Din admiratoare a lui Iliescu, poeta de renume la New York: America e un animal mare si generos

Scriitoarea Carmen Firan are o biografie fabuloasa si ar putea fi ea insasi personajul unui roman. Profesoara de matematica intr-un sat din Ialomita, redactor in preajma lui Ion Iliescu inainte de 1989, dar si dupa Revolutie, acum traieste in America, unde este membra in PEN Clubul din New York si in Comitetul American de Hipnoterapie.

La Revolutie avea 30 de ani. "Eram idealista, plina de entuziasm, nepriceputa in ale revolutiilor", marturiseste Carmen Firan pentru Ziare.com. Judecand lucrurile acum, la rece, scriitoarea subliniaza ca "unii trag foloase din astfel de rasturnari de sistem, altii sunt victimele revolutiilor".

Membra a Uniunii Scriitorilor din Romania, in 2000 s-a stabilit la New York. A publicat peste 20 de volume de poeme, nuvele, povestiri si eseuri, in Romania si in SUA.

Drumul spre America

"Am avut dintotdeauna neastamparul drumului, curiozitatea de a vedea ce se intampla de partea cealalta a gardului, ce e dincolo de orizont, cum traiesc oamenii in alte parti ale lumii, cum se imbraca, ce mananca, ce gandesc. M-am decis sa ma stabilesc in America in primul rand din dragoste pentru New York, un oras pe care l-am simtit al meu si cu care am rezonat din prima zi.

Nu am plecat din tara nici din ratiuni politice, nici economice. A fost o alegere, nu am fost fortata sa iau, cum se spune, calea exilului. De altfel, exilul este un cuvant care are tot mai putina sustinere in lumea globala in care traim astazi. La un alt nivel, cred ca suntem cu totii perpetuu calatori. In aceasta viata, pe acest pamant, in propria noastra piele.

Eu imi port cu mine casa si fie ca sunt la New York, la Bucuresti sau intr-un alt oras al lumii, acest sentiment de calator perpetuu mi se pare ca da sens drumului. Casa e la purtator, cred, locul unde dormi peste noapte. Idee care ma face sa ma impac mai usor cu departarile, cu rupturile inevitabile care se produc in urma oricarei plecari", ne-a mai spus autoarea.

Se spune schimbi locul, schimbi norocul, insa Carmen Firan sustine ca si-a provocat destinul si simte ca si-a schimbat, din fericire in bine, traiectoria existentiala.

Citeste si Cum traieste o romanca visul american - Intre modeling si economie

"Sunt impacata si ma simt implinita aici. Nu pot invoca sacrificii sau dificultati de adaptare la lumea noua in care am intrat. Am fost si norocoasa. Mi-am obtinut resedinta permanenta ca "alien with extraordinary abilities" (formulare care suna pompos), pe baza cartilor, activitatii mele literare si a recomandarilor date de personalitati americane care ajunsesera sa ma cunoasca si sa ma sustina. Paradoxal, pentru un emigrant procesul de adaptare si integrare cred ca se produce mai usor in America decat in Europa, in ciuda faptului ca Uniunea Europeana a simplificat mult formalitatile pentru membrii ei", dezvaluie autoarea.

"Oricand se poate si mai rau" vs. "don't worry, be happy"

S-a saturat, in tara sa natala, de eterna lamentatie a oamenilor despre orice si, la inceput, spiritul american a entuziasmat-o. I-a placut candoarea americanilor, care ii puneau intrebari sincere despre dictatura in care traise.

"La inceput spiritul pozitiv american m-a entuziasmat. Dupa mentalitatea catastrofica a lumii din care veneam, conform careia 'oricand se poate si mai rau', dadusem peste o abordare senina si optimista: 'don't worry, be happy'.

Imi placea candoarea americanilor cand imi puneau intrebari naive si sincere, in afara oricarei geografii sau istorii, despre dictatura in care traisem, sau exersandu-si ceva cunostinte sportive legate de spatiul meu cultural, imi ascultau relatarile cu uimire nedisimulata.

Ma emotionase la inceput acel 'how are you' cu care eram intampinata peste tot, de cunoscuti si necunoscuti. Ma induiosa cand imi spuneau inainte de a ne desparti 'take care' - ai grija de tine. As fi putut dezvolta chiar o paranoie vanitoasa in urma senzatiei ca toti voiau sa afle ce mai fac si tuturor le pasa de mine. Pana sa raspund, insa, interlocutorul meu era demult disparut. Time is money (timpul costa). Formalismul si politetea iau aici locul comunicarii adevarate.

