Schimbările majore pe care Trump le-ar putea genera în societatea americană, cu efecte asupra României. Sociologul Dan Dungaciu: „Cam ceea ce am trăit noi după 1989” INTERVIU

În politica externă, cele mai importante subiecte rămân instalarea noii administrații americane, acțiunile diplomatice ale lui Donald Trump, președintele reales al Statelor Unite ale Americii (SUA), respectiv ajungerea la un armistițiu în privința conflictului din Ucraina. Despre cele menționate și despre modul în care Administrația Trump va influența societatea americană, Europa și România, Ziare.com a discutat în cadrul unui interviu, cu profesorul Dan Dungaciu, director general al Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale „Ion I.C. Brătianu“ al Academiei Române, sociolog, geopolitician și analist de politică externă.

Pe data de 20 ianuarie 2025, Donald Trump revine oficial în funcție. Omul de afaceri susținut de Partidul Republican s-a angajat să genereze schimbări majore în SUA. Discursul său s-a concentrat pe rezolvarea problemelor economice, a imigrației și restabilirea păcii în conflictele majore de pe glob. De asemenea, Trump a vorbit despre „corupția” din Administrația Biden, s-a poziționat „pro-familie”, a abordat un discurs apropiat de așteptările persoanelor religioase, a pledat pentru libertatea de expresie și s-a poziționat pro-crypto.

De partea cealaltă, primul candidat al Partidului Democrat, Joe Biden, s-a retras din cursă, din cauza datelor din sondaje care-l plasau mult prea slab pe octogenar, devenit din ce în ce mai vizibil prin gafele sale, în evenimentele publice. După ce Biden s-a retras, locul în cursa electorală i-a fost luat de către vicepreședintele Kamala Harris, care și-a concentrat discursul public pe dreptul la avort, susținerea comunității LGBT+, și totodată, a avertizat în repetate rânduri că Donald Trump reprezintă „un pericol pentru democrație”.

Alegerile prezidențiale din SUA, organizate în data de 5 noiembrie, s-au încheiat cu o victorie detașată a lui Donald Trump, 312 la 226 de electori. Necesarul minim era de 270 de electori. Candidatul republican a câștigat toate statele „nehotărâte", swing states și, mai mult, a consemnat un succes și în privința votului popular, 50,2% vs. 48,2%.

Donald Trump, al doilea președinte din istoria SUA ce revine în funcție, după o pauză de 4 ani

Astfel, Donald Trump a devenit al 47-lea președinte din istoria Statelor Unite și al doilea care a obținut un nou mandat, neconsecutiv, la Casa Albă. Primul a fost Grover Cleveland, în intervalele 1885-1889 și 1893-1897. De amintit este faptul că Trump a obținut primul mandat de președinte în 2016, în fața lui Hillary Clinton. În 2020 a pierdut în fața lui Joe Biden, iar în 2024 i-a scos din cursă și pe Joe Biden, și pe Kamala Harris.

Practic, Trump a candidat de trei ori pentru Casa Albă. După ce-și va încheia mandatul, programat pentru perioada 2025-2029, Donald Trump nu va mai putea candida. Numărul de mandate pentru președintele SUA este limitat la două. În 2029, din echipa republicană ar putea intra în cursa prezidențială Ron DeSantis sau JD Vance, dar pot apărea și alți favoriți.

Atacat în presă, interzis în social media, chemat în judecată și urmărit pentru a fi asasinat

Liderul american va reveni în funcție după un război crâncen. După ce Joe Biden și Partidul Democrat au preluat puterea, în 2020, cel de-al 45-lea președinte al SUA a fost interzis în social media, pe marile platforme. Ulterior, au apărut pe numele său mai multe acuzații penale. Totodată, atacurile presei mainstream, afiliată în mare parte Partidului Democrat, sunt de notorietate.

Important de amintit faptul că Trump a fost ținta mai multor acțiuni extremiste. Doar în 2024 au existat trei tentative de asasinare a lui Trump. În iulie, în Pennsylvania, liderului american i-a trecut glonțul pe la ureche, la propriu. De asemenea, de la preluarea primului mandat, viața lui Trump a mai fost pusă în pericol de alte șapte acțiuni extremiste, eșuate.

Dan Dungaciu: „Donald Trump vrea să rămână în istorie drept cel mai mare președinte american”

Ziare.com (Andi Miron): În ultimele săptămâni au circulat în spațiul public informații alarmiste potrivit cărora conflictul din Ucraina ar urma să se extindă, deci și România ar trebui să se implice în război. În ce măsură credeți că aceste zvonuri sunt fundamentate?

