Si ei sunt romani. Si ei sunt ai nostri. Si ei au nevoie de Romania

Intre 400.000 si 500.000. Aproape 200.000 in regiunea Cernauti, aproape 125.000 in regiunea Odesa, in sudul Basarabiei, peste 30.000 in regiunea Transcarpatia (raioanele Teaciv si Rahiv, adica Teceu si Rahova/Rahau). Romani cu totii, ei sunt supravietuitori ai unei politici de de-nationalizare brutala si continua. Divizati de recensaminte politizate in moldoveni si romani. Aproape uitati de politicienii de la Bucuresti. Ei reprezinta cea mai oprimata si mai nedreptatita comunitate istorica romaneasca. Romanii din Ucraina. Un stat care stapaneste teritorii cat se poate de romanesti, un stat care mosteneste toate relele Uniunii Sovietice, dar care nu a invatat inca bunele maniere europene.

Nu stiu ce ar trebui sa ne doara mai tare: pierderea Basarabiei, rapirea unei jumatati de Bucovina, ruperea de Basarabia a Bugeacului si inglobarea acestuia intr-o regiune cu care nu are nimic in comun? Sau faptul ca am uitat cu desavarsire de unii dintre cei mai frumosi si mai autentici romani, volohii din Carpatii Padurosi, care nici macar nu stiu ca apartin unui popor a carui limba o vorbesc cu atata dragoste. Stiti, oameni buni, unde se gasesc familiiile romanesti cu cei mai multi copii? In Poroscovo, un sat de volohi, mai aproape de Polonia si de Slovacia decat de Romania. Deopotriva ortodocsi si neoprotestanti, ei au cate 14 copii in casa. Si traiesc incredibil de greu.

Oricine a ajuns acolo si-a putut da seama de faptul ca statul ucrainean a facut tot ce a putut pentru a izola si ucide economic aceasta comunitate: acolo drumurile sunt de pamant, scolile sunt insuficiente, iar saracia este aproape "cultivata" de puterea de la Kiev. Oamenii aceia traiesc cu mandrie in dulceata de nepovestit a unei limbi romane incremenita in urma cu secole, desi locuiesc printre rutenii care ii categorisesc cu dispret "tiganii albi". Ei isi numesc satul "tabara" si te saluta cu naturalul "Sanatosi". Nu au si nu au avut scoala in limba lor materna, dar stiu ca " tuturinde ii tot zona de rumani". Da, la peste 1000 de km de Bucuresti poti fi intampinat cu "Binele ati venit!".... Acesti sarmani frati ai nostri nici macar nu au dreptul sa isi redobandeasca cetatenia romana, pentru ca legea nedreapta ofera acest dar numai celor proveniti din cetateni ai Romaniei Mari, indiferent daca sunt rusi sau gagauzi. In schimb, romanii maramureseni din Ucraina nu pot fi cetateni romani, pentru ca acolo nu a fost niciodata Romania.

In Maramuresul istoric, in dreapta Tisei, Romania a durat putin, ceva mai mult de un an, pana ce guvernul Averescu si-a retras trupele pe Tisa, cedand cehilor toate aceste sate mari romanesti. Nici in zilele noastre acesti oameni nu au gasit la Bucuresti intelegerea necesara pentru a-si redobandi cetatenia romana. Peste 30.000 de romani, care vorbesc o limba incredibil de curata, uitati de guvernele de la Bucuresti, populeaza satele Apsa de Jos, Slatina, Stramtura, Topcino, Boutu Mare, Boutu Mic, Podisor, Carbunesti din raionul Teaciv (pe romaneste Teceu) si satele Apsa de Mijloc, Biserica Alba, Plaiut, Dobric din raionul Rahiv (pe romaneste Rahau). Noi am crescut cu imaginea natiunii romane intinse "de la Nistru pan-la Tisa", dar sa nu uitam ca, atunci cand, la 1 Decembrie 1918, Stefan Cicio Pop a strigat acest lucru la Alba Iulia, cei din drepta Tisei au protestat, pentru ca si ei isi depusesera mandatele (credentionalele) la respectiva adunare. "De la Nistru si dincolo de Tisa", s-a corectat Cicio Pop...

Nu mi-am propus, insa, sa va vorbesc despre istoria comitatului Maramures, sau despre istoria Bucovinei sau despre istoria Bugeacului, ci despre un lucru infinit mai presant si mai trist. Saracia si sub-dezvoltarea regiunilor populate de romani in Ucraina este chiar mai sumbra decat agresiunea continua a statului ucrainean impotriva limbii romane.

Pentru a intelege radacina tuturor relelor, trebuie sa ne uitam la punctul unde se aflau atat Bucovina, cat si Bugeacul inainte de 1918.

Iata cum statea Bucovina in tabloul general al mult-laudatului imperiu habsburgic (Sursa: Schulze, Max-Stephan (2007) Regional income dispersion and market potential in the late nineteenth century Hapsburg Empire. Economic History Working Papers (106/07). Department of Economic History, London School of Economics and Political Science, London, UK. - AICI).

