Suntem la rascrucea drumurilor europene

Autor: Mircea Cosea - profesor universitar
Marti, 07 Ianuarie 2020, ora 08:04
6837 citiri

In atmosfera politica tensionata in care traim este bine sa fiu prudent si sa precizez inca de la inceput ca nu sunt eurosceptic, nici suveranist si nici radical nationalist. Sunt doar un cetatean roman, devenit din 2007 si cetatean european, devenire care imi da dreptul sa vorbesc despre Uniunea Europeana si ca european, dar si ca roman.

Intr-o scriere anterioara sustineam necesitatea promovarii de catre Romania a unor politici "de idei creative", dat fiind momentul dificil in care ne aflam din punctul de vedere al impactului nu intotdeauna favorabil pe care schimbarile importante ale mediului geopolitic si geoeconomic le vor avea asupra ecomomiei romanesti.

Una dintre aceste schimbari extrem de importante o consider a fi aceea a modului de functionare a modelului economico/politic european.

Asa dupa cum am afirmat in ultimul meu volum: "Uniunea Europeana, cu bune si cu rele. Eseu de economie europeana", lansat in decembrie trecut, modelul de dezvoltare si crestere economica al Uniuni Europene este considerat a fi un succes absolut al politicilor economice si sociale practicate in perioada postbelica.

Trebuie insa spus ca acest model are o particularitate, aceea ca este un model de tip integrator. Uniunea Europeana functioneaza deci cu un model de tip integrtator care, prin esenta lui, este un model de factura win-win fara insa a putea asigura egalitatea dintre win si win. Toti castiga dar in proportii diferite. Important este ca nimeni nu pierde.

Este evident ca, in baza Tratatului de la Roma, Uniunea Europeana functioneaza pe principiile unui model economic integrator avand ca suport politic conceptul de extindere, evidentiat prin repetatele valuri de aderare, avand ca apogeu perioada 2005-2007 prin includerea celor mai importante tari foste comuniste.

Modelul economic integrator functioneaza, la randul sau, printr-un mecanism ce l-as putea numi "de echilibrare prin dezechilibre", adica un sistem de compensare a gradului de valorificare a capitalului prin diferentele de conditii de valorificare de la o entitate economica la alta, in cazul de fata de la o tara membra la alta.

Rezulta, cu alte cuvinte, ca in mod esential si obiectiv, Uniunea Europeana functioneaza doar prin mentinerea unor decalaje economice intre tarile membre. Uniformizarea sau omogenizarea nivelurilor de dezvoltare ar face imposibila valorificarea capitalului nucleului greu al Uniunii la un nivel competitional necesar contrabalansarii concurentei altor actori economici globali ca SUA sau BRICS.

Aceasta idee a nevoii pietei unice de a functiona prin mentinerea unor decalaje nu este noua. Ea apare chiar la parintii pietei unice, desi era prezentata doar ca o posibilitate teoretica (vezi Pierre Werner "Itineraires luxembourgeois et europeens, in Memories 1945-1985"; Jaques Delors "First intergovernamental UE Conference" Luxembourg 9/IX/1985).

Politica de ridicare a nivelului de dezvoltare a fiecarei tari membre pana la un stadiu la care decalajele sau inegalitatile sa fie aplatizate pe un palier mediu in scopul eliminarii diferentelor majore de venituri si consum a caracterizat profund spatiul comunitar si a generat programul fondurilor europene care au contribuit substantial la cresterea economica si modernizarea unor tari membre cu mari decalaje si intarzieri, dar aceasta politica a functionat pana in jurul anilor 1995-2000 in prelungirea boom-ului economic din perioada "Trente Glorieuses" (1945-1975).

La sfarsitul acestei perioade se manifesta in functionarea mecanismului spatiului integrat european schimbari importante generate, in principal, de trei factori: incapacitatea sustinerii costurilor prea inalte ale modelului social; preluarea de catre multinationale a rolului statului in relatiile economice internationale; concurenta practicata pe piata globala a economiilor emergente.

Perioada 2000-2010 s-a caracterizat prin inversarea trendurilor inregistrate in decada anterioara, astfel ca unele obiective au parut dupa 10 ani ca fiind extrem de greu de realizat de catre Uniunea Europeana.

Criza economica si financiara internationala, criza greceasca si a euro au adus elemente suplimentare de presiune pe dezvoltare si, mai ales pe capacitatea de competitivitate europeana fata de SUA si tarile BRICS. Elementul poate cel mai edificator al dificultatilor "mecanismului economic" european il reprezinta incapacitatea de a spori productivitatea globala ca urmare a progreselor importante ale tehnicii informatice. In timp ce tari ca India, China si SUA au inregistrat raport pozitiv de crestere a productivitatii ca urmare a progresului tehnic, Europa nu a reusit acest lucru.

