Un buget de las' ca merge si asa: Cand pana si tehnocratii devin populisti

Bugetul Romaniei pe 2016 este un buget neaos romanesc, adica de tipul las'ca merge si asa.

Nu este un buget de tip european sau macar bruxellez, dupa cum speram atunci cand am vazut lista cu CV-urile ministrilor tehnocrati. Speram sa nu mai vedem cifre fara idei si nici idei fara cifre, asa dupa cum ne-am obisnuit cu bugetele anterioare, cand ba erau bani, dar nu aveam proiecte, ba aveam proiecte, dar nu mai erau bani.

Ma asteptam ca o garnitura de personalitati venite din sfere intelectuale occidentale elevate sa impuna, in sfarsit, o noua mentalitate fiscala si un nou concept de buget, urmand exemplul european si al tarilor mai civilizate ale nucleului dur al Uniunii Europene.

Ma asteptam sa vad trecerea de la bugetul de tip contabil la bugetul de tip instrument de politica economica. Bugetul de tipul aritmeticii contabile, adus la apogeu in epoca domnului Gherghina, vetust si inadaptabil compatibilitatii europene si cerintelor MTO, ar fi trebuit sa devina, sub impactul gandirii bruxellezo-tehnocrate, un real mijloc de ghidare a economiei spre atingerea obiectivului de convergenta cu UE.

Speram sa remarc un serios progres din acest punct de vedere, odata ce ingerenta politicului in politica fiscala ar fi fost eliminata de aparitia obiectivitatii tehnocrate.

As putea demonstra acest lucru comentand cifrele si analizand multe raporturi macroeconomice de incompatibilitate dintre diferitele capitole ale bugetului, dar nu voi consuma spatiul editorial cu astfel de lucruri, de altfel, discutate si rasdiscutate de catre analisti televizati si situri specializate.

Ma voi referi la cateva aspecte generale care mi-au creat dezamagirea unei asteptari neimplinite.

In primul rand, publicarea unor date mai detaliate ale proiectului de buget elaborat de guvernarea Ponta m-a condus la descoperirea fragilitatii acestuia. Am descoperit caracterul sau electoral, prin faptul ca promisiuni si masuri certe se bazau pe realitati incerte.

Cresterile de salarii si reduceri de fiscalitate nu aveau pentru 2016 ca baza de sustinere nimic altceva decat simple estimari excesiv de optimiste. A estima intrarile la buget doar pe speranta ca vom mentine acelasi ritm de crestere ca in 2015 este doar o dorinta, in conditiile in care cresterea acestui an a fost mai mult conjuncturala, si nu expresia efectelor unor reforme economice structurale, apte de a mentine sustenabilitatea pe termen lung a ratei de crestere.

Si pentru un neavizat in economie este evident ca anul 2016 va fi mai dificil decat 2015 nu numai pentru ca este electoral, ci si pentru ca mediul economic extern este intr-o evidenta degradare.

Am avut surpriza sa vad ca laudatul guvern tehnocrat, cu CV-uri bruxelleze si busissmeni de succes in firme multinationale, a acceptat si continuat proiectul Ponta-Teodorovici.

Mai mult decat atat, m-a deziluzionat maniera de bricolaj in care s-au negociat anumite fonduri, gafand prin revenirea asupra unor cifre in functie de discutiile telefonice pe care primul ministru le-a avut cu diferite puncte de putere fiind ele Patriarhia, Parlamentul, serviciile si chiar Presedintia.

Sunt surprins si de faptul ca celebra transparenta tehnocrata si proferata independenta politica au ascuns prin termeni, desigur tot tehnocrati, adevarata destinatie a fondurilor.

Astfel, in loc sa se spuna ca marirea alocarilor pentru Educatie si Sanatate nu reprezinta nimic altceva decat cresterile salariale mostenite de la Guvernul Ponta, ni s-a spus ca se va investi in modernizarea infrastructurii acestor sectoare.