Da, Bucovina era printre cele mai sarace provincii din imperiu la 1910: PIB/locuitor in dolari 1990 era de doar 1.607 dolari, mai sarace fiind doar Dalmatia si Galitia. Pentru a nu fi vreun dubiu: media imperiului era de 2.164 dolari, iar media partii austriece a imperiului era de 2.334 dolari. Asta era imperiul pe care semi-doctii de la noi inca il venereaza!

Cat despre Basarabia, sa retinem doar ca era cam cu o cincime sub media imperiului tarist la 1914, iar media imperiului era sub 1.500 de dolari 1990, adica PIB/locuitor intre Prut si Nistru era aproximativ 1.200 dolari 1990:

Ca sa intelegem cum era Basarabia fata de restul imperiului, iata o imagine sugestiva, din lucrarea "Economic Development of the late Russian Empire in Regional Perspective Anndrei Markevich, New Economic School (Moscow, Russia) and University of Warwick (Coventry, UK)- AICI):

In anul 1897, cand PIB/locuitor in imperiu era de 74,84 ruble, Basarabia se situa cu acest indicator undeva intre 50 si 60 ruble, departe de zonele performante, dar peste media regiunilor ucrainene si peste actualul Belarus.

Ei bine, toate aceste date trebuie intelese in urmatorul context: inainte de primul razboi mondial, Regatul Romaniei (Tara Romaneasca plus Moldova si Dobrogea) era un adevarat tigru economic al Europei, avea un PIB/locuitor de 1.741 dolari (in aceeasi moneda ca indicatorii preluati pentru Bucovina si Basarabia). Faptul ca au apartinut unor imperii care le tinea in sub-dezvoltare a facut ca cele doua provincii sa rateze perioada celei mai rapide expansiuni/modernizari pe care a cunoscut-o vreodata tara. (Sursa: AICI).

Dupa scurta revenire a economiei din Bucovina si Basarabia in perioada interbelica, in anul 1944 cele doua regiuni, laolalta cu restul teritoriului din nordul Romaniei rapit de sovietici, au ajuns in componenta Ucrainei. Si aici au decazut asa de mult, incat au devenit adevarati poli ai saraciei si inapoierii economice.

In primul rand, Ucraina, statul care le incorporeaza, a reusit cea mai pronuntata cadere economica din perioada post-URSS. Iata, comparate, performantele economice ale statelor europene, foste sovietice (cu exceptia balticilor) din punctul de vedere al indicatorului PIB/locuitor in cifre comparabile (metodologia PPP):

Ucraina, care era a cincea cea mai performanta republica sovietica (dupa Rusia si tarile baltice), a ajuns sa fie intrecuta de Belarus si de Azerbaijean, ba chiar si de mult mai saracele Georgia si Armenia; doar Republica Moldova, printre statele europene, mai desparte Ucraina de pozitia de sarac al continentului.

Pe de alta parte, poate ar fi bine sa retinem si ce au pierdut romanii din Ucraina nefiind in tara lor cea adevarata:

Romania defileaza pe langa codasa Ucraina, diferentele de performanta economica crescand de la o zi la alta. Romanii care populeaza teritoriile rapite de urmasii lui Lenin de la Kiev sunt astazi condamnati sa se multumeasca cu venituri de trei ori mai mici decat in tara noastra! Asta au facut 75 de ani de regim sovietic si ucrainean...

Si ca si cum viata de supus ucrainean nu era suficient de rea, regiunea Cernauti este una dintre cele mai sarace si neperformante din Ucraina. Si asta nu e o consecinta a razboiului, asa era si in 2014:

Regiunea Cernauti, cu 16.500 hrivne/locuitor era de peste trei ori mai in urma Dnepropetrovsk (54.000 hrivne/locuitor) sau Poltava (48.040 hrivne /locuitor) si singurul loc mai saracacios era regiunea Luhansk (14.000 hrivne /locuitor). Transcarpatia, unde sunt romanii maramureseni, se afla in imediata apropiere pe podiumul saraciei cu doar 19.000 hrivne/locuitor. Sudul Basarabiei, inclus in regiunea Odesa, statea atunci un pic mai bine. Dupa razboi, insa, provincia Odesa s-a prabusit, devenind un loc periculos pentru afaceri. Astfel incat harta salariilor din iulie 2019 reflecta noua realitate economica a Ucrainei:

Da, iata si rezultatul "la zi" al segregarii economice a zonelor romanesti ocupate: raionul Cernauti are al doilea cel mai scazut salariu mediu din Ucraina (337 dolari), urmat indeaproape de Odesa (371 dolari) si Transcarpatia (375 dolari). Sa fie romanii asa de putin productivi? Nici gand: in Ucraina, aproape 60% din bugetele locale se compun din fondurile directionate de la Kiev:

Simplu de tot: unde vrea guvernul sa transfere bani, acolo ii trimite. Si in Cernauti sau in Bugeac Kievul nu vrea sa trimita bani...

