Austeritate sau crestere: o falsa dilema pentru Europa

Rezultatele alegerilor recente din Franta si Grecia au reaprins in mediile politice si mass media europene dezbaterile sub genericul "austeritate sau crestere?", cu concluzia subtil indusa de majoritatea comentatorilor ca este mult mai bine sa se puna accentul pe cresterea economica decat pe detestatele masuri de austeritate de care, iata, europenii s-au saturat.

Sunt doua observatii prioritare fata de tendintele populare europene puse in evidenta de alegerile din Franta si Grecia.

Prima este ca alegerea intre "austeritate" si "crestere" este, pentru a folosi termeni matematici, o derivata de gradul al doilea a alegerii intre "dreapta" si "stanga". Ambele sunt depasite istoric, strategic irelevante prin raportare la problemele reale ale Europei si - in ultima instanta, dar nu fara importanta - inselatoare din punct de vedere electoral.

A doua este ca o platforma electorala de genul "spuneti NU austeritatii si DA cresterii economice" aduce in mod izbitor aminte de un banc-aforism celebru care spunea ca "decat o nevasta proasta si urata, mai bine una desteapta si frumoasa". Evident ca toata lumea doreste crestere economica si nimeni nu doreste sa suporte masuri de austeritate.

Cand un partid politic se prezinta in fata electoratului cu astfel de "dileme" rizibile, orice om rational ar trebui sa se ingrijoreze: adevaratele mize ii sunt ascunse.

Poate ca alegerea intre "stanga" si "dreapta" a avut importanta ei, in Europa de Vest, de la Robespierre la Mussolini, si poate ca alegerea dintre "austeritate" si "crestere" a contat de la politicile lui Colbert pana la Planul Marshall. Incepand insa din anii 1960, cele doua alegeri si-au pierdut rapid substanta si au devenit false probleme.

Toti politicienii occidentali au devenit "de centru", auto-emasculandu-se ideologic, austeritatea a fost abolita, nu doar ca metoda, dar si ca valoare economica, sociala si individuala, iar cresterea reala a disparut, de fapt, fiind inlocuita de o "crestere" artificiala, sustinuta exclusiv prin datorii publice, deficite bugetare si imigratie.

Suntem toti de acord ce inseamna "crestere" si cum se obtine ea?

Sloganul la moda astazi este ca popoarele "s-au saturat de austeritate". Este dreptul lor, cu mentiunea ca trebuie sa fie pregatite sa-si finanteze opiniile exprimate la urne.

Francezii si grecii au trimis acasa politicienii pro-austeritate, iar cancelarul german, Angela Merkel, campioana rigorii economice in Europa, tocmai a suferit o infrangere severa in alegerile din landul Renania de Nord - Westphalia, care anunta un posibil dezastru pentru dreapta conservatoare germana la alegerile din 2013.

Si, fiindca tot mai multi europeni canta prohodul austeritatii si anunta ca a venit vremea "stimularii cresterii", cea mai importanta intrebare a anului politic 2012 este: ce se intelege prin "crestere" economica si cum se poate ea obtine?

Vorbesc politicienii de stanga din Europa aceeasi limba cand cer modificarea Pactului Fiscal si transformarea lui intr-un "pact de crestere economica"?

Daca o familie sau o intreprindere privata "se satura" de austeritate si vor sa traiasca mai bine, le stau la dispozitie trei seturi de solutii: sa munceasca mai mult cu aceeasi eficienta, sa munceasca la fel de mult, dar mai eficient sau sa imprumute bani. Pentru state si societati lucrurile nu sunt diferite, doar mai complexe si mai inertiale.

Cresterea volumului de munca ar fi o solutie de a compensa renuntarea la austeritate dar, politic vorbind, este de neimaginat. Socialistii francezi, intre care noul presedinte Francois Hollande, au fost primii in Europa care au introdus saptamana de munca de 35 de ore. Mai mult, Hollande a anuntat ca va reduce varsta de pensionare de la 62 la 60 de ani, anuland reforma sistemului de pensii introdusa de Nicolas Sarkozy.

Nici alti europeni nu sunt doritori sa lucreze sambata, sa renunte la concediu sau sa iasa la pensie la 70 de ani, pentru a sustine astfel "modelul social francez" in interiorul zonei euro. Daca doamna Merkel va cere germanilor sa accepte iesirea la pensie la 67 de ani, fata de 65 in prezent, in timp ce francezii vor iesi la pensie la 60 de ani, la aceeasi speranta de viata, dreapta germana nu numai ca va fi spulberata la alegerile din 2013, dar nici nu va mai ajunge la putere in viitorul previzibil.

O alta solutie de a evita austeritatea si de a finanta "cresterea" ar fi continuarea indatorarii suverane. Sa observam insa ca dupa izbucnirea crizei actuale, in 2008, datoriile statelor din zona euro au crescut dramatic, atat in valoare absoluta, cat si prin raportare procentuala la PIB.