Dan Dungaciu, sociolog: Miza principală a Administrației Trump, pe de o parte, este să încheie războiul din Ucraina. E deja prea personală problema pentru a putea fi întoarsă. Această oprire a războiului, paradoxal, nu se poate face decât trecând printr-o escaladare, pentru că orice negociere de pace în Ucraina depinde de puterea de negociere a celor doi actori. În speță, Ucraina / Vest / SUA și Federația Rusă. Dacă puterea de negociere a Ucrainei este extrem de redusă, evident că Federația Rusă este total avantajată de începerea negocierilor. Ca să stai la masa negocierilor trebuie să ai ceva de negociat, deci și să poți ceda ceva, și câștiga ceva. Asta cred că e miza principală pentru Ucraina. Deci aș privi mai degrabă accelerarea care se petrece acum pe teren din perspectiva oferirii Ucrainei a unui avantaj de negociere.

Cred că tot din acest punct de vedere pot fi privite și alte evoluții, cum ar fi cele din Siria. S-ar putea ca, la o scrutare mai bună, să constatăm că există o legătură între aceste evenimente, în sensul că poate fi tot o presiune pe Federația Rusă, în perspectiva unor negocieri. Există obișnuința marilor puteri să negocieze mai multe dosare și nu doar unul singur, deși poate unul este mult mai vizibil. Obișnuința, inclusiv a Federației Ruse, este să negocieze mai multe dosare, cel puțin pentru motivul că Rusia este țara cu cei mai mulți vecini. E o obișnuință la nivelul Ministerului de Externe al Federației Ruse să se uite în mai multe direcții în același timp. Evident, putem presupune că și din partea americană există aceeași viziune.

Deci aș lega mai degrabă ce se întâmplă acum cu sporirea puterii de negociere a Ucrainei în perspectiva unei negocieri, ce trebuie să se facă, pentru că prestigiul Administrației Trump depinde de acest lucru, ca lucrurile să se încheie în Ucraina, pentru ca Donald Trump să se poată ocupa cu succes, din punctul lui de vedere, de societatea americană. Până la urmă, este președintele Statelor Unite ale Americii, vrea să rămână în istorie drept cel mai mare președinte american din ultimele sute de ani și, pentru asta, una dintre obligații este să nu arunce America într-un război. Patru ani de mandat reprezintă un interval de timp destul de scurt. Dacă arunci America într-un război, șansele de a deveni cel mai mare președinte al Statelor Unite evident că se diminuează.

Astfel, cred că Administrația Trump va încerca să oprească războaiele, pentru că asta înseamnă, de fapt, un soi de adecvare a agendei președintelui cu starea populației și de aici este provocarea majoră a lui Donald Trump: cum faci să echilibrezi nevoia subiectivă a populației americane de a nu mai participa la război, cu nevoia obiectivă a Americii de a rămâne un imperiu, în sensul de proiecție ca putere dincolo de frontierele ei. Asta va fi o mare provocare pentru Donald Trump, care a sugerat că dorește să rezolve această tensiune prin negocieri foarte dure, prin puterea Americii, care va duce la pace, prin negocieri mai degrabă economice. Acesta este pariul Administrației Trump.

Din acest punct de vedere, alte scenarii mi se par cel puțin hazardate. Lucrurile nu se întâmplă neapărat pe termen scurt. Administrația Trump încă nu s-a instalat complet la „manete”, dar a mai rămas puțin până la acel moment și nu cred că mai poate fi deturnată din interesele și mizele ei, pentru că până la urmă, acelea au fost mizele care l-au făcut pe Trump președinte. Cel puțin în sfera de politică externă, pariul lui Donald Trump este să oprească războaiele, nu să le continue - aceasta a fost, de altfel, una dintre principalele acuzații aduse Administrației Biden, care nu a fost în stare nici să facă o retragere adecvată din Afganistan, nici să oprească războiul din Ucraina, nici să oprească războaiele din Orientul Mijlociu.

Dan Dungaciu: „Dispariția din spațiul public a ideii de parteneriat strategic cu America și a faptului că Donald Trump e președinte sunt lucruri care mi se par aproape de ideea de amenințare la securitatea națională a României”

Ziare.com: Între timp, viitoarea administrație are întâlniri cu partenerii Statelor Unite. Printre ei se numără Viktor Orban, premierul Ungariei, care tocmai a efectuat o vizită în Florida, la reședința președintelui Donald Trump. Cum poate fi interpretată această mișcare a lui Orban și care pot fi efectele asupra Ungariei, respectiv a României?

D.D.: Este o teribilă potențială înfrângere pentru România. România stă precum fotbaliștii care se uită doar la minge, care se driblează unii pe alții fără să ridice capul din teren și fără să se uite că fotbalul e pe goluri, deci că scopul driblingului este de a trimite apoi mingea în plasă, deci pentru a marca. Ungaria este extrem de activă. Viktor Orban este la Washington după ce ministrul de Externe al Ungariei a fost la Washington, a discutat cu consilierul de securitate al lui Donald Trump, deci ei discută cu viitoarea administrație.

