Ministrul Muncii, despre noile salarii ale bugetarilor si schimbarile majore ale ajutoarelor sociale: Avem rachete care ne destabilizeaza proiectul Interviu video

Legea salarizarii bugetarilor ar trebui sa fie gata in decembrie si sa prevada o crestere medie cu 30% a salariilor, cu un raport de 1 la 13 intre minimum si maximum, spune ministrul Muncii, Dragos Pislaru.

Intr-un interviu acordat Ziare.com, ministrul a explicat de ce acest proiect a intarziat atat de mult: "Am gasit 330 de mii de salarii pe care stiam cum se formeaza de la salariul de baza cu gradatii, cu sporuri din 1,2 milioane de salarii."

Ministrul Pislaru a detaliat si reformarea sistemului de ajutoare sociale: "am dat subventii oamenilor, pe care sa-i scoatem din ispita de a sta pe beneficii, si subventii angajatorilor care sa fie tentati sa le creeze oportunitati", dar am stabilit si riscurile la care se vor expune cei care vor refuza sa munceasca.

Pe de alta parte, Dragos Pislaru spune ca s-ar fi considerat un dezertor daca ar fi ales sa abandoneze mandatul pentru a intra in politica. "Daca voiam sa imi securizez continuarea aveam sanse mai mari daca intram in politica. Ajungeam in Parlament si, dupa aceea, puteam sa intru in calculele partinice care dau legitimitate democratica."

Citeste si Ministrul Muncii, despre pomenile electorale: Urmeaza inca un val! Nu mai e iresponsabilitate, e dezastru neasumat

Guvernul se opune acum majorarii suplimentare a salariilor in educatie si sanatate prin amendamentele la OUG 20. Dar nu s-a opus si majorarii salariilor tuturor bugetarilor cu 10%, decisa la sfarsitul anului trecut. Nu e o dubla masura aici?

Cu totii agream ca salariile in sanatate, educatie si alte domenii trebuie sa creasca. Si pentru noi e important, daca vrei sa faci reforma, trebuie sa motivezi oamenii. In acel moment, premierul a judecat asa: am fost numit de un Parlament pe care un guvern tehnocrat il respecta ab initio, daca el a decis ca trebuie sa existe aceste majorari, atunci eu, in calitate de premier, mai ales unul care nu reprezinta o forta politica, trebuie sa respect aceasta decizie.

Intre timp, am vazut o deviere de la principiile initiale, in ceva care a denaturat intr-un joc de contre, iar manevre total non-etice au dus la o fracturare de incredere.

Principial, si cresterea aceea era nefundamentata si chiar asociata cu o reducere serioasa de fiscalitate si pe argumentele de acum ar fi trebuit respinsa.

Da, motivul pentru care ar fi trebuit poate sa avem o atitudine mai ferma in acel moment era legat de faptul ca se incalca un principiu de prudentialitate. Dar nu depaseam 3% deficit, nu eram in zona de risc de a incalca o tinta care era parte a angajamentelor internationale.

Principial e acelasi lucru, dar pe fond acum suntem la linia rosie, stim ca, daca asumam aceste noi cheltuieli, vom iesi din 3% sau vom avea decizii inspaimantatoare precum renuntarea la investitii, diminuarea posibilitatii de a mentine o crestere sustenabila sau schimbarea sistemului de fiscalitate.

Problema aceasta ar fi fost poate evitata daca aveam o noua lege a salarizarii bugetarilor, un obiectiv asumat atat de fostul ministru Ana Costea, cat si de premier. De ce nu o avem inca?

Proiectul legii de salarizare unitara nu a fost o prioritate in programul de guvernare. A aparut pentru ca dna Costea l-a introdus in agenda dumneaei si apoi, da, a fost agreat si de prim-ministru.

Dar ceea ce s-a intamplat este ca dna Costea a preluat un mar otravit. A plecat de la ideea ca in 2015 se lucrase la un proiect de lege de salarizare, condus de fostul ministru Plumb, care, ca nivel de salarizare, nu era neaparat rea. Era o suma de deziderate frumoase, dar impactul pe net era de 42 de miliarde de lei. Masa salariala totala la momentul in care discutam de acea lege era de 56 de miliarde de lei.

Imi cer scuze, dar daca as promite cuiva ca ii dublez salariul, cine sa mai critice un aspect dintr-o lege?

Dna Costea a prezentat o varianta care costa 28 de miliarde de lei. A urmat blocajul, o lipsa de comunicare intre Finante si Munca. Atunci cand am venit am constatat ca toate discutiile se purtau pe familii ocupationale si institutii pe totalul cheltuielilor salariale in domeniu. Nu era o discutie in care eu sa stiu salariile in plata la momentul respectiv, ca sa stiu la ce le cresc si care e modul in care rezolv inechitatile din sistem.

