Asteptam transele de la FMI ca pe carnea de porc, din epoca de marete impliniri. Cateva sute de milioane de euro amarate au pus pe jar lumea politica si mediul economic din Romania.
Tariceanu vine acum si se lauda cu marile realizari din timpul guvernarii liberale si cu lipsa unui acord cu Fondul in acea perioada.
Insa, mai ales dupa intrarea in Uniune, am primit an de an mai multe transe de cateva sute de milioane de euro. Inclusiv guvernul liberalo-maghiar a beneficiat de aceste transe. Numai ca aceste sume consistente erau trimise in tara de alt fond, altul decat cel monetar. Acesta era constituit din asa-zisii "capsunari", o denumire generica pentru romanii care au ales sa plece la munca in afara granitelor tarii.
Majoritatea acestor oameni a plecat, in tarile Uniunii, sa munceasca sa stranga ban cu ban, iar apoi sumele sa fie trimise in tara, pentru a-si asigura pe viitor constructia unei case sau siguranta financiara a familiei.
Guvernul liberal a ramas, la un moment dat, mut de uimire cand a vazut cati bani vin la buget. Veneau banii si nu stiau ce sa faca cu ei. Cursul euro coborase la un minim istoric, romanii au sarit pe creditele in moneda europeana, iar toate mediile de informare in masa ne spuneau, periodic, cam cate miliarde au trimis capsunarii in tara. Miliarde care au intrat in mult invocatul consum.
Cand spunem consum nu ne referim la cumparaturi de salam, bere sau biscuiti. Acesti oamenii au inceput sa investeasca in terenuri, in materiale de constructii, in masini, apartamente, in general bunuri de larg consum.
"Grupul capsunarilor de-afara" a intrat si el in dificultate, odata cu declansarea crizei financiare la nivel european. Liberalii romani au plecat de la guvernare fiind inlocuiti de alti pseudoliberali, care au adus la Palatul Victoria niste pseudoministri.
Guvernul Emil Boc a venit, s-a asezat la masa si a asteptat, ca si predecesorii lor, sa vina banii, eventual sa pice de undeva. Democratii n-au mai avut, din pacate, norocul chior al liberalilor. Daca ceilalti au aruncat cu miliarde in stanga si-n dreapta, mai ales pe la primariile liberale ei, de ce nu ar avea parte de un asemenea noroc?
Din nefericire, multimea de capsunari si-a schimbat si ea aspiratiile in pas cu criza. De la castiguri de miliarde de euro, au trecut la "de azi pe maine", bani cat pentru subzistenta, nicidecum pentru a trimite in tara "parai" sa cumpere case sau alte bunuri.
Astfel, Guvernul lui Traian Basescu s-a trezit ca trebuie sa apeleze la fondul cel mare, cel care mai ia si dobanda, pe deasupra mai pune si conditii. Daca pana atunci "capsunarii" romani trimiteau in tara bani cu gramada, acum Fondul Monetar ne-a spus ca o sa ne dea cu taraita, dar gata cu risipa.
Banii "capsunarilor" au mers in consum, iar pe acest fond au crescut si s-au dezvoltat uneori artificial foarte multe firme de prestari servicii sau cu oferte de produse, care de care mai diverse. Casele, masinile si terenurile "capsunarilor" au fost rezultatul unor ani de munca ai acestora, ai unor ani in care fiecare si-a calculat si si-a dramuit fiecare banut...
Fondul Monetar International a dat bani Romaniei, dar Guvernul nu a reusit sa construiasca nimic palpabil, vizibil care sa ne dea sperante pentru viitor. Ba pe deasupra a mai supt si tot ce era prin bancile comerciale, lasandu-i de izbeliste pe oamenii de afaceri care aveau si inca mai au atata nevoie de lichiditati.
Nu trebuie sa fii mare economist ca sa-ti dai seama ca intr-o tara care s-a bazat pe o crestere salbatica a consumului, guvernantii au dormit de-a binelea. Se vedea foarte clar ca Romania nu mai este demult o tara producatoare, exportatoare de bunuri si servicii. Este o tara prepondernt bazata pe importuri. Si atunci de ce n-au pus bani albi pentru zile negre deoparte?
Pentru ca au avut de rasplatit sponsori electorali, de sustinut campanii de imagine, campanii electorale. Capsunarii nu s-au gandit ca intr-un an de munca isi vor face casa in tara natala. Au muncit ani buni pentru acest vis. Noi, romanii, ne-am hranit iluziile cu idealurile lor. Acum, cand aceasta breasla a "capsunarilor" a apus, ne intrebam plini de nostalgie "unde-s capsunarii de-altadata"?!