Uniunea Europeană are nevoie de o politică fiscală și industrială mult mai coordonată, de decizii mai rapide (prin eliminarea pe cât posibil a unanimității cerute în Consiliul UE), de scăderea accelerată a birocrației și de investiții masive făcute în comun dacă vrea să recupereze decalajele economice față de Statele Unite ale Americii și China, arată un raport mult așteptat realizat de fostul premier italian Mario Draghi la cererea Comisiei Europene.
Potrivit estimărilor Comisiei Europene, propunerile prezentate în raport ar necesita anual o finanțare suplimentară cuprinsă între 750 și 800 de miliarde de euro. Potrivit Economedia, în urmă cu un an, Comisia Europeană i-a cerut lui Draghi, fost șef al Băncii Centrale Europene, unul dintre cei mai respectați economiști la nivel global, să realizeze un raport privind modul în care UE poate să-și mențină competitivitatea economică, relatează Economedia.
Draghi a arătat în raport că UE are nevoie de investiții suplimentare de 750-800 de miliarde de euro pe an, până la 5% din PIB – mult mai mari chiar și decât cele 1-2% din Planul Marshall pentru reconstrucția Europei după cel de-al Doilea Război Mondial.
Raportul realizat de Draghi arată că statele membre UE au reacționat pe cont propriu la noile realități economice, dar eficiența acțiunilor a fost limitată de lipsa de coordonare. Nivelurile diferite de subvenții între țări au perturbat piața unică, fragmentarea a limitat amploarea necesară pentru a concura la nivel global, iar procesul decizional al UE a fost complex și greoi, arată sursa citată.
Totodată, raportul arată că în ultimii 20 de ani creșterea UE a fost în mod constant mai lentă decât cea a Statelor Unite, iar China a recuperat rapid decalajul. O mare parte a decalajului se datorează productivității mai scăzute. Draghi a declarat că UE se luptă să facă față prețurilor mai mari la energie după ce a pierdut accesul la gazul rusesc ieftin și nu se mai poate baza pe piețele externe deschise.
Fostul bancher central a mai arătat, de asemenea, că blocul comunitar trebuie să stimuleze inovarea și să reducă prețurile la energie, continuând în același timp să se decarbonizeze și să își reducă dependența de alții, în special de China pentru minerale esențiale, și să crească investițiile în apărare.
Potrivit planului redactat de respectatul economist italian, UE are încă puncte forte generale – cum ar fi sisteme de educație și de sănătate puternice și state sociale robuste – și puncte forte specifice pe care se poate construi. Dar, în mod colectiv, nu reușim să transformăm aceste puncte forte în industrii productive și competitive pe scena mondială.
Astfel, Europa trebuie să își reorienteze profund eforturile colective către reducerea decalajului de inovare față de SUA și China, în special în domeniul tehnologiilor avansate. Un argument oferit de Draghi este lipsa unei întreprinderi europene cu o capitalizare de piață de peste 100 de miliarde EUR care să fi fost înființată de la zero în ultimii cincizeci de ani, în timp ce toate cele șase întreprinderi americane cu o evaluare de peste 1 trilion EUR au fost create în această perioadă.
„O parte centrală a acestei agende va fi oferirea europenilor a competențelor de care au nevoie pentru a beneficia de noile tehnologii, astfel încât tehnologia și incluziunea socială să meargă împreună. În timp ce Europa ar trebui să încerce să egaleze SUA în ceea ce privește inovarea, ar trebui să încercăm să depășim SUA în ceea ce privește oferirea de oportunități de educație și de învățare pentru adulți, precum și de locuri de muncă bune pentru toți de-a lungul vieții”, arată documentul.