Grilele erau facute atat de sus incat sa fie sigur ca sunt mai mari decat varfurile din sistemul haotic. Am gasit 330 de mii de salarii despre care stiam cum se formeaza de la salariul de baza cu gradatii, cu sporuri din 1,2 milioane de salarii. Am reusit sa strang cu o echipa de soc salariile din educatie si sanatate si am mai adaugat inca aproape 400 de mii.

Deci ministerul nu stie cum se formeaza salariile unor bugetari?

Noi stim care e legislatia, dar in practica, dupa atatea legi succesive date discretionar, ajungem ca intr-o familie ocupationala, o persoana care ar trebui platita mai putin conform grilei e platita mai mult, pentru ca s-a mutat de la o alta institutie, pentru ca seful a zis ca asa vrea el, pentru ca sporuri etc. Daca dai mariri salariale procentuale pe structura inechitabila, nu faci decat sa cresti inechitatile.

In educatie am renuntat la legea speciala si am implementat o grila care sa niveleze sistemul, iar la sanatate unde era un haos total am lucrat cot la cot cu sindicatele, dintre care cel mai fericit a fost chiar Sanitas.

Asa ati rezolvat doua sectoare. Si restul?

Planul a fost sa strangem salariile de la celelalte institutii publice pe acelasi principiu pe care am lucrat cu doua familii ocupationale. Pentru mine au fost lectii importante: sa nu incep constructia unei legi de salarizare fara sa stiu care e bugetul. Am aflat ca putem miza pe 14 miliarde de lei pana in 2021.

30% crestere in medie este decenta. Asta inseamna ca oamenii din administratie care au ramas mai jos vor primi mai mult, cei care deja au crescut raman acolo. Este o reasezare a sistemului.

Care va fi raportul intre minim si maxim?

Am zis 1 la 15, fata de 1 la 17 acum. Dar va pot anunta ca ne apropiem de 1 la 13.

Si se asaza piramida salariala fara sa va iasa varfurile pe afara?

Da. Si paradoxul e ca intr-o perioada in care lucram de rupem ca sa facem un proiect coerent cu fazare implementabila avem rachete care ne destabilizeaza proiectul.

Deci ca sa asezati piramida nu veti fi nevoit sa scadeti unele venituri care au crescut foarte mult din cauza transferului, a sefului, a sporurilor etc?

In acest moment strangem ultimele date publice cu privire la salarii si vom avea un sistem in care varfurile vor fi ingropate. Cei care au varfurile vor stagna si, daca totusi vor fi varfuri si peste cresterea de 30%, in ultimul an in care se vor face incadrarile succesive, 2021, sa luam in calcul pentru echitate sa nivelam complet si restul piramidei.

Cand terminati proiectul?

La cum stam in Parlament ore in sir ca sa facem apararea pe alte proiecte, am fost intarziati. Eu spun ca pana la sfarsitul lunii noiembrie vom avea toate datele care ne trebuie si la inceputul lui decembrie...

Noi am creat un soft in care daca introducem grila de coeficienti si salariile in plata ne genereaza tot sistemul de salarizare. E o diferenta enorma fata de scribaria care era. Creionul era de baza.

Daca il terminati in decembrie il lasati pentru viitorul Parlament. Ce va face sa credeti ca nu va ajunge la cos?

Am avut sute de ore de discutii cu toate familiile ocupationale, cu sindicatele, cu institutiile, iar principiile si baza de date pe care le vom lasa sunt fundamente pentru oricine va vrea sa puna problema unei salarizari unitare. Am facut o constructie logica de sistem de salarizare plecand de la date concrete.

Va fi un registru public in care vom avea asternuti toti oamenii de acolo.

Daca vorbiti cu fermierii, de exemplu, va vor spune ca nu gasesti oameni la munca, mai ales la tara, din cauza ajutoarelor sociale. E mai rentabil sa stai acasa, deci nemunca. Cum reformati ajutoarele sociale ca sa stimulati munca?

In domeniul asistentei sociale, am impins o schimbare de paradigma. Am gasit un dispecer de ajutoare, fiecare directie dadea ajutoare cu legislatia ei. Revelatia pe care am avut-o e ca noi nu stim cine sunt oamenii aceia si ce nevoi au. Ajutoarele nu se dadeau pe anchete sociale, ci pe documente semnate de primar.

Si sunt un instrument electoral forte al primarului.

Este o masa dependenta pe care o misti cum vrei. Teoretic, ei trebuie sa faca si munca in folosul comunitatii. Sa fim seriosi! Munca lor e sa voteze cum trebuie. Macar daca ar vota bine.

Un sistem de protectie sociala trebuie sa aiba un echilibru intre beneficii, care scot lumea din saracia extrema, si servicii sociale, prin care statul si sectorul privat inteleg nevoile persoanelor si comunitatilor, fac management de caz, adica previn vulnerabilizarea si creeaza un sistem care sa ajute persoanele sa iasa din starea in care sunt. Asta e cheia reformei.

