În anii 1940, alimentația țăranilor români era predominant bazată pe produse agricole proprii și varia în funcție de regiune și sezon. Micul dejun tipic consta adesea în mămăligă, însoțită de brânză, lapte sau ouă, atunci când acestea erau disponibile. Mămăliga era un aliment de bază, consumat frecvent alături de diverse preparate, inclusiv legume, fructe sau chiar magiun de prune.
În general, dieta țăranilor era simplă și se baza pe ceea ce produceau în gospodărie. Consumul de carne era redus, fiind rezervat pentru ocazii speciale sau sărbători, arată historia.ro.
Produsele lactate, ouăle și peștele completau alimentația, însă în cantități limitate. Legumele și fructele de sezon erau consumate proaspete sau conservate pentru iarnă. De asemenea, preparate precum "chisălița", o fiertură din fructe mai puțin coapte, erau comune în anumite regiuni.
În regiunile precum Oltenia, Muntenia, Ardeal și Basarabia se prepara "chisălița", o fiertură simplă din fructe mai puțin coapte, servită alături de mămăligă. În Banat, acest preparat era cunoscut sub denumirea de "brusceală".
Considerată una dintre cele mai sofisticate mâncăruri ale țăranilor români de acum un veac, găina umplută era pregătită la ocazii speciale precum cumetrii sau mese festive.
De reținut este că, în perioadele dificile precum cel de-Al Doilea Război Mondial, alimentația țăranilor a fost afectată de rechizițiile impuse de autorități, ceea ce a dus la lipsuri alimentare și la raționalizarea consumului.