Citeste si Iertati-ma ca nu sunt japonez - Incredibila poveste a lui George Moise Interviu

In tara mea natala ajunsesem sa fiu saturata de eterna lamentatie a oamenilor despre orice. Nu incetau sa se planga ori de cate ori aveau ocazia. Se simteau aproape vinovati daca le mergea bine si jenati s-o recunoasca. Si daca le faceai un compliment, erai imediat contrazis cu explicatii pe larg despre cum aparentele insala si cum starea lor reala e cu totul alta de fapt, fireste deloc pozitiva.

Se voiau sortiti compasiunii si nefericirii. Un newyorkez, chiar daca ar fi cu un picior in groapa, daca il intrebi ce mai face, iti va raspunde automat "multumesc, bine" (great) si formula, dincolo de formalismul ei, presupune decenta de a nu te face partas la nelinistile sau problemele lui.

E adevarat ca din aceasta economie de limbaj se trag insa instrainarea in comunicare, insingurarea si superficialitatea relatiilor. Am ajuns cu timpul sa inteleg spiritul locului bazat pe economie de limbaj, eficienta si competitie, pe triumfalismul abuzului de cuvinte puternice ca dragoste, fericire, Dumnezeu...

M-am adaptat la el? Din punctul acesta de vedere, nu. Dar il respect. Cum respect toate diferentele care dau culori si nuante melt-potului newyorkez", ne-a mai spus scriitoarea.

Farsa Revolutiei

Carmen Firan a lucrat la Editura Tehnica, in prejma lui Ion Iliescu. Dupa Revolutie, l-a portretizat pe Ion Iliescu drept presedintele ideal. Acum, la mai bine de 20 de ani de atunci, Carmen Firan priveste lucrurile la rece.

"La revolutie aveam 30 de ani. Eram idealista, plina de entuziasm, nepriceputa in ale revolutiilor. Mi se parea extraordinar faptul ca se produsese caderea lui Ceausescu si ca tocmai directorul editurii la care lucram avea sa fie noul presedinte. Ce s-a intamplat dupa aceea tine de culisele istoriei, de farsele tragice pe care revolutiile le joaca.

In scurt timp m-am trezit din entuziasm intr-o farsa. Lucrurile se pot insa corecta si tine de alegerea noastra sa ramai in farsa sau sa iesi in afara ei. Chiar cred ca destinul este suma unor alegeri pe care le facem de-a lungul vietii si avem totdeauna sansa sa ne rascumparam greselile, sa ne vindecam de rani, sa facem o alegere mai buna care sa o anuleze pe cea mai putin buna. Intamplarile cred ca au un sens, ele sunt in destinul tau ca sa inveti ceva din ele. A fost o lectie.

Timpul a estompat mult, dar daca e sa vorbim la rece, am si acum aceeasi reprezentare si intelegere a ceea ce s-a intamplat. Unii trag foloase din astfel de rasturnari de sistem, altii sunt victimele revolutiilor. Idealistii devin ridicoli, oportunistii isi fac loc in fata", spune autoarea.

Dupa mai mult de 20 de ani, crede ca "viata politica, uneori cu accente destul de agresive, a marcat mult viata oamenilor, a scindat societatea, a adus mai degraba neincredere si ura decat stabilitate".

"Ion Iliescu pare sa fie un supravietuitor dibace al unei lumi care ar fi trebuit sa fi disparut pana acum. Ma tem insa ca a fost sustinut toti acesti ani nu de entuziasmul si iluziile unor idealisti, ci de ambitia si interesele unor elefanti iesiti de la naftalina si propulsati in varf, cu interese precise.

Citeste si Povestea scriitorului roman care impresioneaza Italia: Daca unul e bou in sat e bou si in oras

Romanul Farsa l-am scris cand eram deja in Statele Unite. Este radiografia vietii unui ziarist inainte de 1989, in timpul Revolutiei si dupa. Un intelectual care intra in valtoarea evenimentelor fara sa inteleaga ce farsa ii joaca destinul si se angajeaza cu idealism in construirea noii democratii. Este o carte despre pierderea iluziilor si desertaciune.

