O romanca la Harvard Medical School prelungeste viata bolnavilor de cancer - Interviu

Luni, 30 Iunie 2014, ora 21:47
16599 citiri
O romanca la Harvard Medical School prelungeste viata bolnavilor de cancer - Interviu

Romania are o multime de oameni remarcabili. Auzim insa prea putine despre ei, iar pe multi nici nu ii cunoastem. Este si cazul Elenei Antoaneta Nedea, medic si cadru didactic la Harvard Medical School.

Doctorul Elena Antoaneta Nedea trateaza pacienti bolnavi de cancer, care pot fi uneori in faza terminala. "Contactul cu acestia este dificil pentru mine din punct de vedere uman, dar satisfactia de a contribui la prelungirea vietii unei persoane cu cateva luni sau ani, sau chiar de a reusi vindecarea, in unele cazuri, este de nedescris", marturiseste medicul intr-un interviu pentru Ziare.com.

Cum a aparut pasiunea pentru medicina?

Daca ma gandesc retrospectiv, cred ca interesul meu pentru aceasta nobila disciplina s-a manifestat inca din copilarie, chiar daca in acea perioada era prematur sa fiu preocupata de cariera mea viitoare.

Imi amintesc ca primul meu contact cu lumea medicala l-am avut la varsta de 11 ani, cand am fost internata la Spitalul Victor Babes din Bucuresti. Cu aceasta ocazie am "descoperit" atmosfera febrila care domnea in spital si efortul medicilor si al asistentelor medicale in tratarea copiilor suferinzi. Am fost de asemenea impresionata de relatiile conviviale stabilite intre personalul medical si pacienti.

Intr-una din zile, cand parintii mei au venit sa ma viziteze, nu m-au gasit in salon si au intrat in panica. Li s-a explicat ca eu obisnuiesc sa insotesc asistenta medicala in turul de seara cand aceasta distribuie medicamentele pacientilor.

A fost aceasta o prima prezicere a viitoarei mele vocatii?

Dupa cativa ani, in Canada, inainte de a fi admisa la universitate, am urmat un curs obligatoriu intitulat "Choix de carriere". Profesorul responsabil de curs avea rolul de a ghida elevii in alegerea unei viitoare cariere, bazandu-se pe interesele manifestate de acestia, personalitatea lor, rezultatele scolare, dar si sansa de a fi admisi la universitate pentru disciplinele pentru care competitia era enorma.

In cazul meu, dupa ce am informat profesorul de intentia mea de a studia medicina, acesta m-a sfatuit sa-mi schimba alegerea, chiar daca rezultatele mele scolare erau exceptionale. Explicatia a fost ca exigentele sunt foarte riguroase pentru admitere (10-15 candidati pentru un loc) si nu se limiteaza la notele obtinute. In plus, mi s-a explicat ca studiile universitare pentru a deveni medic specialist pot dura chiar 15 ani pentru un neurochirurg.

Mentionez ca, in majoritatea cazurilor, in Canada, pentru a fi admisi la medicina, candidatii trebuie sa posede o diploma in biochimie, anatomie sau alta disciplina legata de medicina.

In urma intrevederii mele pentru alegerea carierei, am devenit mai convinsa ca in ciuda tuturor greutatilor care vor apare, va trebui sa lupt sa-mi ating telul.

Cand ati decis sa studiati in strainatate si de ce in SUA? Ce rol au avut prietenii si familia in alegerea dvs?

In cazul meu, decizia de a studia in strainatate nu mi-a apartinut. Familia noastra a imigrat in Canada, unde am obtinut diplomele de "Bachelor of Science" in domeniul biochimiei, si de "Doctor of Medicine".

In timpul programului de rezidenta de 5 ani in domeniul radio-oncologiei la McGill University in Montreal, am fost acceptata sa fac stagii de specializare la University of Washington/Seattle Prostate Institute, SUA, pentru a aprofunda tehnica de brachyterapie folosita pentru tratarea cancerului de prostata si la Harvard Medical School, in Boston, pentru a studia terapia cu protoni, protonii inlocuind radiatiile X pentru tratarea diverselor tipuri de cancer (sistem nervos central, ochi, ficat, prostata).

Dupa aceasta specializare, mi s-a oferit apoi o bursa pentru "Proton Fellowship" la Harvard Medical School, Massachussetts General Hospital, Cancer Center. Fara falsa modestie, trebuie sa marturisesc ca aceasta bursa, care se poate acorda candidatilor din lumea intreaga, am obtinut-o fara nici un interviu, numai pe baza performantelor mele din timpul specializarilor.

