Cu ocazia schimbarii puterii in Franta, Curtea de Conturi a acestei tari a facut o analiza privind cheltuielile bugetare. Concluziile merita trecute in revista, fiind interesante nu numai pentru cazul Frantei.
A rezultat ca guvenul anterior a actionat mai bine decat in anii trecuti, dar, pentru noul executiv se impun atat surse de noi venituri, cat si masuri suplimentare de protectie sociala. Este inevitabil ca cei avuti sa contribuie mai mult, noteaza Le Figaro.
Curtea a retinut ca nivelul cheltuielilor situat cu 0,32% peste cel al anului anterior s-a situat sub rata inflatiei de 2,1%, ceea ce pune intr-o lumina buna exercitiul Guvernului Sarkosy.
Aceasta lumina buna nu este insa suficienta. Curtea nu poate trece cu vederea faptul ca executivul a accepat prea usor unele cheltuieli, in cadrul niselor fiscale ascunse sau scapate de sub control, care au supt din bugetul anului 2011, circa 70 miliarde euro.
Numai asa se explica de ce, in ciuda reducerii cheltuielilor de administratie si desfiintarii a 11.000 posturi bugetare, salariile per total au crescut in loc sa scada.
In Raportul intocmit, Curtea intra in unele detalii, cum sunt orele suplimentare efectuate in sistemul de invatatmant, care au costat statul 1,3 miliarde euro.
Alte detalii privesc cresterea spontana a unor cheltuieli pe plan social, fara a avea la baza reforme care sa explice necesitatea efectuarii lor.
Concluziile Curtii sunt ca masurile de ordin general privind reducerea cheltuielilor au adesea un aspect formal. Pentru a reduce efectiv impovararea statului, este necesar sa se aplice "o strategie de reducere sau chiar de suprimare a acelor mecanisme ineficace care creaza cheltuieli".
Concret, sunt necesare decizii politice mai radicale care sa desfiinteze nisele producatoare de risipa, creand eventual surse pentru finantarea unor masuri de asigurari sociale.
Facand o analiza, Curtea de Conturi franceza ia nota de faptul ca deficitul de 148,8 miliarde euro din 2010 a scazut la 90,7 miliarde in 2011, dar apreciaza ca, in ciuda acestui nivel aflat in scadere, deficitul ramane totusi de doua ori mai mare decat cel pe care si l-ar putea permite statul, pentru a stabiliza nivelul datoriilor.
Raportul Curtii observa in final ca pasivul statului depaseste activul cu 835 miliarde euro. In termeni populari, acest joc arata ca, daca statul si-ar vinde toate bunurile de care dispune (patrimoniul imobiliar, participari la capital, etc, etc), tot i-ar mai lipsi 835 miliarde euro, ca sa-si plateasca datoriile.
Un asemenea mod schematic, dar foarte sugestiv, de a prezenta starea financiara si economica a tarii este convingator pentru oricine. Chiar daca pare simplist, contine transparenta necesara pentru ca cel mai simplu dintre cititori sa-si poate face o imagine despre starea economica si financiara a tarii sale.