Intelectualul meu nu este nici parte din grupul care monopolizeaza cultura unei tari, nu este nici cel care serveste partidul aflat la putere, nu face compromisuri morale, este omul-oglinda a unui timp istoric devastator, victima unei conjucturi politice. Se salveaza prin introspectie, moderatie, verticalitate nezgomotoasa si, desi pare un invins intr-o lume confuza si plina de convulsii, exista o usa pentru el in viitor. Spre bucuria mea, editia americana a cartii a avut mult succes aici", ne-a povestit Carmen Firan.

Romanii si cultura romaneasca peste Ocean

Vestile despre Romania sunt rare in presa americana - stiri create de vreo tulburenta politica, o cronica la un film premiat, vreun articol in sectiunea turistica din New York Times.

"Ele pot trece neobservate. Continentul american e mare, romanii nu au aici vizibilitatea pe care o au in Europa, de exemplu. De multe ori, mi s-a intamplat insa ca un american sa-mi vorbeasca elogios despre un coleg de-al lui de serviciu roman, sa-mi spuna ca a intalnit sau cunoaste pe cineva din Romania, si de fiecare data impresiile au fost pozitive.

In universitati de prestigiu invata numerosi studenti romani, unii exceptionali, profesionisti romani de prima mana se afla in multe institute de cercetare si companii. Sunt muncitori, respectati, au un bun renume", ne-a povestit Carmen.

In ceea ce priveste cultura romaneasca, in cercurile universitare sau in comunitati artistice este cunoscuta mai ales perioada avangardei romanesti, ne-a mentionat Carmen Firan.

"Cercuri si asociatii literare sunt familiale cu autori ca Norman Manea, Andrei Codrescu sau Nina Cassian. Cinematografia romaneasca a adaugat un plus de vizibilitate culturii romane in ultimii ani. Dar America e mare. Multi nu stiu mare lucru despre Romania, cum nu stiu despre Danemarca sau Cehia. Multi nu-si cunosc nici propriii lor scriitori sau artisti", dezvaluie romanca.

Carmen Firan a tradus 66 de poeti romani (inclusiv contemporani) si le-a adunat opera sub antologia "Born in Utopia/Nascut in Utopia", lansata in Romania in 2006.

"Born in Utopia aduna intr-o selectie consistenta 100 de ani de poezie romaneasca, fiind prima antologie de avengura din literatura romana publicata in America. Mi-a luat doi ani, multa munca, fara recompense financiare, dar am avut sentimentul ca astfel dau ceva inapoi culturii in care m-am format. Am facut-o cu placere.

Editorul american a fost multumit ca volumul s-a vandut bine, intr-un tiraj mai mare ca antologia de poezie rusa, de exemplu, aparuta la aceeasi editura. Am avut multe lansari in New York si in universitati americane, cartea a primit cronici laudative.

Citeste si Povestea unui cercetator roman la Tokio - Ce se intampla in Romania ne descurajeaza sa ne intoarcem acasa

Cu timpul, anumiti poeti din antologie au suscitat atentia unor reviste si edituri. Blaga, Arghezi, Nichita Stanescu, Mircea Cartarescu, Ana Blandiana. De curand, volumul tradus de Sean Cotter din poezia lui Nichita, aparut la Archipelago Books, a fost premiat de PEN pentru cea mai buna traducere. Efectele sunt in timp, nu se intampla nimic peste noapte", puncteaza autoarea.

Carmen Firan a fost primita in PEN American Center si Poetry Society of America. Am intrebat-o cum se simte un scriitor roman in casta scriitorilor americani.

"In New York ma simt bine si in siguranta. Mai provinciala ma descopar in Bucuresti, unde mi se repeta ca 'eu nu mai stiu cum e'. Si nu mai stiu. Iar intensitatea vietii in New York ma impiedica sa tin pasul cu toate transformarile de acolo, am informatii putine, nu urmaresc presa romaneasca, nu din lipsa de interes, ci de timp.

Aici am o viata plina, prieteni solizi, majoritatea veniti din alte culturi, emigranti si ei sau la prima generatie de americani. Am si sansa de a trai intr-un oras cosmopolit, unde ca strain nu esti nici marginalizat, nici suspectat, ci esti recunoscut pentru ceea ce faci, spui si gandesti.

Citeste si Povestea romancei care nu da bani pe strada, dar face voluntariat in Uganda

Ca scriitor strain reprezinti o curiozitate pretioasa in cercurile intelectuale. In masura in care ai ceva de oferit, vei primi ceva inapoi. Pretuiesc foarte mult viata mea in New York. Am o familie frumoasa si uneori ma trezesc afirmand - in versurile mele - ca mi-am asumat vocatia fericirii. Destinul iti deschide din cand in cand mai multe drumuri, unele mai norocoase, altele mai putin. De tine tine insa pe care o alegi. Cred ca am facut o alegere buna, pentru ca imi permite sa fiu senina in relatia cu tara mea natala, iar aici ma simt implinita", ne-a marturisit Carmen Firan.