De obicei, deoarece un numar limitat de burse este disponibil, exigentele sunt foarte ridicate, candidatii potentiali trebuind sa aiba CV-uri remarcabile si sa reuseasca 5-6 interviuri cu diferiti membri ai facultatii.

Pot trage concluzia ca familia si... destinul au condus pasii mei pentru a studia si practica profesiunea de radio-oncolog in SUA.

Cum a fost experienta emigratiei? Cum vi s-au parut oamenii, regulile noi si cum v-au primit canadienii, apoi americanii?

Eu apreciez ca fiecare roman care emigreaza are experienta sa proprie. Unele persoane sunt extrem de adaptabile, indiferent de schimbarile care le intervin in viata, in timp ce altele au nostalgia permanenta a locurilor parasite. In ceea ce ma priveste, eu fac parte din prima categorie.

Canadienii sunt in general deosebit de ospitalieri si interesati sa cunoasca noi traditii, culturi si gastronomii. In prima scoala unde am inceput studiile cand am sosit in Canada, elevii proveneau din zeci de tari diferite si convietuirea era foarte cordiala.

Pentru familia noastra, experienta emigratiei a fost pozitiva. Parintii mei, care au un doctorat in chimie, au ocupat mereu pozitii corespunzatoare pregatirii lor profesionale, iar eu am avut posibilitatea sa studiez si sa-mi realizez aspiratiile.

In privinta "regulilor noi", nu as putea sa ma pronunt, deoarece am sosit in Canada la varsta de 12 ani si m-am adaptat imediat stilului de viata. De asemenea, nu am avut de intampinat niciodata dificultati pentru ca sunt romanca. Dimpotriva. Cand aflau care este tara mea de origine, canadienii erau entuziasmati, spunand: Romania, Nadia Comaneci. Nadia a lasat o impresie memorabila la jocurile olimpice din Montreal din 1976, cand a fost prima gimnasta din istoria sportului care a obtinut note de 10 (...)

Parcursul meu profesional in SUA, pe care deja l-am descris sumar, este o marturie a aprecierii competentelor, indiferent de tara de origine. Nu vreau sa las impresia ca idealizez conditiile de viata pe teritoriul american. Exista si aici probleme de somaj si criza economica a avut efecte grave pentru un numar mare de persoane.

Sunteti cadru didactic la Harvard Medical School. Care e diferenta de mentalitate fata de Romania? Prin ce difera invatamantul american fata de cel din Romania?

Spre deosebire de alte domenii, radio-oncologia este o specializare care nu se preda intr-un amfiteatru, de la catedra. Formarea viitorilor specialisti (rezidenti), care au terminat studiile de medicina generala, se face prin tratarea pacientilor care au cancer, sub supravegherea unui cadru didactic, care este un radio-oncolog cu experienta, prin studiu individual si prin prezenta la numeroase seminare si conferinte in acest domeniu.

Eu incadrez rezidenti in radio-oncologie, dar, ca si toti ceilalti colegi ai mei, rolul meu principal este de a trata pacientii care prezinta diferite stadii de cancer, in cadrul unei echipe inter-disciplinare constituite din radio-oncologi, oncologi medicali, chirurgi oncologi, radiologi, fizicieni si tehnologi.

Din nefericire, nu pot compara mentalitatea sau invatamantul din America cu cel din Romania, deoarece am studiat numai in clasa a patra in tara. Pot sa afirm totusi ca studentii de aici manifesta independenta de gandire, confrunta profesorii daca nu sunt de acord cu opiniile lor, se documenteaza utilizand toate sursele de informatii disponibile in prezent si dau dovada de multa initiativa.

Stiu de la parinti (tatal meu a fost cadru didactic la Universitatea Bucuresti) si de la alti romani care apartin aceleasi generatii ca in trecut invatamantul romanesc s-a bucurat de un prestigiu exceptional, fiind de inalta calitate. O dovada este ca romanii cu o buna pregatire profesionala pot fi angajati in pozitii de inalta responsabilitate, in toate domeniile. Sunt convinsa ca si in prezent exista in Romania tineri foarte competenti, ambitiosi, destinati succesului pe plan profesional.

Din nefericire, unele universitati private care s-au infiintat dupa 1989 au scazut exigentele in privinta cunostintelor transmise si evaluarii studentilor si au contribuit la aparitia unei perceptii negative asupra invatamantului actual.

Cum se distreaza studentii si profesorii la Harvard?

Universitatea Harvard este considerata ca fiind una dintre cele mai prestigioase in lume, datorita nivelului de excelenta atins de absolventii sai. Desi studiile la Harvard impun o disciplina si o vointa iesite din comun, studentii si cadrele didactice profita la maximum de timpul liber limitat pe care il au la dispozitie.

