Cu ceva timp in urma, bancile cipriote ajunsesera pe drojdie si cineva trebuia sa le salveze. Cine altcineva decat UE, care salveaza si Grecia, dar si alti inotatori, care dau sa se inece agatati de un pai.
Este prea recent cazul ca sa nu-si aminteasca de el toata lumea, iar Uniunea Europeana era prea versata ca sa se fi lasat pacalita de situatia bizara a Ciprului.
Ciprul la stramtoare
Fost paradis fiscal imediat dupa prabusirea URSS, Ciprul a devenit imediat prima poarta de scurgere a capitalului rusesc spre Vest. Au folosit-o din plin primii magnati rusi, imbogatiti subit din te miri ce.
Afacerea se profila stralucita. Impozitul era mai mic decat oriunde, competenta financiara parea solida, iar cand au observat rusii ca nici stabilitatea monetara nu e de neglijat, s-au fixat definitiv pe Cipru, aminteste La Tribune.
Ulterior, banii depusi in Cipru au fost reinvestiti in Rusia sau Ucraina, iar profiturile depuse din nou in respectivul paradis.
Principalele doua banci cipriote, Laiki si Bank of Cyprus, incarcate cu depozitele rusesti, au investit si ele la randul lor, uneori fara noima. S-au orientat spre Grecia, cu care aveau vechi legaturi si s-au umplut de credite neperformante, intrucat statul elen nu le putea oferi la acea data altceva.
La sfarsitul anului 2011, situatia ajunsese disperata, semnalele de tipul SOS au inceput sa se indrepte catre UE, iar in martie 2012, europenii au hotarat sa restructureze datoriile grecesti detinute de investitori privati.
Cele doua banci s-au pomenit a fi primele victime ale crizei cipriote, intrucat natura datoriilor le punea in imposibilitate sa beneficieze de programul BCE pentru acces la lichiditatile de urgenta.
Baietii destepti au fost rusi
Atunci s-a observat ca datoriile nu sunt grecesti, ci rusesti, intrucat Rusia creditase in 2011 bancile cipriote cu 2,5 miliarde de euro, iar acum astepta sa-si recupereze banii, dupa ce Uniunea Europeana va salva cumva respectivele banci.
La acest joc, a venit o replica violenta din partea Berlinului. Angela Merkel stia ca, dupa alegeri, partidele de la putere nu vor accepta in ruptul capului ca UE sau contribuabilul german sa plateasca pentru afacerile paguboase ale rusilor sositi in paradisul fiscal.
Cancelarul a decis deci sa-i lase pe rusi sa-si plateasca datoriile singuri, daca vor sa salveze bancile unde si-au depus capitalurile si unde si-au derulat afacerile paradisiace.
Este interesant faptul ca si asupra Kremlinului presau proprii mari afaceristi tot pentru o rezolvare favorabila a solutiei propuse de Germania, singura care le salva capitalurile si afacerile, unde se lansasera. Falimentul bancilor insemna falimentul lor.
Razboiul pierdut si paguba castigata
Totusi, nici cetatenii UE nu erau scutiti de aportul la recapitalizarea bancilor. S-a stabilit ca acestia sa contribuie cu tot ce depaseste 100.000 de euro. Fondurile sunt tinute sub administrare judiciara sau transformate in actiuni ale Bank of Cyprus, singura supravietuitoare din acest colaps.
Pentru succesul operatiunii, a fost introdus un control al schimburilor, aflat inca in vigoare, menit sa impiedice repatrierea de capital de catre investitorii straini.
Germanii rezolvasera problema cu formula "sa plateasca rusii", iar rusii trebuiau sa achite nota, numai astfel putand salva bancile unde isi aveau interesele.
Impactul economico-financiar al intregii actiuni nu-l poate calcula nimeni, pentru ca - nu-i asa? - nu exista calcule valabile pentru paradisurile fiscale. Totusi s-au facut unele estimari si se crede ca e vorba de 11,4 miliarde de euro.
La Moscova insa, "Salvarea Ciprului" a fost interpretata ca o declaratie de razboi economic. Moscova a pierdut batalia. Poate abia cu ocuparea Crimeii Rusia se considera recuperata moral, desi sub aspect economic, Crimeea este o paguba, nu un castig. Peninsula cheltuieste enorm si produce foarte putin.
Daca mai adaugam si sanctiunile economice, s-ar putea sa observe si rusii ca-i costa incomparabil mai mult aventura cu Crimeea decat isprava cu Ciprul.
