Scrisori din Cipangu - Povesti romanesti in Japonia, un proiect care a inceput de la o pisica Interviu

George Moise e un roman stabilit de ani buni in Japonia, care-si asterne pe hartie aventurile sale nipone. Mai intai a fost "Iertati-ma ca nu sunt japonez", suma experientelor primului sau an in tara samurailor si a florilor de cires.

Acum a aparut "Scrisori din Cipangu", un proiect colectiv care a inceput in urma cu trei ani, de la o... pisica. Chiar daca te duce cu gandul la un taram fabulos, Cipangu e prima denumire sub care Japonia a fost cunoscuta in Europa.

14 autori diferiti, care au trait experiente diferite si care nici nu se cunosc toti intre ei, au reusit sa puna la cap o antologie de 21 de povesti japoneze contemporane, cu romani.

George Moise a povestit pentru Ziare.com cum a aparut "Scrisori din Cipangu", ce aventuri nipone a mai trait in ultimii ani si care-s planurile sale scriitoricesti pentru viitor.

Citeste si Iertati-ma ca nu sunt japonez - Incredibila poveste a lui George Moise

Ce s-a mai schimbat de cand am vorbit ultima oara? Ai simtit nevoia sa spui "iertati-ma ca sunt roman", in loc de "iertati-ma ca nu sunt japonez". Iti mai pare rau ca nu esti japonez?

Ultima oara am vorbit prin 2013, deci un raspuns corect la ce s-a schimbat de atunci ar fi "totul". Peste "Iertati-ma ca nu sunt japonez" s-a asternut linistea si asta e bine; ca orice proces firesc si necesar, doare la inceput.

Nu simt nevoia sa spun "iertati-ma ca sunt roman". Asa cum nu imi asum nici meritele elitelor romanesti, nici nu imi plec capul pentru pacatele unora cu care am in comun doar cetatenia.

Titlul Iertati-ma ca nu sunt japonez nu s-a nascut din neajunsul de a nu fi japonez sau din negarea originilor. Desi in carte sintagma asta trece prin mai multe stari si nuante, am avut in intentie ca ea sa exprime totusi doua lucruri: imposibilitatea de a respecta intotdeauna regulile tarii de adoptie si dorinta de a prelua ce e bun de la cei din jur.

Ce aventuri nipone ai avut in ultimii ani?

Am vizitat diverse institutii, cum ar fi spitale, primarii, gradinite, un notariat, sedii de politie si o administratie financiara. In afara de asta, am trait lucruri atat de fabuloase, incat nu se pot povesti altfel decat prin fictiune.

Ai mai scris o carte. Vorbeste-ne putin despre "Scrisori din Cipangu", care e povestea ei, cum a aparut?

Scrisori din Cipangu este un proiect colectiv de douazeci si una de proze la care eu am participat cu trei povestiri. Nu prea pot spune ca am scris o carte, desi as fi mandru daca as fi eu autorul tuturor povestirilor din volum. Foarte pe scurt, totul a inceput acum trei ani, cu o pisica.

Pisica a venit la Roman Pasca, unul dintre autorii proiectului, si el a scris despre ea pe blogul Japonia noastra ca-i divina, amintindu-i de sculptura lui Hidari Jingoro, de la templul Toshogu din Nikko.

Irina Holca a citit postul de pe facebook si a zis asa: "cum ar fi sa ne adunam mai multi si sa facem o chestie gen 'culegere de povesti japoneze contemporane cu romani'?", devenind astfel nu doar unul dintre autori, ci si initiatorul volumului Scrisori din Cipangu. E foarte posibil ca ideea acestui proiect sa fi fost transmisa Irinei direct de catre o pisica, si nu doar atat, cateva povestiri sa fie dictate cuvant cu cuvant de pisici unora dintre co-autori, asa cum Nakata vorbea cu matele in Kafka pe malul marii, dar desigur, e doar o banuiala.

Povestirile din carte sunt din cele mai diferite, scriitura si stilul sunt diverse. Cum ati colaborat voi, toti autorii?