Al doilea domeniu de acțiune este un plan comun pentru decarbonizare și competitivitate. Dacă obiectivele climatice ambițioase ale Europei sunt însoțite de un plan coerent de realizare a acestora, decarbonizarea va fi o oportunitate pentru Europa. Potrivit lui Draghi, chiar dacă prețurile la energie au scăzut considerabil de la vârfurile lor, întreprinderile din UE încă se confruntă cu prețuri la electricitate care sunt de 2-3 ori mai mari decât cele din SUA, iar prețurile gazelor naturale plătite sunt de 4-5 ori mai mari.
Al treilea domeniu de acțiune este creșterea securității și reducerea dependențelor. Securitatea este o precondiție pentru creșterea durabilă. Creșterea riscurilor geopolitice poate spori incertitudinea și reduce investițiile, în timp ce șocurile geopolitice majore sau opririle bruște ale comerțului pot fi extrem de perturbatoare. Pe măsură ce epoca stabilității geopolitice pălește, crește riscul ca insecuritatea în creștere să devină o amenințare la adresa creșterii și a libertății, spune economistul italian.
În condițiile în care Europa este deosebit de expusă, „ne bazăm pe o mână de furnizori de materii prime esențiale, în special pe China, chiar dacă cererea globală pentru aceste materiale explodează datorită tranziției către o energie curată”, suntem și extrem de dependenți de importurile de tehnologie digitală. Pentru producția de cipuri, 75-90% din capacitatea globală de fabricare a plăcilor se află în Asia, argumentează Draghi.
„În acest context, vom avea nevoie de o adevărată „politică economică externă” a UE pentru a ne păstra libertatea – o așa-numită „statecraft”. UE va trebui să coordoneze acordurile comerciale preferențiale și investițiile directe cu națiunile bogate în resurse, să constituie rezerve în anumite domenii critice și să creeze parteneriate industriale pentru a asigura lanțul de aprovizionare cu tehnologii-cheie. Numai împreună putem crea pârghiile de piață necesare pentru a face toate acestea.
Legat de acest subiect, planul detaliază și faptul că industria de apărare este prea fragmentată, ceea ce împiedică capacitatea sa de a produce la scară largă, și suferă de o lipsă de standardizare și interoperabilitate a echipamentelor, slăbind capacitatea Europei de a acționa ca o putere coezivă. De exemplu, în Europa sunt exploatate douăsprezece tipuri diferite de tancuri de luptă, în timp ce SUA produc doar unul.
„Ce stă în cale? În multe dintre aceste domenii, statele membre acționează deja individual, iar politicile industriale sunt în creștere. Cu toate acestea, este evident că Europa este departe de ceea ce ar putea realiza dacă ar acționa ca o comunitate. Europei îi lipsește concentrarea. Formulăm obiective comune, dar nu le susținem prin stabilirea unor priorități clare sau prin acțiuni politice comune. De exemplu, pretindem că favorizăm inovarea, dar continuăm să impunem întreprinderilor europene sarcini de reglementare, care sunt deosebit de costisitoare pentru IMM-uri și contraproductive pentru cele din sectoarele digitale.
De asemenea, piața noastră unică a rămas fragmentată timp de decenii, ceea ce are un efect în cascadă asupra competitivității noastre, situație care determină companiile cu creștere rapidă să plece peste hotare, reducând, la rândul său, numărul de proiecte care pot fi finanțate și împiedicând dezvoltarea piețelor de capital din Europa. În al doilea rând, Europa își irosește resursele comune. Avem o mare putere colectivă de cheltuire, dar o diluăm în mai multe instrumente naționale și europene diferite. De exemplu, încă nu ne unim forțele în industria de apărare pentru a ne ajuta companiile să se integreze și să atingă o scară mai mare. Achizițiile în colaborare la nivel european au reprezentat mai puțin de o cincime din cheltuielile pentru achiziționarea de echipamente de apărare în 2022. De asemenea, nu favorizăm întreprinderile europene competitive din domeniul apărării. Între jumătatea anului 2022 și jumătatea anului 2023, 78% din totalul cheltuielilor pentru achiziții au mers către furnizori din afara UE, dintre care 63% au mers către SUA”, a argumentat Draghi.
