Ce inseamna, de fapt, cenzura. Ana Blandiana, Radu Paraschivescu si Madalin Hodor analizeaza fenomenul in contextul blocarii lui Trump pe retelele sociale

Pe ultima suta de metri a mandatului de presedinte al Statelor Unite ale Americii, Donald Trump a polarizat intreaga planeta. Pandemia si Donald Trump sunt subiectele globale care par sa fi destabilizat echilibrul unei lumi asa cum o stiam.

Luarea cu asalt a cladirii Capitoliului din Washington, inima democratiei americane, violentele, validarea votului scrutinului prezidential, confirmand victoria democratului Joe Biden, suspendarea conturilor de Twitter si Facebook ale lui Donald Trump au inflamat intreaga planeta. Spatiul public romanesc a luat foc, polarizarea este totala, retelele sunt inundate de postari vitriolante. A fost sau nu cenzurat Donald Trump? S-a invocat trecutul totalitar, dublul standard - suspendarea lui Donald Trump pe retele, in timp ce alti dictatori sunt bine mersi, proliferandu-si mesajele extremiste. S-a invocat China si cenzura, controlul total al populatiei.

Alexei Navalnii, opozantul lui Vladimir Putin, a declarat ca banarea lui Trump pe retele este un act inacceptabil de cenzura. Mai mult, Navalnii declara ca criminali cu sange rece precum Putin sau Maduro au conturi de Twitter. "Pentru multi ani, Twitter, Facebook si Instagram au fost o baza pentru fabrica de troli a lui Putin". Pentru Romania, subiectul cenzurii este unul sensibil, avand in spate o istorie totalitara in care cenzura si controlul total al populatiei era politica de stat.

Corectitudinea Politica, o copie perfecta a cenzurii interioare

Ana Blandiana, scriitoare: Sunt cel putin zece ani de cand despre cenzura nu se mai poate vorbi decat asezand fata in fata in oglinda cenzura impusa intelectualilor de dictaturi - si de care acestia se aparau consumandu-si sau chiar dandu-si viata - cu cenzura de azi, impusa de intelectuali, in cadrul unor state de drept in care libertatea cuvantului este consfintita prin lege. Pare absurd, dar - cum intotdeauna mi-a fost mai frica de cenzura interioara decat de cenzura propriu zisa - si acum imi este mai frica de corectitudinea politica (o copie perfecta a cenzurii interioare, pe care ti-o impuneai singur, inaintea cenzurii propriu zise) decat imi era pe vremuri de cenzura din comunism. Pentru ca intotdeauna mi-a fost frica de lucrurile pe care nu le inteleg.

Nu pot sa inteleg nu numai ca in Statele Unite apar editii cenzurate din Mark Twain sau din Odiseea, ci mai ales ca, de frica marginalizarii, nu se protesteaza impotriva unor asemenea grozavii.

Nu pot sa inteleg ca in Germania a putut sa apara un ONG care sa protesteze impotriva faptului ca se canta prea mult Beethowen, compozitor barbat, alb, heterosexual, dar mai ales ma ingrozeste faptul ca o asociatie a organizatorilor de concerte s-a scuzat si a promis sa caute mai hotarat compozitori femei, de culoare si apartind altor tipuri de minoritati.

Scriam candva, demult, ca exista doua feluri de oameni: cei ce sunt in stare sa omoare si cei ce prefera sa se lase omorati. Acum mi se pare ca e destul sa impart oamenii in cei ce accepta si cei care nu pot sa accepte cenzura.

Logodna imposibila dintre libertate si propriul ei streang

Radu Paraschivescu, scriitor: Cum era a unsprezecea porunca (nu cea din filmul lui Daneliuc)? E interzis sa interzici, nu? Parca asa ne jucam pe vremea cand ne promiteam c-o sa ne facem mari si-o sa dansam blues pe citate preluate de Ion Ratiu si date mai departe reporterilor care nu stiau sursa reala ("Ma voi bate pana la ultima picatura de sange... etc., etc.") Si atunci, de ce n-am respecta aceasta a unsprezecea porunca? Doar fiindca le calcam in picioare si pe altele? Hm, subtire motiv.

Prim-ministrul luxemburghez Jean Asselborn l-a declarat pe Donald Trump un "piroman politic" numai bun de dat pe mana justitiei. Din oxigenul regimului sau luxemburghezo-mosieresc, prim-ministrul are perfecta dreptate, iar cu ocazia asta Donald Trump afla de existenta lui pe pamant. Trump trebuie sa plateasca mai degraba dupa lege decat dupa datina strabuna. Trebuie sa plateasca si e de sperat ca o va face. Faptul ca si-a semnat public si cu tambalau certificatul de deces politic nu e suficient. Faptul ca l-a transformat pe Joe Biden in baiat bun si ca si-a expus partidul, nici atat. Exista legi, mai ales in America, iar daca ele vor decide ca Donald Trump merita sa faca inchisoare, va face.

De aici insa pana la inchiderea canalelor de comunicare e cale lunga. Cel putin pentru unul ca mine, care a trait cateva decenii sub clopot si in surdina. Decenii in care a decis altcineva pentru mine ce si cat sa mananc, ce si cat sa citesc, cat si unde sa nu calatoresc etc. Oricat de primejdios ar fi Trump (si a fost), orice nebunii ar face (si a facut), blocarea robinetelor de comunicare nu e o solutie. Libertatea vine la pachet cu riscurile proastei sale intrebuintari de cand e lumea lume.