Bostonul este un oras cu multe spatii verzi, cu o arhitectura superba si cu multe atractii culturale, sportive, gastronomice. De altfel, turistii il considera cel mai "european" oras al SUA.

Atat tinerii, cat si varstnicii sunt pasionati de echipele profesionale de baseball (Red Sox) si de hochei (Boston Bruins), dar in afara acestor sporturi practica ciclism, tenis, volei, inot, alpinism. In timpul liber se intalnesc in restaurant sau la un bar, la o cafea, discuta politica, literatura, rezultate sportive, privesc programe la televizor, asculta muzica, se implica in proiecte de voluntariat pretutindeni in lume, voiajeaza.

Evident, Facebook si "tweet-ul" sunt la moda. Pe scurt, studentii de la Harvard au aceleasi distractii ca ceilalti tineri de varsta lor, dar timpul disponibil este mai redus.

Cum arata pentru dvs. o zi obisnuita acolo, ce faceti in timpul liber?

Va raspund la intrebare precizand ca pentru mine nu exista o zi "obisnuita".

Inainte de a incepe lucrul, trebuie sa imi consult agenda, deoarece sunt prevazute activitati diferite de la o zi la alta. Activitatile includ formarea si supravegherea rezidentilor, discutii cu noi pacienti despre conditiile lor specifice si realizarea planului de tratament pentru acestia.

Acest plan cuprinde dozele de radiatie care vor fi administrate, identifica zona bine delimitata a corpului in care se va efectua iradierea si frecventa iradierii etc. Sunt prevazute intalniri cu pacientii care sunt deja in tratament pentru aprecierea evolutiei bolii si ajustarea tratamentului daca este necesar.

Timpul care este intr-adevar liber este dedicat lecturii, vizionarii unor spectacole, plimbarilor pe malul raului "Charles River", care traverseaza Bostonul si voiajelor. Ca si sotul meu, sunt foarte pasionata de cunoasterea a noi destinatii, obiceiuri si culturi.

Care a fost cea mai frumoasa experienta pe care ati trait-o acolo?

Este greu sa dau un singur exemplu. In cadrul meseriei pe care o exersez, tratez pacienti bolnavi de cancer, care pot fi uneori in faza terminala. Contactul cu acestia este dificil pentru mine din punct de vedere uman, dar satisfactia de a contribui la prelungirea vietii unei persoane cu cateva luni sau ani, sau chiar de a reusi vindecarea, in unele cazuri, este de nedescris.

Am trait o emotie puternica cand un cuplu care nu mai spera sa aiba copii din cauza cancerului unuia din parteneri a venit sa-mi multumeasca pentru ingrijirea primita si sa-mi prezinte copilul nou nascut.

Am fost de asemenea placut impresionata cand am primit un e-mail de la resursele umane informandu-ma ca una dintre pacientele tratate de mine si-a exprimat recunostinta facand o donatie importanta pentru cumpararea la Harvard Medical School de echipament stiintific si pentru avansarea cercetarii in domeniul oncologiei.

Ma consider privilegiata ca am posibilitatea sa utilizez pentru tratamentul pacientilor iradierea cu protoni si tehnica "ciberknife" avand la baza robotica, procedee care sunt disponibile in putine centre de tratament si cercetare in lume.

In afara satisfactiilor profesionale, cea mai frumoasa experienta traita in Boston a fost intalnirea cu partenerul meu de viata care imi asigura echilibrul unei vieti de familie implinite.

Ce va lipseste cel mai mult din Romania? Care este relatia dvs cu Romania acum, cat pastrati din traditiile romanesti?

Desi in Boston viata culturala este extrem de bogata, am apreciat mereu in Romania diversitatea spectacolelor de teatru, de opera si opereta si talentul iesit din comun al actorilor si cantaretilor romani.

Poate vi se pare ciudat, dar imi lipseste mirosul de brad din preajma manastirilor din Moldova pe care le-am vizitat recent. Frescele pictate de Grigorescu la manastirea Agapia, albastrul de Voronet, picturile murale, stilurile arhitecturale gotic si bizantin ale manastirilor Moldovita si Sucevita sunt comori unice.

Imi amintesc cu multa placere de vacantele petrecute in copilarie la Mamaia, de nisipul fin al plajei si apa calda si limpede a marii.

In familia nostra se pastreaza traditiile din Romania: sarbatorile religioase, participarea la serviciul religios la biserica romaneasca, gastronomia romaneasca si bineinteles limba noastra minunata. Imi amintesc ca in Canada parintii mi-au cerut sa vorbesc uneori in franceza sau engleza, pentru a-mi ameliora pronuntia, dar am refuzat din instinct. La noi in casa s-a vorbit numai romaneste.