Trebuie subliniat faptul ca aceasta stare, inteleasa ca o pierdere de potenta a mediului economic de a valorifica superior utilizarea factorilor de productie, nu insemna neaparat stagnare sau recesiune, ci doar decalaj in valorificarea factorilor de productie fata de principalii competitori globali. Este expresia unui trend istoric de ramanere in urma altor competitori din punctul de vedere al dinamicii si cresterii economiei.

Obtinerea unei capacitati sporite de valorificare a factorilor de productie pe spatiul economic al tarilor dezvoltate ale UE nu este posibila pe termen mediu (3-5 ani) si devine problematica pe termen lung din cauza lipsei de reforme structurale la nivelul industriei acestor tari, a cresterii gradului de disfunctionalitate a modelului social, al instabilitatii zonei euro, dar si al unor factori conjuncturali cum ar fi Brexit si valul migrator.

Efectele dramatice pentru viitorul UE datorate acestei imposibilitati se vor reflecta in pierderi de competitivitate cu consecinte nu numai economice, dar si politice, din punctul de vedere al rolului principal pe care UE spera sa il mai aiba pe plan geopolitic.

Solutia prefigurata inca de cativa ani dar evidenta mai ales dupa Brexit este cea a schimbarii radicale a modului de functionare a mecanismului integrator. Se renunta la schema dezvoltarii prin omogenizare si uniformizare in favoarea schemei de dezvoltare prin diferentiere si decalare. Este o noua si mai elaborata varianta a teoriei unei Europe cu doua viteze sau cu geometrie variabila.

Integrarea, ca proces de dezvoltare globala prin apropierea nivelurilor de dezvoltare pentru fiecare din tarile membre se transforma in proces de dezvoltare prin diferentierea nivelurilor nationale de dezvoltare. Scopul este acela al valorificarii mai intense a capitalului investit in zonele cu un nivel inferior de dezvoltare ca urmare a costului mai mic al fortei de munca. Subliniez faptul ca o astfel de schimbare a paradigmei de functionare nu inseamna condamnarea unor tari la blocarea dezvoltarii.

Toate zonele vor putea progresa dar in ritmuri si proportii diferite. Ceea ce se vrea nu este mentinerea in stare de saracie a unora, ci mentinerea acestora intr-o permanenta stare de decalaj fata de altii.

Ce pozitie si ce politici ar trebui sa aiba Romania fata de aceasta schimbare care pare si mai evidenta dupa noua structura politica a Parlamentului European si a consecintelor razboiului comercial declansat de catre Administratia Trump?

Parerea mea este ca suntem intr-un moment de decizii importante, aflandu-ne la

"rascrucea drumurilor europene". Precizez "drumuri europene" si nu "drumuri in general", deoarece Romania nu are si nu va trebui sa aiba alta directie decat drumul european, dar pentru a merge pe acest drum european pot exista "rute" diferite. Alegerea "rutei" o consider acum problema esentiala a viitorului nostru.

Intr-un limbaj popular, am putea spune ca datorita conditiilor geopolitice si geoeconomice actuale, Europa trebuie sa-si intoarca fata spre Europa, adica nucleul dur occidental sa-si caute noi cai de valorificare a capitalului in interiorul pietei europene mai mult decat pe pietele extraeuropene. Exportul de marfuri si capital german, francez, italian sau olandez s-a redus si se va reduce in continuare pe imensa piata chineza ca urmare a reducerii ritmului de crestere a acelei tari; Brexit-ul reduce considerabil gradul de cooperare productie/marketing a Occidentului continental cu Marea Britanie in domeniul auto si aeronautic; consecintele politicii comerciale Trump a apropiat periculos industria auto europeana de momentul recesiunii.

In aceste conditii, nucleul dur occidental si multinationalele vor cauta un loc de valorifcare a capitalului in interiorul UE, in zona periferica a pietei unice, unde decalajele de dezvoltare ofera conditii favorabile printr-un cost mai mic al fortei de munca, prin facilitati in practicarea preturilor de transfer, dar si conditii mai bune de valorificare prin dobanzi ridicate ale capitalului bancar.

Romania este o locatie predilecta din acest punct de vedere si am remarcat ca atat precedenta guvernatre, cat si cea prezenta au fost constiente de aceasta posibilitate.