Nu este oare surprinzator sa vezi ca si tehnocratii sunt populisti, promitand toalete pentru scolari si lefuri mai mari pentru preoti cand, de fapt, sunt preocupati de cresterea cheltuielilor de protocol si de suprafinantarea unor institutii de forta ale statului, fara a mai vorbi de intretinerea animalelor de la Cotroceni?

Surprinzatoare este pentru mine si diferenta dintre dorinta si putinta acestui buget.

Sunt dorite si proclamate prin declaratii publice actiuni de anvergura cum ar fi reorganizarea, restructurarea si modernizarea administratiei publice sau demararea unui ambitios program de reindustrializare a tarii, dar putinta bugetului de a finanta astfel de dorinte este quasi nula.

Chiar domnul prim ministru recunostea ca, fiind obligat sa respecte mostenirea Ponta de marire a salariilor si reducere a TVA, bugetul este neacoperit cu aproape zece miliarde de lei.

Daca exista astfel de proiecte si dorinta reala de a le realiza, de ce nu s-a calibrat bugetul in functie de acestea? Nu se puteau amana aplicarea legilor Ponta? Nu a existat curajul de a implemanta reforme necesare chiar cu riscul de a infrunta posibile reactii sociale?

Intr-o astfel de situatie, ne putem intreba daca actualul buget este consecinta lipsei de fermitate si responsabilitate a unui guvern incapabil sa-si sustina proiectele de frica reactiilor sociale, sau actualul buget este consecinta pozitiei unui guvern care se pretinde independent si tehnocrat dar care, in realitate, se supune presiunii politice a majoritatii parlamentare, sau actualul buget este consecinta inexistentei unui program propriu de guvernare si a unei strategii economice reale si nu doar a unor declaratii de presa?

Raspunsul la oricare din aceste intrebari nu ne poate multumi.

Nici macar perioada teoretic scurta de functionare a guvernului tehnocrat nu scuza lipsa sa de fermitate si personalitate in elaborarea unui buget de tip european, un adevarat instrument de politica economica.

Poate Guvernul nu a realizat importanta creditului pe care l-a primit de la populatie. El a fost creditat cu speranta ca reprezinta schimbarea. Era acel "punct si de la capat" de care vorbea presedintele Iohannis.

Acest nou inceput, atat de asteptat, trebuia sa se oglindeasca macar in incercarea de a schimba aritmetica bugetara clientelara caracteristica epocii baronilor politici cu logica economica a asamblarii corecte si eficiente a fluxului de venituri si cheltuieli prioritizate in avantajul dezvoltarii si cresterii calitatii vietii.

Ar fi fost poate doar un inceput, dar ar fi dovedit avantajul unei conduceri tehnocrate.

Bugetul, votat cu entuziasm de catre deputati si senatori, este din categoria "sa fie bine ca sa nu fie rau". Este tot un cont contabil, tot o pusculita guvernamentala, tot un document sortit a fi rectificat de cate ori va fi nevoie.

Si ce este rau in asta atata timp cat se platesc salariile si pensiile!? Mai mult decat atat, se pare ca nu ne intereseaza si nici nu ne trebuie. Las'ca merge si asa.

Mircea Cosea este doctor in stiinte economice, profesor universitar la ASE Bucuresti.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Xiaomi trimite un avertisment către utilizatorii de smartphone-uri. Ce trebuie evitat

Compania Xiaomi a emis recent un avertisment către utilizatorii săi privind riscurile asociate cu folosirea protecțiilor de ecran cu adeziv lichid UV. În ciuda popularității acestor...

De ce prețurile produselor de pe Shein și Temu sunt atât de mici. Riscurile grave la care se expun cumpărătorii

Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC) a anunțat, pe 23 aprilie, că urmează să investigheze platformele de comerț online chinezești Temu și Shein, făcând și o...