Nimeni nu se indoieste ca spirala actuala a indatorarii si deficitelor va duce, neoprita, la dezastru, poate cu exceptia politicienilor de stanga care promit "reluarea cresterii" prin relansarea cheltuielilor publice.

Franta, de exemplu, a ajuns la o datorie suverana de 2.000 de miliarde de euro, reprezentand aproape 90% din PIB. Pentru a intelege ce inseamna aceste cifre, sa precizam ca statul francez imprumuta ZILNIC circa 500 de milioane de euro pentru a-si plati cheltuielile curente de functionare, ratele scadente si dobanzile.

Intr-o astfel de situatie, programul electoral castigator al lui Hollande prevede, printre altele, reducerea varstei de pensionare, angajari masive in sectorul public si subventionarea pretului la benzina. Masuri care, aplicate, vor necesita noi imprumuturi, pentru simplele motive ca sunt contrare regulilor economice si ca statul francez are visteria goala.

Cand analistii de la Bloomberg au definit acest program electoral ca fiind "nebunesc", au dat dovada de moderatie.

Sindromul Gulliver: de ce Europa nu este eficenta?

Ajungem astfel la ultima solutie teoretic si practic posibila pentru a renunta la austeritate fara a chema oamenii la munca in weekend si in concediu, fara a-i tine la serviciu pana la 70 de ani si fara a continua spirala fatala a indatorarii suverane: cresterea eficientei economiei europene si scoaterea rapida a Europei din actuala postura de victima a globalizarii.

Este posibil? Este, dar exista si o mare problema: de vreo 40 de ani, elitele (vest) europene se straduiesc din rasputeri exact in sensul contrar eficientizarii Europei, iar astazi, in fata dezastrului, ezita sa-si recunoasca eroarea strategica si sa schimbe cursul, perseverand in greseala.

Europa este un urias, asemenea lui Gulliver din povestea lui Jonathan Swift, care a fost imobilizat la pamant de mii de pitici ("elitele") care l-au legat cu sute de fire in timp ce dormea (in cazul de fata, in timp ce se bucura de "bunastarea" finantata pe credit).

Pentru a intelege "sindromul Gulliver" care afecteaza Europa de azi, tot cazul Frantei este cel mai ilustrativ, inclusiv pentru ca Franta da tonul "revenirii la stanga" pe continent, intr-un moment in care Europa trebuie sa faca orice altceva decat sa "aleaga" intre abstractiuni demult goale de sens precum "stanga" sau "dreapta".

Franta explica cel mai bine de ce Europa in ansamblu, UE in general si zona euro in particular se clatina sub povara unor deficite comerciale imense cu Asia (si nu numai), se transforma tot mai evident intr-o piata de desfacere fara personalitate, isi pierde - simultan - identitatea culturala si industriile si se adanceste, an dupa an, intr-o depresie axiologica tot mai riscanta.

In putine cuvinte, motivul este ca Europa, infectata si sufocata de socialism, nu poate fi eficienta fata de restul lumii, care se ghideaza dupa regula infailibila a raportului cost-beneficii. Iar europenii nu ar trebui nici macar sa fie "indignati" de efectele globalizarii, dat fiind ca Europa a fost, in trecut, cea care a scos restul lumii din amortire, pe aripile capitalismului.

In timpul mandatului zis "de dreapta" al lui Nicolas Sarkozy, aproape 1.000 de fabrici si-au inchis portile in Franta, majoritatea pentru a se muta in tari mai prietenoase pentru afaceri. Sute de mii de francezi au devenit someri. Contributia industriei la PIB-ul Frantei a scazut la 19%, anuntand zorii noului Ev Mediu francez.

Ce se va intampla in mandatul "de stanga" al lui Francois Hollande, care a anuntat deja impozitul de 75% pentru veniturile "mari", suprataxarea afacerilor si introducerea unei legislatii care ar face practic imposibila concedierea unui angajat? Un singur lucru: agravarea exodului fortelor productive ale Frantei spre tari conduse de elite responsabile.

Europa nu poate scapa de austeritate decat prin cresterea eficientei sale economice, dar aceasta salvare este blocata exact de "gandirea" politica ai carei exponenti revin astazi la putere prin vot popular. Aici se afla adevarata dilema: in ultima instanta, nimeni nu poate scapa Europa de propriul destin, cu exceptia europenilor insisi. Vor dori ei, insa, sa o salveze?

Numărul românilor ce vor să lucreze în străinătate este tot mai mic. Studiul care arată proporția tinerilor dornici să mai plece

Un număr tot mai mic de români caută un loc de munca în altă țară și numărul este în scădere de șase ani. Un studiu realizat la nivel global a dezvăluit că românii ar prefera să...

Ce sunt grupurile secrete de pe WhatsApp și cum funcționează

WhatsApp introduce un meniu de apelare îmbunătățit și o funcție pentru grupuri ascunse în versiunea beta a aplicației. Noua funcție, numită „Hidden Group”, permite crearea și...