Cum încearcă DNA să oprească „marea prescripție”. Patru întrebări-cheie pentru cel mai important for judecătoresc din Europa EXCLUSIV

Procurorii DNA se pregătesc să ceară sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) cu o serie de întrebări legate de modul de aplicare a celor două decizii CCR privind prescripția.

La fel ca în anul 2019 - atunci când soarta mai multor dosare de corupție era sub semnul întrebării după ce Curtea Constituțională decisese că la nivelul Înaltei Curți completurile de judecători erau ilegal constituite – urmare a deciziei instanței de control constiuțional din 26 mai 2022 care a declanșat scandalul prescripţiei, DNA a decis să îi sesizeze pe judecătorii europeni.

Primul demers de acest fel a fost făcut de DNA în dosarul lui Bogdan Olteanu.

Totuși, sesizarea CJUE pe tema prescripției nu este o noutate, fiind amintită în sala de judecată, de exemplu, în Dosarul Hidroelectrica. Pe data de 30 iunie 2022, procurorul de ședință a vorbit doar de această posibilitate a sesizării CJUE, însă nu a depus vreun document în acest sens.

Surse judiciare ale Ziare.com arată că procurorii DNA îi întreabă pe judecătorii CJUE ce anume are întâietate: deciziile CCR pe tema prescripţiei sau interesele financiare ale Uniunii Europene?

Întrebările sunt puse în contextul în care 557 de cauze penale, în care prejudiciul estimat se ridică la 1,2 miliarde euro, iar valoarea totală a mitei şi a traficului de influenţă se ridică la 150 milioane euro, vor fi închise ca urmare a deciziilor privind prescripţia.

De aceea, procurorii DNA vor să afle cum se „împacă” deciziile CCR pe tema prescripţiei cu prevederile din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare TFUE).

Iată lista întrebărilor pe care DNA le va trimite pe masa CJUE. Ca procedură, în fiecare dosar de corupție și/sau fraude cu fonduri europene, fiecare procuror va aprecia dacă va ridica în instanță problema sesizării judecătorilor europeni.

Dacă instanța admite cererea, atunci sesizarea va fi trimisă pe masa CJUE cu următoarele întrebări.

Întrebare preliminară 1:

Art. 325 TFUE, Decizia 2006/928 și art. 49 alin.(1) teza a III-a CFR (principiul retroactivității legii penale mai favorabile) trebuie interpretate în sensul că nu se opun lăsării neaplicate a unei reguli naționale (decizie C.C.R.) cu caracter retroactiv privind inexistența cazurilor de întrerupere a cursului prescripției, dacă aplicarea acestei reguli este de natură să conducă la un risc sistemic de impunitate în cazuri de fraudă împotriva intereselor financiare ale Uniunii și de corupție?

În același domeniu și în aceleași condiții ar trebui lămurit dacă aplicarea regulii prevăzute de art. 49 alin. (1) teza ultimă din CFR poate să rezulte din decizia unei jurisdicții constituționale și nu din voința legiuitorului.

Întrebare preliminară 2:

Art. 325 TFUE, Decizia 2006/928 și art. 49 alin.(1) teza a III-a CFR (principiul retroactivității legii penale mai favorabile) trebuie interpretate în sensul că nu se opun lăsării neaplicate a unei reguli retroactive privind inexistența cazurilor de întrerupere a cursului de prescripție, dacă această regulă rezultă din jurisprudența Curții Constituționale și nu din voința legiuitorului și dacă aplicarea acestei reguli este de natură să conducă la un risc sistemic de impunitate în cazuri de fraudă împotriva intereselor financiare ale Uniunii și de corupție?

În același domeniu și în aceleași condiții ar trebui de asemenea lămurit dacă aplicarea regulii prevăzute de art. 49 alin. (1) teza ultimă din CFR poate rezulta din interpretarea conținutului unei norme de către jurisdicția constituțională contrar interpretării date până în acel moment de către instanța supremă, interpretare care era la rândul ei conformă cu jurisprudența anterioară a jurisdicției constituționale.

Întrebare preliminară 3:

Art. 325 TFUE, Decizia 2006/928 și art. 49 alin.(1) teza a III-a CFR (principiul retroactivității legii penale mai favorabile) trebuie interpretate în sensul că nu se opun lăsării neaplicate a unei reguli retroactive privind inexistența cazurilor de întrerupere a cursului de prescripție dacă această regulă rezultă din jurisprudența Curții Constituționale contrară jurisprudenței constante a instanței supreme (care interpreta legea în sensul existenței cazurilor de întrerupere și în conformitate cu o jurisprudență anterioară a Curții Constituționale) dacă aplicarea acestei reguli este de natură să conducă la un risc sistemic de impunitate în cazuri de fraudă împotriva intereselor financiare ale Uniunii și de corupție?

Întrebare preliminară 4:

Art. 325 TFUE şi Decizia nr. 2006/928 trebuie interpretate că se opun unei practici naționale rezultate din jurisprudența C.C.R. potrivit căreia curgerea termenelor generale de prescripție nu poate fi întreruptă (cu consecinţa creării unui risc sistemic de impunitate a faptelor ce constituie infracţiuni grave de fraudă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii sau de corupție), în condiţiile în care împlinirea termenului general de prescripție este ea însăşi rezultatul nerespectării art. 325 TFUE şi a Deciziei 2006/928 astfel cum au fost interpretate prin decizia Marii Camere din 21 decembrie 2021 (C 357/2019, Euro Box Promotion)?