Cand m-am casatorit, deoarece sotul meu este catolic, am avut un serviciu religios mixt, cu un preot roman ortodox si un preot catolic. Invitatii canadieni si americani au descoperit cu aceasta ocazie frumoasa slujba ortodoxa oficiata pentru casatorie si coroanele mirilor.

Cum se vede Romania de peste Ocean, ce le spuneti americanilor despre tara noastra?

Dupa cum stiti si dumneavoastra, americanii au cunostinte destul de reduse atat despre Romania, cat si despre alte tari. Totusi, in ultimul timp, in urma vizitele unor personalitati politice si a numerosi studenti americani in Romania, interesul pentru tara noastra si pentru turismul in Romania a crescut.

Opiniile americanilor sunt diferite si depind mult de nivelul lor de educatie si de experienta lor turistica.

Un grup de studenti americani care a venit in Romania in cadrul programului "Global Business Experience" stia initial numai ca Romania a devenit membra a Uniunii Europene si ca Bucurestiul este capitala tarii. La plecare, dupa ce au avut ocazia sa cunoasca progresele economice inregistrate in ultimii ani in Romania si s-au familiarizat cu istoria si cultura acesteia, au devenit foarte interesati sa colaboreze in viitor cu parteneri de afaceri romani.

Americanii care au avut posibilitatea de a fi in contact cu romanii din America sau au vizitat Romania considera ca in general romanii sunt muncitori, competenti profesional, ospitalieri, generosi si... genii in informatica. Fata de americani, romanii se remarca printr-o cultura generala mai vasta si prin usurinta de a vorbi mai multe limbi.

Gastronomia romaneasca este foarte apreciata de cei care au avut ocazia sa guste bucatele romanesti.

Iubitorii de opera o cunosc pe soprana Angela Gheorghiu, care a interpretat multe roluri la Metropolitan Opera din New York.

Din pacate, de multe ori, Romania este asociata cu Dracula sau cu cersetorii care compromit imaginea tarii, in special in Europa.

Cand am ocazia, le vorbesc americanilor despre istoria bogata a Romaniei, invitandu-i sa faca cunostinta cu peisajele sale magnifice, cu muntii Carpati, Delta Dunarii, cu tezaurul artistic al manastirilor din Bucovina si Maramuresului, cetatile medievale din Transilvania si patrimoniul sau folcloric.

Interlocutorii mei afla cu uimire ca Bucurestiul era numit in perioada interbelica "Micul Paris", ca un inginer roman a colaborat cu Gustave Eiffel la conceptia Turnului Eiffel si ca printul Charles isi petrece uneori vacanta in casele sale din Transilvania.

Consider ca este necesar sa se faca eforturi mai mari pentru popularizarea in America a posibilitatilor de cooperare economica cu Romania si a potentialului sau turistic.

Care sunt planurile dvs de viitor?

Voi continua si in viitor sa contribui la formarea unor noi generatii de radio-oncologi si sa tratez pacientii care se prezinta in clinica.

In luna august voi participa la o conferinta la Lima, in Peru, unde am fost invitata sa fiu mediatoarea unei mese rotunde despre cancerul de plamani in stadiu avansat.

In acest context, ma gandesc ca in viitor sa am un schimb de experienta cu colegii radio-oncologi din Romania pentru a discuta cazurile cele mai interesante pe care le tratam.

Un alt proiect la care reflectez de catva timp este crearea unei fundatii pentru colectarea de fonduri pentru copiii bolnavi de cancer.

Citeste si:
Ministrul Mediului anunță fonduri uriașe pentru ”Casa Verde Fotovoltaice”. Când se va relua depunerea dosarelor
Ministrul Mediului anunță fonduri uriașe pentru ”Casa Verde Fotovoltaice”. Când se va relua depunerea dosarelor
Ministrul Mediului, Tánczos Barna, a anunțat marți, 25 ianuarie, că are ca obiectiv alocarea unui miliard de euro până în anul 2024 pentru programul prin care populaţia poate cumpăra, cu...
Ministrul Muncii anunță că PSD va cere renegocierea cheltuielor cu pensiile din PNRR. Riscurile deciziei
Ministrul Muncii anunță că PSD va cere renegocierea cheltuielor cu pensiile din PNRR. Riscurile deciziei
Ministrul Muncii, Marius Budăi, a anunțat marți, 25 ianuarie, că PSD va cere în coaliție renegocierea cu Comisia Europeană a plafonului de cheltuieli pentru pensii din PNRR. În prezent,...