Initiatoarea proiectului, Irina Holca, a format intai un nucleu de sase autori care sa-si asume responsabilitatea unei guvernari a regiunii real-fictionale Cipangu, pana la recunoasterea ei ca tinut functional si infinit si a granitelor ei drept coperti.

Celor sase "membri fondatori" li s-au adaugat apoi ceilalti autori. Virtual, pentru ca in realitate nu ne cunoastem toti nici acum, fiind imprastiati nu doar in toata Japonia, doi sunt in Anglia, trei in Romania.

Mai trebuie sa spun ca Scrisori din Cipangu e o antologie inceputa de la zero, nu s-au adunat niste povestiri deja scrise, procesul de creatie a inceput dupa ce a aparut ideea volumului. Deci am avut de luptat cu deadline-uri, cu lipsa de timp sau, mai rau, cu lipsa de inspiratie.

Dupa aproape trei ani, infinite discutii purtate pe facebook, e-mail, slack si skype, si alte infinite rescrieri, am reusit sa punem cap la cap 21 de povesti. In vara lui 2013, Dan Perjovschi a venit in Japonia pentru Trienala de la Aichi si s-a alaturat proiectului cu mapa lui de ilustratii.

Povestirile sunt, intr-adevar, diverse si apartin unor oameni cat se poate de diferiti. Ceea ce a facut ca proiectul sa functioneze si sa fie dus la bun sfarsit a fost faptul ca, oricat de diferite ar fi fost punctele de vedere, in momentele-cheie s-au lasat deoparte luptele sau ambitiile personale, mofturile, simpatiile sau antipatiile si s-a optat pentru acea solutie care era benefica volumului.

Iata cine sunt cei 14 autori

Ce planuri scriitoricesti de viitor ai?

Inainte de a ma alatura Scrisorilor din Cipangu, scriam deja la un proiect personal similar: un volum de zece proze japoneze de fictiune pe care imi doresc sa il termin de scris. As mai avea in plan o carte de bucate si inca nu am renuntat la ideea publicarii unei carti ilustrate pentru copii. O alta bucurie, neplanuita insa, care tocmai a prins viata zilele acestea este si aparitia unei povestiri in revista de proza scurta iocan.

Spune-ne despre tine ca cititor si scriitor. Ce iti place sa citesti, ce urmaresti cand scrii?

Mai nou, ma plimb cu autobuzul spre serviciu cam doua ore (una la dus, una la intors). Ma lafai, deci, in timp. Cand am si loc, citesc integrale. De fapt o singura integrala, doar autorii sunt diferiti: integrala prozei scurte. Cand nu am timp, citesc romane.

Despre mine ca scriitor nu pot vorbi, pentru ca nu exist, dupa doar o carte si cateva povestiri aparute. Sa ma numesc scriitor ar fi ca si cum, furnica fiind, m-as alatura unui mars al elefantilor si mi-as da coate cu ei in timp ce le fac cu ochiul: ba, ce mai tropaim! M-as putea numi, cu ingaduinta, povestitor ocazional, povestas, povestar, mincinos.

Nu stiu daca urmaresc ceva in mod deosebit cand scriu, ma gandesc poate ca povestea pe care o scornesc, reala sau nu, sa fie atat de functionala, incat, daca imi va fi dat sa-mi petrec eternitatea in ea, sa nu dau de pereti de mucava sau de umanoizi in loc de oameni.

AUR se plânge că George Simion nu are acces la comisia de control a SRI. "PNL-PSD continuă acapararea statului român"

Deputata AUR Gianina Şerban acuză că, de patru luni, Birourile permanente reunite al Camerei şi Senatului refuză, fără nicio justificare, să numească un membru al partidului în comisia...

Florin Cîțu iese la atac după tensiunile din coaliție privind candidatura lui Cătălin Cîrstoiu la Capitală. Variantele propuse de fostul premier

Florin Cîţu, fost premier și fost lider PNL, a anunțat că sunt probleme privind „candidatura coaliţiei toxice” în persoana medicului Cătălin Cîrstoiu la Primăria Capitalei. El a...