Când spun judecătorii europeni că pot fi ignorate deciziile CCR

Nu este pentru prima oară când DNA cere sesizarea CJUE. O serie asemănătoare de întrebări au ajuns la Curtea de la Strasbourg în „scandalul completurilor” de la ICCJ.

Iată ce au răspuns judecătorii europeni:

„Dreptul Uniunii se opune aplicării unei jurisprudenţe a Curţii Constituţionale care conduce la anularea hotărârilor pronunţate de completuri de judecată nelegal compuse, în măsura în care aceasta, coroborată cu dispoziţiile naţionale în materie de prescripţie, creează un risc sistemic de impunitate a faptelor care constituie infracţiuni grave de fraudă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii sau de corupţie”, arată CJUE.

Pe data de 23 decembrie 2021, CJUE a trimis către ICCJ decizia prin care a statuat că dreptul european cu privire la fraude cu banii UE se aplică în fața deciziilor Curții Constituționale.

Curtea Europeană a reamintit României că a stabilit principiul supremației dreptului comunitar, înțeles în sensul că acesta consacră prevalența acestui drept asupra dreptului statelor membre. Acest principiu a fost consfințit încă de la tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană.

Astfel, Decizii CCR care sunt contrare dreptului Uniunii Europene pot fi ignorate de către instanțele naționale, prevăd judecătorii CJUE în decizia din 21 decembrie 2021.

Pe vremea guvernării PSD, Curtea Constituțională a dat două decizii care au aruncat în aer mai multe dosare de corupție și fraude cu fonduri europene.

„Epopeea completurilor” de la Înalta Curte

Prima decizie a CCR a statuat că au fost constituite ilegal Completurile de 5 judecători de la ICCJ pentru faptul că doar 4 dintre magistrații care intrau în complet erau trași la sorți, în timp ce președintele completului nu era supus acestei proceduri. Asta deoarece președintele sau vicepreședinții ICCJ prezidau aceste completuri (în număr de 4: două civile și două penale). Au urmat mai multe trageri la sorți, iar completurile au fost re-compuse. Această decizie a ICCJ nu a avut alt efect decât o amânare a unor procese, printre care cel al lui Liviu Dragnea – Dosarul Angajărilor Fictive.

A doua decizie a CCR statua că, în penal, completurile de 3 judecători de la ICCJ (cele care judecă pe fond) nu erau specializate în infracțiuni de corupție.

Vicepreşedintele Camerei Deputaţilor de la acea vreme, Florin Iordache (artizanul celebrei Ordonanțe 13 care dezincrimina abuzul în serviciu) a afirmat că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a refuzat să constituie completuri specializate, aşa cum prevedea Legea 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.

Pe de altă parte, Cristina Tarcea, pe atunci șefa Înaltei Curți, a susținut că toţi judecătorii de la ICCJ au fost învestiți cu competenţa de a soluţiona în primă instanţă cauze de corupţie. Mai exact, judecătoarea Cristina Tarcea arăta că dispozițiile Legii 78/2000 care prevăd o facultate, nu o obligaţie a Colegiului de conducere de a constitui complete specializate.

Cât ar mai putea dura scandalul prescipției

De data acesta, în „scandalul prescripţiei”, CCR și ICCJ au ajuns la concluzia că România nu a avut legislație cu privire la întreruperea cursului prescripției în perioada 2018-2022. Dacă întrebările DNA ajung pe masa CJUE, o soluție ar putea veni peste un an sau doi. Nu este exclus ca unele dosare să se supende până atunci.

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât, marţi, 25 octombrie, că decizia CCR privind prescripţia se aplică retroactiv. Mai multe instanţe din ţară au solicitat Înaltei Curţi să stabilească dacă deciziile CCR privind prescripţia retroactivează pe principiul legii penale celei mai favorabile, iar judecătorii au confirmat.

Pe 26 mai, Curtea Constituţională a declarat neconstituţional un articol din Codul penal care permitea procurorilor să întrerupă cursul prescripţiei prin administrarea de noi probe. CCR a constatat că, în perioada 2018 - mai 2022, nu a existat un caz de întrerupere a prescripţiei penale.

Unele instanţe au suspendat procesele în aşteptarea unei lămuriri de la Instanţa supremă, altele au trecut însă direct la aplicarea deciziei CCR şi au dispus încetarea unor procese de corupţie.

Pedeapsa primită de doi polițiști de frontieră care au luat mită 5 kilograme de brânză. Decizia instanței în cazul șpăgarilor

Doi polițiști din Botoșani au primit o pedeapsă „atipică” pentru fapte de corupție. Întrucât au luat mită cinci kilograme de caș, judecătorii i-au obligat să dea înapoi banii pe...

Ce n-a văzut CTP în 34 de ani de alegeri libere: ”Doar Ceaușescu îl poate egala pe Ciociu. Ca pe o turmă de mancurți...”

Retragerea lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Capitalei a fost comentată acid de jurnalistul Cristian Tudor Popescu, care i-a criticat dur pe președinții PSD și PNL, Marcel...