Germina Nagat, despre blocarea lui Trump pe retelele sociale: "Comparatia cu cenzura comunista este insolenta si inepta"

Suspendarea conturilor lui Donald Trump pe retele sociale precum Facebook sau Twitter continua sa fie subiect de dezbatere in media, in emisiuni tv sau in mediul virtual.

Mai mult, suspendarea presedintelui in functie al SUA pe Twitter si Facebook, a platformei Parler sau anuntul WhatsApp despre o noua politica a datelor personale au determinat cea mai mare migratie "digitala" din istoria recenta pe platforme alternative.

In mediul virtual romanesc, suspendarea lui Donald Trump, pe motiv de incitare la violenta, a fost interpretata in cheia cenzurii, a unui atac la libertatea de exprimare. Suspendarea de pe conturi a lui Trump a fost pusa in balanta cu vandalizarea cladirii Capitolului din Washintgon, soldate cu morti si raniti, ca urmare a unor postari care ar fi incitat la violenta. Acesta a fost capatul de acuzare.

Mai mult, s-a facut analogia cu cenzura comunista, subiect la care romanii sunt sensibili avand o memorie colectiva traumatizata de experienta totalitara. Germina Nagat, membru al Consiliului National al Studierii Arhivelor Securitatii, considera ca aceasta comparatie este una "insolenta si inepta" pentru ca in regimul comunist "puterea era monolitica si controla tot ce aparea in spatiul public sau cel privat", iar "esenta cenzurii de tip comunist, in care unicul criteriu era respectarea ad literam a canonului ideologic oficial, fara exceptie".

Germina Nagat, membru CNSAS: Am citit in ultimele doua saptamani, dupa evenimentele de la Washington si inchiderea conturilor lui Trump pe retelele sociale, tot felul de comparatii aiuritoare cu regimul comunist din Romania, ba chiar si cu evenimentele din 1989. Comparatia cu cenzura de tip comunist este nu doar insolenta, este si inepta, ca si comparatia cu Revolutia romana din 1989. Putem constata, cu stupoare, ca exista cetateni americani si chiar ziaristi cu carti de vizita onorabile care gandesc ca niste securisti sadea.

Securitatea si dosarele de urmarire ale scriitorilor pentru o "posibila interpretare" critica a regimului sau a dictatorului

Intr-o dictatura cum a fost cea comunista, puterea era monolitica si controla tot ce aparea in spatiul public sau in cel privat, in egala masura. Subliniez ca tot ce aparea in spatiul public, in Romania, era controlat inainte sa apara, iar controlul nu viza doar mesajul direct, ci si posibila lui interpretare. In dosarele de urmarire ale scriitorilor si in dosarele de problema, privind supravegherea mediilor artistice sau a presei, securistii folosesc frecvent expresia "texte cu caracter interpretabil". Dincolo de ridicolul acestei formulari (fiindca, in cele din urma, orice mesaj este interpretabil, prin natura lui), ea surprinde totusi esenta cenzurii de tip comunist, in care unicul criteriu era respectarea ad literam a canonului ideologic oficial, fara exceptie.

Dosare de urmarire pentru "comentarii dusmanoase" pentru bancuri si barfe despre Ceausescu

In plus, sa nu uitam ca in Romania comunista cenzura nu insemna doar controlul a tot ce pleca spre tipar, ci si controlul corespondentei private. Riscai sa ai probleme serioase daca reproduceai un simplu banc cu Ceausescu, sau te plangeai de lipsa alimentelor, a caldurii din case etc. Sunt pline rafturile arhivei CNSAS cu dosare de urmarire deschise pentru "comentarii dusmanoase" de tipul asta - bancuri sau barfe despre Ceausescu. Imi vine in minte cazul unui profesor suplinitor la tara, care a reprodus intr-o scrisoare catre un prieten, tot profesor, o glumita de tipul "schimb Moliere legat in piele pentru Ceausescu legat oricum". S-a lasat cu ancheta informativa si dosare de urmarire, pentru amandoi. Ce e de comparat aici cu inchiderea conturilor lui Trump, un sef de stat care a instigat multimea la violenta?!