In primul rand, ma duc in comunitatile vulnerabile si nu prin politici separate ale ministerelor, ci integrat, prin servicii comunitare integrate: asistent social, sistem medical, consilierul scolar, eventual politistul, in relatie cu autoritatea locala. Acest tip de abordare incercam sa il introducem la nivel national, cum am facut in pachetul antisaracie.

Pe de alta parte, am spus ca pentru a integra persoanele vulnerabile trebuie sa le gasim locuri de munca. Si pentru asta am spus ca rolul ANOFM nu e sa plaseze IT-isti, ci sa se duca spre grupurile care au cel mai greu acces pe piata muncii: tinerii 15-24 de ani, somerii de lunga durata, persoane cu dizabilitati, adica grupurile tinute acum pe beneficii si marginalizate.

Am dat subventii oamenilor, pe care sa-i scoatem din ispita de a sta pe beneficii, si subventii angajatorilor care sa fie tentati sa le creeze oportunitati. Si asta am facut intr-un pachet de masuri active. Daca semneaza un contract de munca pe 3 luni, cel putin primesc la semnare 500 de lei.

Si daca dupa o saptamana abandoneaza?

Li se vor cere inapoi cei 500 de lei, inclusiv prin oprirea din indemnizatia pe care o primesc.

Apoi, avem masuri de mobilitate: subventii pentru oameni sa se deplaseze pentru cautarea unui loc de munca si chiar sa se mute unde sunt oportunitati sau sa vina investitorii in zonele cu forta de munca necalificata.

Antreprenorii care angajeaza oameni din grupuri vulnerabile primesc 900 de lei pe luna timp de un an. Am reusit sa triplam bugetul de masuri active si punand impreuna ce aveam in bugetul national cu banii europeni.

La un capat e zaharul, subventia, la celalalt nu ar trebui sa fie si batul, sanctiunea? Ce se intampla daca refuzi oportunitatile si preferi sa ramai pe beneficii?

Batul e mai usurel deocamdata, dar se poate transforma in toiag, daca vom constata ca e cazul. In urma cu doua saptamani, Parlamentul a promulgat o lege prin care din 2018 strange la un loc venitul minim garantat, ajutorul de sprijin pentru familie si ajutorul pentru incalzire si creeaza un sistem in care cel asistat nu pierde complet ajutorul social, daca se angajeaza pe salariu foarte mic.

Asta e tot zaharel.

Si in acelasi pachet se intareste prevederea care spune ca, daca tu refuzi locurile de munca oferite, ajungi in situatia in care sa trebuiasca sa fie reanalizat modul de acordare a ajutorului.

Si poti sa il pierzi?

Nu e foarte puternic mentionat lucrul acesta. De asta spun ca e doar un betigas. Dar e foarte bine ca incepem cu motivatia pozitiva.

De ce nu ati candidat, fiind unul dintre ministrii care a spus deschis ca este tentat sa faca pasul?

Am fost ispitit, dar daca plecam, lasam multe lucruri nefinalizate.

Daca le finalizati, cum le veti putea apara apoi din afara sistemului politic?

Lucrurile sunt discutabile. Purgatoriul prin care trec, mai ales pe partea de salarizare, e motivul pentru care am ramas. Cum m-as fi simtit daca as fi intrat in politica, in campanie si s-ar fi discutat lucrurile acestea in Parlament? As fi fost extraordinar de rusinat, as fi dezertat. Tehnocratie inseamna ca esti profesionist, iti pasa si faci ce poti mai bine. Voi duce pana la capat mandatul care mi s-a dat.

Care e capatul? Daca dl Ciolos va ramane premier, va ganditi sa continuati si dvs?

Daca voiam sa imi securizez continuarea, aveam sanse mai mari daca intram in politica. Ajungeam in Parlament si, dupa aceea, puteam sa intru in calculele partinice care dau legitimitate democratica. Din aceasta pozitie nu prea am de comentat.

Daca va exista un scenariu in care se va considera ca ceea ce am facut a fost bun, nu am pretentia ca a fost perfect, voi vedea si daca sotia ma va mai rabda plecat de acasa 14 ore/zi, o sa ma uit in ochii celor 4 baieti sa imi dau seama ca voi mai rata o perioada de crestere. Sunt intrebari la care nu am raspuns, dar sunt suficient de nebun si idealist incat sa accept o astfel de responsabilitate si in viitor.

Cand tara te cheama nu poti sa te uiti la lucruri personale daca iti pasa. Stiu ca suna politicianist, par cuvinte mari, dar asta v-as fi spus si acum un an de zile si cand am inceput mandatul de ministru.