O campanie impotriva romanilor (Opinii)

Franta speculeaza de minune realitatea romaneasca. Dupa mistourile intre cinism si sadism facute la televiziunile franceze a venit si randul politicienilor din Hexagon sa ne puna oglinda in fata. O imagine urata, cu accente de hidosenie.

Ceea ce vedem acolo ne provoaca reactii contradictorii, intre dezgust si bruste renasteri ale sentimentului de mandrie nationala. Nu e cazul pentru niciunul. Concret, trebuie sa intelegem ca la "fratii" francezi se apropie alegerile, iar cu prilejul asta se spun adevaruri care dor.

De curand, ministrul de Interne francez, Claude Gueant, a declarat intr-un interviu ca numarul infractorilor romani din Paris a crescut cu 90% in ultimul an, iar unul din zece condamnati din capitala Frantei este, de asemenea, tot roman. Insuportabil.

Sa trecem peste reactia la limita penibilului a omologului sau roman, Traian Igas, care spunea, intr-o exprimare de repetent, ca francezii "face ei ceva pe MCV-ul nostru". Ministrul nostru de Interne a ramas cantonat in coloniile franceze si nu poate sa depaseasca acordul subiectului cu predicatul cu niciun chip.

Singurul raspuns responsabil si coerent a venit, neasteptat aproape, din cauza inactivitatii sale prelungite, din partea ministrului Justitiei, Catalin Predoiu. Intr-o interventie pentru RFI, Predoiu vorbea despre faptul ca "nu putem accepta stigmatizarea treptata a cetatenilor romani". Aici sta toata problema legata de tratamentul pe care Franta il aplica romanilor.

Dincolo de mecanismul de cooperare si verificare, de principiile Uniunii Europene - pe care chiar si Franta este obligata sa le respecte - si realitatile barbare pe care conationalii nostri le provoaca dincolo de granita, problema cea mai mare cu care se confrunta Romania astazi in Europa este stigmatizarea constanta si tot mai apasata a cetatenilor ei.

Franta e doar un exemplu mai dureros. Si in Olanda exista aceeasi tendinta, asa cum reactii asemanatoare au aparut si in Italia, si in Marea Britanie sau Spania.

Treptat, se pare ca criza economica si problemele interne au inceput sa intunece pana si mintile luminate ale membrilor cu vechime ai Uniunii Europene. In loc sa accepte adevarul simplu, neplacut probabil dar implacabil, ca toti suntem acum cetateni ai UE cu drepturi egale, ei incearca sa apeleze la tot felul de stigmatizari si procese si proceduri de natura juridica pentru a se debarasa de o problema care este SI A LOR in aceeasi masura in care este si a noastra.

Pentru ca au nevoie sa castige alegerile, ei si-au descoperit acum tapul ispasitor pe care il fac vinovat de aproape toate problemele din tarile lor. Pentru ca stigmatizand astfel o categorie de oameni se induce mai usor in mentalul colectiv vina si responsabilitatea pentru insuccesul politicii lor, odata cu acest mecanism se transmite europenilor si sentimentul de frica.

Nu exista nimic mai contagios pentru o populatie decat frica si spaima in fata unei posibile situatii. Iar frica indusa astfel cetatenilor indigeni va inchide ochii si celor mai nevinovate constiinte in fata ilegalitatilor si abuzurilor care vor avea loc.

Usor, usor, pana si marile democratii ale Europei isi abandoneaza principiile pe care ele insele le-au pus la baza acestui vis si ideal ce se numeste Uniunea Europeana. Falimentul politicii lor interne si neputinta de a rezolva problema infractorilor, de exemplu, indiferent de tara lor de origine, atata timp cat provin din spatiul comunitar, nu reprezinta decat inca o subrezire a Uniunii.

In fata acestor probleme nu mai este loc nici de orgolii ascunse, nici de frustrari explozive, nici de nationalisme invechite. Se pune in discutie puterea unor mari natiuni de a-si urma si respecta principiile, angajamentele si idealurile pe care si le-au asumat in urma cu cativa zeci de ani, dupa cea mai teribila nenorocire care a lovit Batranul continent.

Pasii in spate pe care ii fac astazi francezii, in vremuri bune fratii nostri mai mari, reprezinta in primul rand slabiciunea lor.

Asta nedandu-ne nicidecum noua dreptul sa ne consideram nevinovati pentru nasterea, needucarea si alungarea acelor conationali care terorizeaza vestul Europei. Iar trimiterea lor inapoi in masa va fi abia inceputul adevaratelor probleme care vor domina viitorul.

Ce n-a văzut CTP în 34 de ani de alegeri libere: ”Doar Ceaușescu îl poate egala pe Ciociu. Ca pe o turmă de mancurți...”

Retragerea lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Capitalei a fost comentată acid de jurnalistul Cristian Tudor Popescu, care i-a criticat dur pe președinții PSD și PNL, Marcel...

Candidatul USR la Primăria Sectorului 5 a depus o plângere la DIICOT împotriva lui Cristian Popescu Piedone

Avocatul şi liderul consilierilor USR din Sectorul 5, Alexandru Dimitriu, a depus joi dimineaţă, 25 aprilie, o plângere la DIICOT împotriva primarului Cristian Popescu Piedone şi ”a...