Cenzura inseamna sa interzici opinii, convingeri sau idei

Sa consideri un act de cenzura inchiderea conturilor lui Trump, dupa vandalizarea Capitoliului, care s-a lasat cu morti si raniti, nu inseamna altceva decat sa-ti disimulezi, printr-o sinecdoca, simpatia pentru acest personaj, care in patru ani de mandat a trecut de la burlesc la infricosator sub ochii nostri. Nu orice interdictie este o manifestare a cenzurii sau un simptom al dictaturii! Cenzura inseamna sa interzici opinii, convingeri sau idei, atunci cand ele pot fi combatute folosind tot argumente, sau articuland alte idei.

Or, indemnul frust la violenta nu este o idee sau o opinie care se cere liber exprimata, ci este o fapta sau o instigare la o fapta definita juridic ca infractiune si sanctionabila ca atare. Daca toate asertiunile din spatiul public ar fi egale intre ele, prin semnificatii si mai ales prin consecinte, si daca toate ar avea acelasi drept sa circule liber, n-ar mai exista notiunea de calomnie, in sensul ei juridic.

Rawls a analizat indeaproape genul asta de paradox aparent, atunci cand a scris despre tolerarea celor intoleranti. Trebuie sa-i toleram pe intoleranti tocmai in virtutea principiului tolerantei, sau nu? Raspunsul este, desigur, nu, tocmai pentru ca nu poti reclama incalcarea unui principiu atunci cand tu insuti il incalci. Sau nu poti pretinde sa fii beneficiarul unui drept pe care tu insuti il interzici altora.

Citeste si https://ziare.com/nicolae-ceausescu/comunism/sistemul-de-control-total-al-securitatii-si-deghizarea-represiunii-prin-instrmentarea-dosarelor-de-dizidenta-in-infractiuni-de-drept-comun-1656540

La asta se adauga si consecintele practice ale intolerantei, adica riscurile reale pentru intreaga comunitate. Din nou, situatia imi aminteste de cazul unui fost ofiter de Securitate, care s-a aparat in instanta, in actiunea deschisa de CNSAS pentru incalcarea drepturilor omului, invocand art. 19 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, care garanteaza accesul liber la informatii. Omul a sustinut, nici mai mult, nici mai putin, ca a deschis dosare de urmarire pentru ca, nu-i asa, avea tot dreptul "sa caute si sa primeasca informatii" despre opiniile politice ale celor vizati. In astfel de argumentari, ridicolul devine pur si simplu grotesc.

Jurisprudenta in materia drepturilor omului stabileste respectarea unitara a drepturilor, nu selectiva

Acelasi tip de sofisme practica si apologetii lui Trump, invocand in apararea lui dreptul la libera exprimare si libertatea de opinie. Aici insa nu ne mai lovim de rationamente complicate sau de dileme etice, dintr-un motiv foarte simplu: jurisprudenta in materia drepturilor omului a stabilit foarte clar ca ele se aplica unitar, adica trebuie respectate toate in acelasi timp, nu selectiv, nu "pe sarite". Principiul noncontradictorialitatii obligatorii inseamna ca nu poti invoca niciunul dintre drepturile fundamentale ca argument pentru incalcarea altui drept fundamental - de pilda, nu poti incita la violenta, la ura sau la discriminare invocand ca temei dreptul de libera exprimare.

Indemnurile la violenta ies din sfera "opiniilor"

Daca aplicam corect si consecvent drepturile omului nu mai ajungem in postura ridicola de a vorbi despre cenzura atunci cand - prea tarziu, dupa mine - i se ia dreptul la cuvant unui manipulator sau unui iresponsabil care a ajuns la putere in circumstante pe care nu le analizam aici. In momentul in care ai trecut de la enunturi mincinoase la indemnuri catre violenta ai iesit din sfera "opiniilor" si ai intrat in cea a faptelor. Intr-o astfel de situatie-limita nu putem vorbi despre cenzura si nici despre restrangerea dreptului la libera exprimare, ci despre refuzul pe deplin justificat de a deveni, prin pasivitate, complice la niste fapte abominabile, care incalca in mod evident alte drepturi fundamentale si pun in pericol intreaga comunitate.

Citeste si https://ziare.com/stiri/cnsas/arhitectura-ororii-supravegherii-totale-a-populatiei-de-catre-fosta-securitate-inainte-de-1989-1642288