Libertatea cu cenzura nu mai e libertate, e altceva. Nu stiu cum sa-i spun. Igiena comunicarii si cordonul sanitar care trebuie instituit in jurul nebunului sunt alibiuri ale cenzurii, nu masuri intelepte. Daca tot judecam in functie de gravitatea declaratiilor, Trump ar fi putut fi cenzurat cand a declarat ca va ridica un zid intre America si Mexic. Sau cand a glumit lubric cu femeile. Sau cu ocazia oricarui alt derapaj public - si, slava Domnului, avem de unde alege.

Nu igiena si aerul irespirabil sunt in chestiune aici, ci logodna imposibila dintre libertate si propriul ei streang. A gresit Trump? Da, foarte grav si repetat. A fost periculos? Cu siguranta. Trebuie cenzurat? Nu. Trebuie combatut, trebuie pisat cu argumente, trebuie demontat piesa cu piesa, trebuie facut de ras si aratat in toata splendoarea nebuniei lui. Dar nu cenzurat. Nu e nimic igienic in jugularea unei voci. Nici chiar in a vocii unui dement. Nici aici, nici in China, Coreea de Nord, Rusia sau Iran.

Inamicii liberei exprimari din intreaga lume vor exulta in fata acestei decizii si isi vor procura munitie pentru abuzurile viitoare, dupa cum a avut grija sa arate si Alexei Navalnii. Mutatis mutandis, revista "Romania Mare" a lui Corneliu Vadim Tudor a fost ani la rand un rezervor de insanitati, amenintari, insulte si derapaje antisemite si xenofobe. Trebuia oare cenzurata? Morala igienei publice ar fi spus ca da. Ecuatia libertatii a decis ca nu. E bine sa ne intoarcem din cand in cand la ecuatia libertatii. Uneori dam impresia ca nu prea o mai stim.

Experienta totalitara ii face pe romani sa fie sensibili la tema cenzurii

Madalin Hodor, cercetator CNSAS: Era inevitabila polarizarea. De asemenea, nu cred ca este o mare problema sa comparam, ma refer la analogia cu cenzura comunista. Problema nu e legata de comparatie, ci de argumentele invocate. Spiritele sunt incinse, mai ales in ceea ce priveste Romania. Exista o mare sensibilitate in chestiunea cenzurii, incarcatura fiind data de experienta noastra totalitara cand exista cenzura de stat, folosita ca instrument al regimului comunist. Nici chiar dupa caderea regimului comunist nu am stat remarcabil la acest capitol.

Poate de aceea disputele sunt mai aprige in spatiul public romanesc. Daca vorbim despre evenimentele in sine, nu cred ca se poate vorbi de cenzura. Suspendarea lui Trump a fost motivata de incitarea la violenta. Postarile sale au fost publice, oricine le poate citi pentru a se edifica asupra continutului - indemnurilor la violenta. A incitat la atacarea Capitolului care a dus la pierderi de vieti omenesti. Consider ca nu exista niciun argument care poate justifica ce s-a intamplat in SUA, la Capitoliu. Comparatiile cu regimurile totalitare sunt fortate pentru ca vorbim totusi de societati democratice unde exista, si trebuie sa existe, limitari ale libertatii de exprimare stipulate in legislatie si Constitutiile nationale.

Discutia nu se va termina, aceasta polarizare va continua. Nu stiu daca exemplul Trump poate fi o exemplificare a cenzurii astazi, cred ca e o greseala. Pentru ca s-a invocat si declaratia lui Alexei Navalnii care ar fi vorbit despre pericolul precedentului, argumentele lui functioneaza in ceea ce il priveste pe el, fiind intr-un conflict direct cu Putin. Comparatia insa nu e valabila. Cat priveste retele de socializare si politicile lor, Facebook si Twitter si-au anuntat de la bun inceput politica si conditiile care trebuie respectate in retea. Cine si-ar fi imaginat in urma cu ani ca Trump va ajunge sa faca politica externa pe Facebook si Twitter?! Acestea fiind spuse, nu cred ca putem arunca vina pe cei care detin retelele sociale ca fiind cenzori, in conditiile in care si-au facut publice din start conditiile privitoare la continut.

Repet, noi avem o problema in spatiul romanesc, chiar o doza de paranoia. Se poate spune chiar ca avem o mostenire toxica pe care as numi-o "securism" si care se manifesta in modul nostru de comportament, in felul in care ne relationam fata de oameni, fapte si evenimente. Teoriile conspirationiste pot patrunde astfel mult mai usor pe acest teren fertil, suntem usor de a fi sedusi. Am ramas profund modificati. Suntem convinsi ca in spatele a orice exista o conspiratie, ca suntem urmariti, ca suntem ascultati. Daca s-ar face un sondaj, cred ca majoritatea ar fi convinsa ca in spatele a orice exista o conspiratie, fie ca vorbim despre oameni simpli, fie pana la varfurile intelectualitatii.

Am vazut ca se clameaza cenzura ca forma de manifestare a Corectitudinii Politice, pericolul teribil al Corectitudinii Politice. Daca ar fi sa ne gandim cum ar fi aratat Facebook-ul fara minimele exigente de continut, daca ar fi existat libertate totala, unde s-ar fi ajuns?! Amintiti-va ca la inceputul facebook-ului au existat chiar organizatii teroriste care isi faceau reclama pentru a racola adepti. Apoi, sinuciderile in direct. Undeva trebuie pusa o limita. Apoi, faptul ca retelele acestea s-au extins atat de puternic, devenind globale, asta inseamna ca, pe cale de consecinta, este esential a fi impuse reglementari in ceea ce priveste continutul.