Un cunoscut intelectual român explică, punctual, munca sisifică din spatele realizării unei teze de doctorat.
Hari Bucur-Marcu, expert internațional în domeniul apărării naționale, vorbește despre ”un impostor academic” care și-a luat ”un titlu de doctor în ceva, cu o temă de doctorat despre managementul resurselor”, fără să menționeze direct, nominal, la cine se referă.
Intelectualul subliniază că una dintre specializările sale este în managementul resurselor, astfel consideră că poate să îi transmită ”impostorului, cât și celor care nu știu despre ce e vorba, câteva lucruri intime, la temă”.
El amintește, pentru început, că un curs de formare al celor care vor să aibă habar în managementul resurselor de apărare, la institutul de profil al Departamentului de Apărare, al Statelor Unite, însumează ”110 teme, constând fiecare din prelegere și seminar, la care se adaugă câteva mii de pagini de lucrări de specialitate, în materiile economiei, ingineriei de sistem, istoriei, matematicilor/cercetare operațională, relațiilor internaționale și de securitate, teoriei și artei militare, teoriei organizațiilor și încă vreo două, care îmi scapă acum, dar sunt convins că ați prins ideea”.
”2. Pentru lucrarea mea de licență în Aviația militară, care a constat din teorie și program informatic original privind managementul (constituirea, alocarea, conducerea) resursei de aviație în folosul operațiilor trupelor terestre, am avut nevoie de peste 300 ore standard de studiu și redactare independentă.
3. Pregătirea, coordonarea și editarea volumului Defence Management: An Introduction (Geneva, 2009), volum ce a acoperit principalele aspecte ale managementului domeniului public al apărării naționale, prin ministerul de resort, mi-a ocupat mie, ca editor, vreo 120 ore de muncă intelectuală, iar fiecăruia dintre contributori cel puțin 5 ore pentru fiecare pagină tipărită. Asta, în condițiile în care cu toții și fiecare dintre noi eram specializați în materiile despre care scriam”, descrie Hari Bucur-Marcu munca din spatele realizării unei teze de doctorat.
El subliniază pentru ”impostorul academic” și pentru ”alții care cred că știința e doar o chestie de diplomă sau de șezut cu fundul pe scaunul din spatele catedrei”, că ”în dobândirea cunoașterii este investit întotdeauna un volum de muncă intelectuală enorm, dar ordonat și canalizat spre rezultate ce sunt validate în practica altora, care nu mai trebuie și ei să parcurgă acel efort, ci doar să se bucure de recomandările celor care l-au parcurs”.
Însă, ”invers nu se poate”, adaugă intelectualul.
”Adică, nu poți să pretinzi că cunoști ceva, cum ar fi managementul resurselor, dacă nu ai fost la școlile potrivite, unde să parcurgi materiile potrivite, să întâlnești dascălii potriviți, care să te îndrume în direcția potrivită de studiu, să citești literatura potrivită, să o discuți cu egali de-ai tăi, care au citit și ei același lucru, să experimentezi (virtual, prin modelare, ori real, în laborator sau într-o realitate controlată), să validezi ideile pe care îți bazezi ipotezele de lucru, prin publicarea lor episodică și așa mai departe”, punctează expertul.
În ultimele săptămâni au apărut în spațiul public investigații care aduc acuzații grave de plagiat la adresa membrilor Guvernului.
Adica 7-8 spatamini un doctorat ?
E o gluma !
A nu este, suntem in... Vezi tot