Americanii au dat o mostra de eficienta a autoritatii, de justitie autentica, independenta si sigura pe ea. Seful FMI, una dintre cele mai importante institutii de pe aceasta planeta, si candidat la presedintia Frantei, pe deasupra, a fost saltat din avionul cu care se pregatea sa paraseasca SUA, incatusat, aruncat intr-una dintre cele mai dure inchisori americane si i-a fost refuzata pana si eliberarea pe cautiune.
Avionul urma sa-l duca fix la cancelarul german Angela Merkel, pentru o intalnire de care depindea soarta Greciei si, indirect, a euro. "Detaliul" nu i-a impresionat poltistii, procurorii si judecatorii americani. Dupa cum nu i-a impresionat nici faptul ca presa intregii lumi este cu ochii pe ei. Nici averea si puterea celui pe care l-au pus sub acuzare si dupa gratii.
Si, toate acestea, de ce? Pentru ca o femeie simpla, o camerista dintr-un hotel american, l-a reclamat pe Dominique Strauss-Kahn ca ar fi incercat sa o violeze. Intre depunerea plangerii si incatusarea agresorului au trecut minute, nici macar ore. O buturuga mica si aparent neinsemnata a rasturnat un car imens, in tara in care nu exista cu adevarat nicio diferenta intre buturugi.
Foarte interesante au fost si reactiile opiniei publice. Nimeni, cu exceptia catorva socialisti francezi, nu s-a emotionat de prezentarea lui Strauss-Kahn un catuse, in masina politiei si in boxa acuzatilor, desi imaginile marcheaza sfarsitul unei cariere politice ce se anunta fulminante.
N-am auzit pronuntata sintagma "prezumtia de nevinovatie". Partidul lui Strauss-Kahn, ramas practic fara prezidentiabil si lovit in plin de acest scandal monstruos, a invocat posibilitatea unei conspiratii politice, caci seful FMI se afla cu mult in fata lui Nicholas Sarkozy, in sondaje.
Dar suspiciunile, foarte prudent formulate, au fost mult asurzite de furia celor care, cu ocazia scandalului, au aflat ca un socialist sta intr-un hotel cu 3.000 de dolari pe noapte si poarta costume de 35 de mii de dolari bucata. In orice caz, nimeni nu si-a smuls parul din cap si mai mult de nedumeriri si intrebari pe ton moderat n-am auzit nici din partea celor mai infocati sustinatori ai lui Dominique Strass-Kahn.
Va propun un exercitiu de imaginatie. Romania, lupta electorala stransa, cam ca inainte de prezidentialele din 2009, in care candidatul Opozitiei are un avans considerabil in fata titularului functiei.
Candidatul Opozitiei este implicat intr-un scandal sexual, este arestat si ii este refuzata eliberarea pe cautiune. Toata presa este plina cu actele de la dosarul de acuzare al candidatului, care este plimbat in catuse intre masina de politie si sediul parchetului/boxa acuzatilor. Cam ce efecte credeti ca ar fi avut o astfel de situatie?
Opozitia ar fi cerut eliminarea procurorului general si incendierea sediilor partidului de guvernamant, toti procurorii care se mai ating de vreun membru al Opozitiei ar fi fost amenintati cu concedierea imediata, Opozitia ar fi facut lanturi vii in jurul institutiilor statului, prezidentiabilul ar fi fost rapid operat pe cord/ stomac/ picior/creier.
Analistii de serviciu ar fi demascat pana la lesin, in editii speciale de 24 din 24, la televiunile stiri, groaznicul complot impotriva adversarului presedintelui, iar camerista cu pricina ar fi fost de la agent SRI/Mossad/KGB/CIA pana la amanta/fiica nelegitima/sora secreta a presedintelui in functie.
Femeii i-ar fi fost scoase certificate medicale de orice fel si care sa arate ca ar fi cam iresponsabila, ziaristi zelosi ar fi descoperit ca in urma cu 10 ani, 5 luni, 3 saptamani si 2 zile ar fi trecut pe aceeasi strada, in acelasi timp cu cea mai apropiata colaboratoare a presedintelui, iar in urma cu 5 ani, o luna si 7 zile si-a cumparat diazepam de la farmacie, deci este o psihopata in slujba presedintelui in functie.
Ar fi fost perturbata de la activitatea Parlamentului, pana la productia de hartie igienica si circulatia tramvaielor, iar magistratii implicati in cauza, supusi unor presiuni politice si mediatice demente, acuzati ca au prabusit bursa, cursul leului, economia si ne-au vandut ungurilor, ar mai avea un singur dor: sa moara.
Iar, in final, o judecatoare al carei sot a fost arestat pentru coruptie, l-ar fi eliberat pe prezidentiabilul care ar fi castigat alegerile cu un procent chiar mai mare decat cel initial. Si sa nu-mi spuneti ca vreun cadru din cele redate mai sus este inventat. Fiecare este desprins din scandaluri politice consumate pe malurile Dambovitei.
Diferenta dintre filmul american si filmele romanesti este la fel de mare ca diferenta dintre un stat de drept autentic si statul roman in care procurorii lupta nu doar cu infractorii, ci si cu judecatorii, presa, politicienii si o opinie publica manipulata.
Uitati-va, asadar, bine de tot la televizor, pentru a vedea un stat functional, autoritati puternice si independente, pentru a vedea cum un om simplu poate invinge un barosan, cum politicul nu are acces in sala de judecata. Uitati-va, caci, asa ceva, in Romania, nu veti vedea.