunie, despre misiunea...

Cîrstoiu răspunde criticilor din ultimele zile: "Nişte lupi în haine de oaie încearcă să transforme oaia în lup"

Atacat în ultimele zile atât de adversarii direcți la alegerile locale, cât și de alți politicieni, dar și de ziariști, Cătălin Cîrstoiu, candidatul susţinut de PSD şi PNL pentru...