Ce discută acolo? Evident că se întărește poziția Ungariei de a fi, dacă vreți, „traducătorul” realităților din regiune pentru Statele Unite. Este o mare victorie diplomatică, cel puțin pe termen scurt, a lui Viktor Orban. Uitați-vă ce diferențe enorme există între poziționarea Bucureștiului și a Budapestei, din acest punct de vedere, când în spațiul public din România aproape că nu se mai vorbește despre America sau Donald Trump. Maghiarii sunt acolo și se înșurubează și mai bine în preajma Administrației Trump.

Sigur că provocarea mare pentru maghiari abia acum vine, pentru că, pe de-o parte, avem această relație extrem de strânsă la nivel retoric între Donald Trump și Viktor Orban, al cărui nume a fost de nenumărate ori invocat de președintele american, în campania electorală, în timpul mitingurilor sale, chiar cu mare duioșie și admirație față de premierul maghiar. Dar există și câteva aspecte obiective: Ungaria este țara în care China a investit mai mult decât în Franța, Germania și Marea Britanie la un loc. Ungaria este condusă de cineva (Viktor Orban) care a spus „îmi place de Donald Trump pentru că ne va lăsa să devenim autonomi”, apropo de Uniunea Europeană, deci „Donald Trump va susține ‘Make Europe Great Again!’”. În al treilea rând, „nu-mi place de Polonia!”, a spus Viktor Orban, pentru că „insistă să țină Statele Unite cu prezență militară pe continentul european”. Și nu în ultimul rând, Ungaria este țara care are un acord de securitate cu China, lucruri pe care noi, cei de la București, ar fi trebuit să le popularizăm un pic mai competent și mai des.

E foarte interesant de văzut acum care va fi dialogul real cu Ungaria, din acest punct de vedere, după ce Donald Trump va deveni președintele Americii. Va fi important ce va spune și ce va face Viktor Orban pentru Administrația Trump. Cred că relația Washington - Budapesta nu s-a clarificat sau nu s-a lămurit până la capăt. Însă, trebuie să recunoaștem că Ungaria a punctat major, că a devenit „traducătorul” pentru partea americană a realităților din regiune. Donald Trump s-ar putea să aibă nevoie de Viktor Orban pentru a închide războiul din Ucraina și a arăta publicului american primul succes de politică externă care vine după ce obține președinția. Să nu credem că publicul american se va uita la prea multe detalii, la modul în care se încheie războiul, dar faptul că războiul se va opri, cel puțin în primă fază, că vor începe negocierile pentru pace va conta. Trebuie spus că în Coreea, până să se oprească războiul, a durat doi ani de la începerea negocierilor. Una peste alta, Donald Trump va fi grăbit să facă ceva care să fie prezentat Statelor Unite sau populației, ca începutul, cel puțin, al opririi ostilităților, asta e foarte important.

Budapesta are nu 1-0, ci 2-0 în raport cu Bucureștiul în acest moment. Nu știu cum evoluează meciul de-acum înainte, nu pot decât să repet că dispariția din spațiul public a ideii de America, de parteneriat strategic cu America - nu parteneriat euro-atlantic cu NATO, ci parteneriatul strategic cu America și ideea că totuși Donald Trump e președinte sunt lucruri care mi se par aproape de ideea de amenințare la securitatea națională (a României), cu exagerările de rigoare.

Dan Dungaciu: „Dacă noi ne permitem în numele unei bătălii interne să ignorăm parteneriatul strategic cu America, să nu-l mai pomenim, asta nu cred că până la urmă, cândva, cumva nu va trece neobservat”

Ziare.com: Între politicienii români există poziții divergente cu privire la relația directă cu SUA. De amintit este faptul că într-un partid parlamentar se desfășoară un scandal privind modul în care liderii formațiunii se raportează la viitoarea administrație de la Washington.

D.D.: Sunt două planuri aici. Planul jucătorului de fotbal care driblează strict cu ochii la minge și planul celălalt, care e major: suntem lângă un război, nu ne poate apăra nimeni în afara Statelor Unite. Dacă noi ne permitem în numele unei bătălii interne să ignorăm parteneriatul strategic cu America, să nu-l mai pomenim, asta nu cred că până la urmă, cândva, cumva nu va trece neobservat. Asta nu înseamnă că nu vor mai fi relații între București și Washington, Doamne-ferește! Dar vreau să spun că acest tip de abordare, sacrificarea unei teme majore în numele unei teme minore la nivelul strategic global - bătălia politică internă - este un mare risc pe care politicienii și-l asumă. Eu cred că este o enormă greșeală.