Reintoarcea in Romania

O data pe an, Carmen Firan vine in tara natala.

"Observ, ascult, incerc sa inteleg, nu judec. Poate m-am molipsit de atitudinea pozitiva americana, decid sa vad mai degraba schimbarile in bine. Ce ma deranjeaza ignor. Jalnice mi se par disputele politice. In timp ce tara se emancipeaza de la an la an, am impresia ca politicienii au ramas retrograzi.

Bucurestiul traieste cu siguranta o agitate aparte, exista o tensiune a strazii, febra in aer, fete frumoase care dupa cum se imbraca nu stii niciodata ce sunt, claxoane, frane si ambreiaje nervoase, injuraturi suierate, un puls intens care pare sa ascunda mize puternice.

Dar misterioase. Daca in New York ma simt in control si degajata, in Bucuresti sufar un soi de regresie, incurajata si de faptul ca mi se tot spune: nu mai e ce stii tu sau: la noi e altfel. Ma trezesc timorata si provinciala, orice rostesc este imediat contrazis de zambete ironice superioare adresate naivitatii mele.

Ma duc de fiecare data la Craiova, unde este tatal meu, mormantul mamei, casa din copilarie. Imi place si sa merg in Transilvania, de unde este familia sotului meu. Atmosfera tihnita din orasele mici ma reconecteaza mai bine cu radacinile, chiar daca ele au devenit fluide, increngaturi de abur si vise pe care le duc cu mine prin lume", ne-a marturisit Carmen Firan.

In ceea ce priveste sfaturile pentru cei care isi doresc acum sa emigreze, romanca precizeaza ca nu detine retete de succes.

"Pot sa le impartasesc doar din ceea ce am invatat eu in acesti 16 ani de cand traiesc la New York. America este un animal mare si generos, tolerant si bland. Fabulos. Se lasa cucerit, imblanzit, se apleaca sa te poti urca pe spatele lui puternic, dar daca nu te tii bine de treaba se poate scutura de tine.

Am fost de la inceput constienta ca este un loc care iti poate oferi multe, dar iti cere pe masura. Iar adaptarea la mentalitatea muncii, corectitudinii, punctualitatii, respectarii legilor si regulilor (si sunt multe, foarte stricte) sunt probabil primul pas de reusita, dar si provocarea cea mai mare pentru un emigrant caruia nu i se da timp sa fie derutat, ezitant, e aruncat in apa si fortat sa invete repede cum sa stea la suprafata.

In plus, un emigrant trebuie sa munceasca poate mai mult decat bastinasii pentru a convinge, pentru a-si etala valoarea si castiga respectul.

America inca este o tara care stimuleaza creativitatea si recompenseaza pe masura, desi visul american s-a subtiat, si-a pierdut din stralucire, iar criza mondiala atinge tacit pe toata lumea in era globalizarii in care traim. Dar nimic nu e roz, nimic nu pica din cer si exista un pret pentru toate - stresul competitiei, nesiguranta, alienarea nu sunt chiar vorbe in vant cand te afli in interiorul unui mecanism extrem de performant si exigent", ne-a mai spus Carmen Firan.

Romania are cu ce se mandri inafara granitelor. Nu sunteti curiosi sa aflati cum au reusit conationalii nostri sa razbeasca departe de casa in diverse domenii? Ziare.com va prezinta in serial povesti de succes ale romanilor de peste hotare.

Primar bătăuș, susținut în continuare de PNL după ce a fost filmat cum agresa un cetățean. ”A fost sub imperiul unei mari emoții” VIDEO

Cazul primarului din comuna Spermezeu, cercetat penal după ce a agresat fizic un cetăţean, în luna februarie, va fi discutat în forurile de conducere ale PNL Bistriţa-Năsăud, a declarat...

Candidatul periculos pentru Ciolacu în cazul retragerii lui Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Capitalei: ”Va fi un șoc pentru PSD”

Situația candidatului Cătălin Cîrstoiu se complică pe zi ce trece, iar PSD și PNL par că s-au spălat pe mâini în ceea ce îl privește. Recent, Marcel Ciolacu a declarat că medicul...