Regiunea Cernauti se afla printre regiunile unde procentajul salariilor mici este mult peste media nationala:

Si printre regiunile cu cea mai scazuta pondere a celor cu studii superioare (populatia cu educatie tertiara, indicator la care pe ultimul loc se afla Transcarpatia):

In Cernauti si in sudul Basarabiei (zone preponderent rurale, de altfel) gasim cea mai mica densitate a magistralelor rutiere:

La fel, in regiunile rapite Romaniei, reteaua feroviara este cea mai putin dezvoltata:

Acelasi tip de imagini le-am gasit si pentru densitatea altor retele edilitare, de comunicatii etc. Ce indica acest lucru? Faptul ca deliberat si pe termen lung, Kievul are o politica evidenta de discriminare economica a zonelor populate de romani. Care se adauga politicii de terorizare a oricaror persoane care isi afiseaza identitatea romaneasca.

Stim ca romanii din Ucraina nu au dreptul sa invete in limba proprie decat in clasele inferioare (si acolo cu multe greutati), stim ca romanii din Ucraina cu greu pot participa la o slujba religioasa in propria limba, stim ca proaspatul presedinte de la Kiev a reluat retorica sovietica de falsificare a istoriei din anii 50. Si cu toate astea, guvernele de la Bucuresti se aliniaza cuminti in fata celor care ne submineaza metodic conationalii.

Mai pot intelege ca nu trece nicio saptamana ca vreun politician de frunte de-al nostru sa nu deplanga "agresiunea rusa impotriva Ucrainei" dar, sub nicio forma, nu gasesc vreo justificare pentru faptul ca Bucurestiul sustine incercarea ucraineana de accedere in NATO si UE. Romania trebuie sa se opuna ferm si evident oricaror tentative ale Ucrainei de aderare la NATO si de accedere la finantari europene atata timp cat Kievul nu respecta drepturile firesti ale minoritatii romanesti.

Romania nu trebuie, sub nicio forma sa se faca ca nu vede inventarea minoritatii "moldovenesti" in Ucraina. Nimeni de la Bucuresti nu are dreptul sa se alieze cu cei care patroneaza trecerea scolilor cu predare "in limba moldoveneasca" din anul 2020 la procesul de invatamant in limba ucraineana. Sau cu cei care organizau olimpiada raionala de "limba moldoveneasca" taman de Ziua Nationala a Romaniei. Sau cu cei care raspandesc teoria sovietica a "ocuparii"de catre Romania a nordului Bucovinei in 1918. "Limba moldoveneasca" mai exista si este impusa in invatamant doar in Ucraina si Transnistria. Cu ce sunt mai buni ucrainenii decat separatistii transnistreni din acest punct de vedere?

Nu indraznesc sa visez la o politica de sustinere financiara a sarmanilor romani din regiunea Cernauti, din sudul Basarabiei sau din Maramuresul istoric similara cu cea instrumentata de guvernul de la Budapesta pentru ungurii din Transcarpatia. Dar macar as putea cere mai multa demnitate din partea politicienilor nostri.

Hai sa incercam sa nu intoarcem capul cand Kievul ne oprima fratii bucovineni, maramureseni sau sud-basarabeni! Hai, curaj, politicienilor de Bucuresti, curaj sa cereti macar respectarea drepturilor alor nostri! Oare chiar credeti ca se va supara cineva la Washington sau la Bruxelles daca vom cere aplicarea normelor si practicilor europene in Ucraina?

Sa nu uite politicienii romani rusinea pe care am patit-o de curand pentru ucraineni: noi le-am sustinut cauza privind oprirea proiectului gazoductului Nord Stream 2, impotriva Germaniei si cu pretul alungarii totale a Bucurestiului de la masa deciziilor de Chisinau: Iar ei? Ne-au reamintit, prin vocea presedintelui, teoriile macabre ale sinistrului Roller din anii 50...

Petrisor Gabriel Peiu este doctor al Universitatii Politehnica din Bucuresti (1996), a fost consilier al premierului Radu Vasile (1998-1999) si al premierului Adrian Nastase (2001-2002), subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) si vicepresedinte al Agentiei pentru Investitii Straine (2003-2004). Este coordonator al Departamentului de Analize Economice al Fundatiei Universitare a Marii Negre (FUMN).

Citeste si:

PSD anunță modificări la legea Certificatului de vaccinare: ”De doi ani, o parte a populației a fost forțată să accepte unele măsuri”

Proiectul de lege privind introducerea Certificatului de vaccinare ar putea fi schimbat astfel încât să fie un parteneriat, nu o măsură de coerciție împotriva românilor, a anunțat luni, 29...

Alina Gorghiu, contre cu PSD după ce au criticat guvernarea liberală: ”Să servească un ceai de mușețel. Nu trebuie să ne iubim”

Vicepreședintele PNL Alina Gorghiu a reacționat luni, 29 noiembrie, la atacurile făcute de social-democrați la adresa guvernării liberale. ”Orgoliul personal şi misiunea de a gestiona...