Dan Dungaciu: „E o revoluție care are loc în Statele Unite, în acest moment. Este cam ceea ce am trăit noi după 1989”

Ziare.com: Ce schimbări vă așteptați să aducă Donald Trump în societatea americană și cu ce efecte pentru Europa, respectiv România?

D.D.: E o revoluție care are loc în Statele Unite, în acest moment, dar suntem prea departe pentru a o observa, se pare. Schimbarea pe care o va aduce Donald Trump în America începe cu nivelul societal. Ca să dau un exemplu mai ușor de înțeles pentru publicul din România, este cam ceea ce am trăit noi după 1989. După 1989, la nivel societal, toată scara de valori s-a redesenat. Ceea ce era considerat bun înainte de 1989 devenise rău după 1989. Ceea ce era considerat prost înainte de 1989 devenise avantajos după 1989. Ai fost în relație cu partidul, cu structurile de forță? După 1989, teoretic, erai dezavantajat. Ai avut rude în străinătate, rude chiaburi, din partidele istorice, anticomuniste? Foarte rău înainte de 1989. După 1989 putea deveni un mare avantaj la nivel public. Ai călătorit în străinătate, știai limbi străine? Relativ dezavantaj înainte de 1989, avantaj major după 1989.

Ceva de genul acesta se va întâmpla și în America. Ceea ce înainte de Donald Trump era dezavantajos ca statut social, profesional, anumite elemente din biografia ta, care te puteau dezavantaja, acum te pot avantaja. Iar anumite elemente care înainte te avantajau în biografia ta, în ruta profesională, în carieră, acum vor deveni dezavantaje. În acest mod se schimbă lucrurile. E o descătușare în societatea americană, care a stat într-un relativ corset. Vedem la Liga de Fotbal American reacția fotbaliștilor care fac dansul lui Donald Trump, după ce marchează un punct. S-au descătușat, au simțit nevoia să se comporte cum simt, de fapt, dar nu au îndrăznit. La fel și în luptele din cușcă. Luptători de acolo îl imită pe Donald Trump și-i oferă centura. Deci există descătușare în societatea americană în acest moment. Uitați-vă la prăbușirea majoră a presei de mainstream, la faptul că oameni care l-au atacat pe Trump, începând cu Zuckerberg, până la cei mai importanți reporteri de la CNBC, merg să ia masa cu Trump, uitați-vă la implozia Partidului Democrat și așa mai departe.

Va fi o modificare treptată a valorilor din societatea americană, presiune care va ajunge și la noi. Acele valori încă nu au ajuns, dar Europa nu cred că va fi scutită de această provocare. Interesant va fi cum îi va face față. Deci nu este vorba doar despre o schimbare politică, de viziune strategică, ci despre o adevărată revoluție societală, cred eu, pe care Donald Trump o va aduce.

Victoria pe care Donald Trump a avut-o, echipa din jurul lui, mă fac să cred că Donald Trump nu mai este un accident al istoriei, cum credeau unii în 2016. Aceasta a fost „miza” în 2016: „Donald Trump este un accident al istoriei sau un trend al istoriei?”. În 2020 am crezut că este un „accident al istoriei” și așa am gândit-o mulți, mai ales aici, în România, că „viitorul este al progresismului, nu al patriotismului”. Sper că am înțeles cu toții că nu mai este un „accident al istoriei”, ci un „trend”. Sper că față de acest trend, statele cele mai înțelepte și cele mai „iute de mână” se vor orienta cel mai bine. Cred că România nu este, din păcate, în stare să înțeleagă și să discute modificările de la Washington, darămite să se poziționeze cât mai eficace…

Ziare.com: Dacă România nu este în stare să înțeleagă, care sunt riscurile?

D.D.: Discrepanța dintre „țara regală și țara reală”, așa cum spuneau interbelicii, la un moment dat riscă să rupă în două societatea. Aceste lucruri trebuie să le evităm. Aici este vorba în primul rând despre înțelepciunea politicienilor, dar nu doar a lor, pentru ca România să nu se rupă în două, astăzi, când schimbările din jurul nostru sunt atât de semnificative, chiar istorice.

Slăbiciunea lui Trump și noua realitate geopolitică. Putin pregătește o „a doua Ialta”

Într-o perioadă de înrăutățire a situației economice și politice din Statele Unite, administrația Trump riscă să adâncească diviziunile interne, oferind Rusiei oportunitatea de a-și...

Generos, dar nu cu toți. Cine sunt adversarii lui Trump pe care Biden, la final de mandat, a uitat să-i grațieze. Sunt potențiale ținte ale furiei noului președinte

În ultimele sale ore în funcția de președinte al SUA, Joe Biden a semnat o serie de grațieri preventive în favoarea unor persoane care ar fi putut fi urmărite de anchete, sub mandatul lui...