Pentru mine este clar ca niciuna dintre ele nu a pus si nu pune Romania in pericolul de "a abandona calea europeana", asa dupa cum pretind anumite personalitati politice, dar au recurs la "rute" diferite pentru a parcurge calea europeana.

Guvernarea PSD-ALDE a considerat ca se va ajunge mai repede la punctul de convergenta reala ridicand rapid si mult veniturile populatiei, incercand sa micsoreze decalajul de venituri al romanilor fata de media europeana. Consecintele au fost si bune si rele: a crescut nivelul de trai prin consum, realizand rapid un salt in ierarhia europeana, dar nu a asigurat sustenabilitate deoarece nu a conceput reforme structurale care sa permita cresterea ofertei interne.

Veniturile mari au fost atacate de inflatie, sectorul privat a intrat in dificultati neputand ridica salariile la nivelul sectorului bugetar iar in relatia cu UE, competitivitatea prin costul fortei de munca s-a pierdut. Ordonanta 114 a atacat capitalul strain, ceea ce a condus la reducerea investitiilor straine si la esuarea inceperii la timp a exploatarii gazului din Marea Neagra.

Iata cum, o politica generoasa de crestere a nivelului de trai cat mai aproape de media europeana nu a avut rezultatele scontate, nefiind insotita de reforme structurale menite sa rdice gradul de valorificare superioara a resurselor interne (in principal agricole si energetice) si de o puternica stimulare a ramurilor cu valoare adaugata mare din domeniul cercetarii-dezvoltarii.

Guvernarea PNL pare a avea o ruta mai simpla, dar periculoasa pe termen lung. A trecut la o politica de "restaurare" imediata a conditiilor de tara slab dezvoltata (in termeni europeni) apta de a valorifica capitalul nucleului dur al UE, probabil in intentia de a readuce capital strain si de a favoriza activitatea multinationalelor.

S-a renuntat la 114, se prefigureaza plafonarea salariului minim, se concepe o politica de austeritate generalizata care va oferi investitorilor europeni un cost mai mic al fortei de munca. Este posibil ca aceasta politica sa dea rezultate pe termen scurt printr-un aport de investitii straine si creare de locuri de munca, dar pe termen lung va favoriza in continuare migrarea fortei de munca si cantonarea pe timp nelimitat a Romaniei in zona periferica a subdezvoltarii europene.

Si in cazul PNL se remarca aceeasi lipsa de idei creative, reformatoare ca si in cazul PSD-ALDE in ceea ce priveste sustenabilitatea rutei alese, indiferent care este ea. Este in continuare o lipsa acuta de "idei", doar rutina, politicianismul, populismul sau sfaturile din exterior caracterizand guvernarile de dupa marea criza.

Poate ca nu ar trebui sa ne facem griji indiferent de "ruta" pe care diferitele forte politice au ales-o sau o vor alege deoarece, asa dupa cum spuneam mai sus, modelul UE este un model "win-win", ceea ce inseamna ca oricum, Romania va avea de castigat doar prin simplul fapt ca beneficiaza de avantajele generale ale aderarii, fie ele atributele pietei libere, accesarea de fonduri sau libera circulatie a factorilor de productie.

Problema noastra este insa alta. Este aceea a amplificarii avantajelor aderarii. De aici si importanta alegerii, la aceasta rascruce, a celei mai bune rute pe calea europeana.

Intr-o urmatoare publicare voi aduce in atentie aparitia in politica romaneasca a unei noi si interesante "rute" de urmat.

Mircea Cosea este doctor in stiinte economice, profesor universitar la ASE Bucuresti.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.



Citeste si:
Lăutari și băutură. Un vicepreședinte PNL a explicat cum îi aborda pe primarii care cereau bani pentru proiecte VIDEO
Lăutari și băutură. Un vicepreședinte PNL a explicat cum îi aborda pe primarii care cereau bani pentru proiecte VIDEO
Senatorul PNL Virgil Guran, ales vineri, 27 mai în funcția de vicepreședinte al partidului, a declarat în fața partidului modul în care îi aborda pe primarii care veneau la el să îi ceară...
Cum a ajuns un deputat PSD să se întoarcă desculț acasă: "Știi ce greu este să găsești mărimea 48 în România?"
Cum a ajuns un deputat PSD să se întoarcă desculț acasă: "Știi ce greu este să găsești mărimea 48 în România?"
Deputatul PSD, Daniel Ghiță, fost luptător K1, a anunțat că i s-au furat adidașii dintr-o sală de antrenament și a ajuns acasă desculț. Acesta a subliniat că nu este primul incident...