Despre dreptul de veto în organizațiile internaționale de securitate

Dreptul de veto (sau regula consensului, atunci când toți membrii organizației au drept de veto) în organizațiile internaționale de securitate este o garanție politică că acea organizație nu va putea lua niciodată vreo decizie care să îi fie defavorabilă membrului cu drept de veto. Mergând desigur până la vreo decizie care să îi fie de-a dreptul împotrivă.

În anii războiului civil din fosta Federație Iugoslavia, în momentul în care statele europene, la care se adaugă Statele Unite și Canada, reunite în cadrul Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa, au fost nevoite să adopte măsuri împotriva guvernului legitim și legal al Republicii Federative Iugoslavia, care comitea ori patrona comiterea de atrocități împotriva populației civile, mai ales în Bosnia și Herțegovina, a trebuit abandonată regula consensului, pe care se întemeiază OSCE, inventând o nouă regulă, cea a „consensului minus unu”.

Ceea ce nu a funcționat, guvernul de la Belgrad continuând coordonarea sau doar patronarea atrocităților de război civil și crimelor împotriva umanității, inclusiv în prezența unei forțe a Națiunilor Unite de Protecție (UNPROFOR), până când, sub mandat ONU, a intervenit o forță militară, cu NATO în rolul de leader, în ceea ce privește aspectele militare ale acordului semnat la Paris, între părțile implicate (forță inițial de implementare - IFOR și apoi de stabilizare - SFOR).

Iar mandatul ONU primit de IFOR/SFOR a fost posibil prin acceptul tuturor membrilor permanenți, inclusiv recenta pe atunci Federație Rusă.

La 27 de ani distanță, ne aflăm din nou în situația de a vedea o organizație internațională de securitate în imposibilitatea de a lua vreo decizie și de a da vreun mandat vreunei forțe armate privind curmarea decisivă a atrocităților, crimelor de război împotriva civililor și crimelor împotriva umanității, care se petrec pe teatrul de război din Ucraina agresată neprovocat, nejustificat și ilegal de Federația Rusă, imposibilitate generată de dreptul Federației Ruse de veto, în Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite.

Și la fel cum, sub ochii neputincioși ai militarilor purtând căști albastre ai UNPROFOR, erau masacrați civili în casele lor, în Sarajevo și în alte localități din Bosnia și Herțegovina, tot așa vedem zilele astea cum, sub ochii noștri la fel de neputincioși, sunt masacrați civili, mai ales dintre cei evident necombatanți (copii, femei, bătrâni), în zonele din Ucraina cu prezență militară rusească.

Ceea ce face Organizația Națiunilor Unite în întregul ei complet impotentă în materia curmării atrocităților din Ucraina invadată de Rusia (impotentă la nivelul la care se situa Liga Națiunilor Unite, în ultimii ani ai deceniului 1930, după ce Germania a anexat Austria și Cehoslovacia și a ocupat prin agresiune militară jumătate din Polonia, lăsând cealaltă jumătate să fie ocupată la fel de militar de URSS).

Iar Consiliul de Securitate devine astfel de facto complet irelevant în materia păcii și războiului, ori a dreptului umanitar internațional.

Intenția Federației Ruse este cea de a menține în funcțiune acest Consiliu de Securitate, așa irelevant cum este el astăzi. Este evident că Rusia contează pe acest Consiliu de Securitate ca pe una dintre formele sale de apărare.

Intenția este developată prin faptul că Moscova refuză cu obstinație să își recunoască crimele și responsabilitățile în materie, în pofida oricăror evidențe, dintre care cea mai clară și de necombătut este agresiunea propriu-zisă. De aceea nici nu vrea Rusia ca această agresiune să fie etichetată drept „război” și insistă pe denumirea eufemistică de „operație militară specială”.

Problema cea mai stringentă, care privește întreaga umanitate, este că atrocitățile, crimele de război și crimele împotriva umanității continuă fără vreo perspectivă de oprire a lor, atâta vreme cât continuă și agresiunea Rusiei asupra Ucrainei.

Responsabilii de actuala arhitectură de securitate mondială vor trebui să ia urgent o decizie.

Fie mențin actuala ordine mondială, bazată pe actualul Consiliu de Securitate, pe Adunarea Generală și pe normele de drept internațional și de drept umanitar internațional, deși este evident că aceste organizații și aceste instituții de drept nu funcționează pentru oprirea cursului criminal al agresiunii rusești în Ucraina, fie intervin pentru curmarea continuării crimelor rusești în rândul civililor ucraineni, sacrificând pentru asta birocrația internă a Consiliului de Securitate, prin luarea de decizii împotriva unuia dintre membrii permanenți, Federația Rusă. Căreia i s-ar suspenda astfel dreptul de veto.

Și eventual va fi privată Rusia și de celelalte drepturi, la care Moscova a renunțat oricum, de fapt, în momentul în care a ignorat toate avertismentele și a agresat militar Ucraina, cu totul neprovocat, nejustificat și ilegal.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Analiză: Jocul (secret) al Rusiei și Ungariei în România

Oamenii rușilor se pot infiltra în serviciile secrete și instituțiile românești? Sau sunt deja aici? Și cum a ajuns Ungaria prietenă la cataramă cu România? Raportul Consiliului Suprem...

Grupul bancar austriac Raiffeisen face angajări în Rusia, deși oficial susţine că vrea să plece de pe această piaţă

Grupul bancar austriac Raiffeisen Bank International a postat recent anunţuri de angajare în Rusia, ceea ce indică planuri ambiţioase de creştere în această ţară, în contradicţie cu...