„Normele europene de luare a deciziilor nu au evoluat substanțial pe măsură ce UE s-a extins și mediul global cu care ne confruntăm a devenit mai ostil și mai complex. Deciziile se iau, de obicei, problemă cu problemă, cu mai mulți factori de veto pe parcurs. Rezultatul este un proces legislativ cu o durată medie de 19 luni pentru adoptarea de noi legi, de la propunerea Comisiei până la semnarea actului adoptat – și înainte ca noile legi să fie puse în aplicare în statele membre”, elaborează raportul.
În multe domenii, UE poate realiza multe prin luarea unui număr mare de măsuri mai mici, dar într-un mod coordonat, care aliniază toate politicile la obiectivul comun. În alte domenii, este nevoie de un număr mic de măsuri mai ample – delegarea la nivelul UE a unor sarcini care pot fi îndeplinite numai acolo. În alte domenii, UE ar trebui să facă un pas înapoi, aplicând mai riguros principiul subsidiarității și reducând sarcina de reglementare pe care o impune întreprinderilor din UE.
Potrivit raportului citat de Economedia, UE ar trebui să se orienteze către emiterea periodică de datorie comună pentru a permite realizarea de proiecte de investiții comune între statele membre și pentru a contribui la integrarea piețelor de capital. Dacă există condițiile politice și instituționale descrise mai sus, UE ar trebui să continue – pe baza modelului NGEU – să emită instrumente de datorie comune, care ar fi utilizate pentru a finanța proiecte comune de investiții care vor spori competitivitatea și securitatea UE. Având în vedere că mai multe dintre aceste proiecte sunt pe termen lung, cum ar fi finanțarea C&I și achizițiile publice în domeniul apărării, emisiunea comună ar trebui să producă în timp o piață mai profundă și mai lichidă a obligațiunilor UE, permițând acestei piețe să sprijine progresiv integrarea piețelor de capital din Europa. În același timp, împreună cu reformele menționate anterior, pentru a finanța o serie de programe axate pe inovare și pe creșterea productivității, statele membre ar putea lua în considerare creșterea resurselor disponibile pentru Comisie prin amânarea rambursării NGEU.
Voturile Consiliului supuse votului cu majoritate calificată ar trebui extinse la mai multe domenii, iar dacă acțiunea la nivelul UE este blocată, ar trebui urmărită o abordare diferențiată a integrării. Până în prezent, multe eforturi de aprofundare a integrării europene între statele membre au fost împiedicate de votul în unanimitate în Consiliul Uniunii Europene. Prin urmare, ar trebui exploatate toate posibilitățile oferite de tratatele UE pentru a extinde votul cu majoritate calificată.
Simplificarea reglementărilor. Sarcina de reglementare a întreprinderilor europene este ridicată și continuă să crească, însă UE nu dispune de o metodologie comună de evaluare a acesteia. Pentru a începe reducerea „stocului” de reglementări, raportul recomandă numirea unui nou vicepreședinte al Comisiei pentru simplificare, care să raționalizeze acquis-ul, adoptând în același timp o metodologie unică și clară pentru a cuantifica costul noului „flux” de reglementări.
UE ar trebui să pună pe deplin în aplicare reducerea anunțată cu 25 % a obligațiilor de raportare și să se angajeze să realizeze o reducere suplimentară de până la 50 % pentru IMM-uri, susținând proporționalitatea pentru IMM-uri în legislația UE și extinzând-o la întreprinderile cu capitalizare medie mică.
Pentru a-și reduce vulnerabilitățile, UE trebuie să dezvolte o adevărată „politică economică externă” bazată pe asigurarea resurselor critice.
De asemenea, UE trebuie să valorifice potențialul resurselor interne prin minerit, reciclare și inovare în domeniul materialelor alternative. Spre deosebire de combustibilii fosili, UE dispune de zăcăminte de anumite materii prime esențiale, cum ar fi litiul din Portugalia.