UE lupta pentru euro, pana nu mai ramane piatra peste piatra - analiza

Sambata, 13 Aprilie 2013, ora 18:42
5131 citiri
UE lupta pentru euro, pana nu mai ramane piatra peste piatra - analiza

Cu "salvarea Ciprului", Uniunea Europeana s-a intrecut pe sine. Facuse deja destule pana in 2012, dar acum a spulberat toate barierele.

I-a nenorocit definitiv pe ciprioti, dar nu asta este noutatea: Grecia, Irlanda, Spania si Portugalia agonizeaza deja, dupa ce li s-au aplicat "planuri de salvare". In Cipru, insasi increderea in sistem a primit glontul de argint, direct intre ochi.

Dupa marea criza economica din 1929-1933, "New Deal"-ul aplicat in SUA de presedintele american Franklin Roosevelt a impus in toata lumea civilizata un principiu inviolabil: banii depusi in conturi sau depozite bancare sunt 100% siguri pentru deponenti, cu dobanda agreata in momentul depunerii.

Fondurile de investitii si bursele au ramas solutii alternative, pentru cei dispusi sa riste castiguri superioare dobanzilor bancare. Insa banii incredintati unei banci nu au fost niciodata pusi in discutie. Tratatele UE au preluat acest principiu, caruia i-au adaugat principiul liberei circulatii a persoanelor, bunurilor, serviciilor si capitalurilor.

Timp de exact 80 de ani, aceste principii au ramas cheia de bolta a sistemelor bancare din lumea libera. A venit insa fatidica zi de 24 martie 2013, cand ministrii de Finante ai statelor din euro-zona, reuniti in faimosul Eurogrup, impreuna cu cei 6 membri din Consiliul de Administratie al Bancii Centrale Europene, au schimbat totul.

Din 25 martie 2013, Europa a intrat intr-o alta realitate, care se defineste simplu astfel: banii depusi in banci nu mai sunt garantati. Presedintele Eurogrupului, ministrul olandez de Finante Jeroen Dijsselbloem, a avut chiar un moment de sinceritate, declarand public ca "metoda cipriota" (confiscarea partiala sau majoritara a unor depozite si conturi bancare) poate fi avuta in vedere si pentru viitor.

Dijsselbloem a retractat totul rapid, probabil dupa ce a "luat-o" rau, in spatele usilor inchise, de la ceilalti baroni ai euro-zonei. Dar a spus adevarul. Pana recent, un euro al unui pescar din Cipru era egal cu un euro al unui functionar din Bruxelles. Acum, regula s-a schimbat. Nu toti banii sunt protejati in mod egal. Conteaza ai cui sunt si unde sunt, ceea ce inseamna ca Europa tocmai a intrat, oficial, in noul Ev Mediu.

La ce mai sunt bune tratatele europene?

Pe urmele ideilor lansate in politica de revolutia franceza, Europa este astazi continentul cel mai "blindat" in protocoale, conventii si tratate care garanteaza si supra-garanteaza "drepturile omului", printre care, la loc de cinste, se afla garantarea proprietatii private impotriva oricaror confiscari extra-judiciare.

In ultimele decenii, "drepturile", "libertatile" si "garantiile" au devenit si principala marfa de export a Europei, pana la limita unor frictiuni serioase cu alti centri de putere din lume, care nu recunosc dreptul europenilor de a face "morala globala" si nici de a da certificate de conformitate democratica.

Decizia adoptata in cazul Ciprului de Eurogrup, BCE si, in general, de liderii UE a spulberat ceva foarte pretios: increderea europenilor ca liderii lor sunt seriosi cand tin discursuri despre "drepturi si libertati". Fata de ce s-a pierdut, conteaza prea putin plafonul de la care depozitele bancare din Cipru au fost "taxate" si ai cui erau banii.

Conteaza insa ca liderii Europei au luat o decizie care implica, practic, confiscarea de capital privat, dar si limitarea libertatii de miscare a capitalurilor. Adica au incalcat, fara sa clipeasca, semnaturile puse pe tratate si conventii. Prin asta, Uniunea Europeana a apucat-o, timid deocamdata, pe calea Uniunii Sovietice.

Este putin probabil ca, procedand astfel, liderii UE nu au stiut ce mesaj catastrofal vor transmite popoarelor europene, deja debusolate dupa 5 ani de criza. Daca au facut-o totusi, asta arata ca au avut un motiv extrem de serios, care i-a facut sa-si asume chiar si riscul amplificarii panicii.

Iar motivul, acelasi din 2008 incoace, este transparent ca roua diminetii: salvarea euro. Moneda euro trebuie salvata pentru ca este moneda in care creditorii au de recuperat 15.000 de miliarde de la statele si cetatenii europeni. "Planurile de salvare" n-au vizat niciodata Grecia, Irlanda, Portugalia, Spania sau Cipru, ci interesele fundamentale ale creditorilor.

Descoperirea uluitoare a liderilor europeni

Cazul Ciprului este emblematic. Cine intra in euro-zona ori face minuni si atinge rapid eficienta economica germana, ori ajunge la bailout. Proiectul euro are prioritate in fata oricaror consideratii "nationale" sau de logica elementara. Desi se vede cu ochiul liber ca in 11 ani a devastat economic jumatate din Europa, aproape toti politicienii europeni continua sa repete ca roboteii ca este un proiect "bun".

Ciprul a fost admis in euro-zona in 2008, la sase ani dupa lansarea monedei unice si cu foarte putin timp inainte de izbucnirea crizei actuale. Este exclus ca liderii europeni care au luat decizia admiterii Ciprului sa nu fi stiut ce se intampla, de fapt, in sectorul bancar cipriot. Aparent, decizia lor nu a avut nimic logic. Doar aparent.

La fel de exclus este ca statele euro-zonei sa nu fi stiut cine pompeaza bani in bancile cipriote, astfel incat cifra lor de afaceri sa ajunga de 7 ori cat PIB-ul tarii. Recenta "scapare" (intentionata, desigur) a unui raport al serviciilor de informatii germane pe acest subiect, catre presa, demonstreaza exact acest fapt: toti decidentii din euro-zona stiau exact ce se intampla in Cipru cand l-au acceptat in club.

In martie 2013, aceiasi decidenti au avut insa o "revelatie" subita: in Rusia exista oligarhi, iar multi dintre acestia sunt clienti de nadejde ai bancilor cipriote. Pentru a-si justifica o decizie care stabileste un precedent extrem de periculos, liderii vest-europeni n-au ezitat sa indrepte un deget acuzator spre oligarhia rusa, despre care nu suflasera un cuvant pana atunci.

Cert lucru, nu doar la Bucuresti majoritatea politicenilor ii ia pe romani de prosti: in restul Europei se intampla exact acelasi lucru. In Rusia nu exista "afaceristi buni" care invart bani albi si "oligarhi" care invart bani negri sau gri. Exista un singur sistem economic si de putere, cu reguli dure, condus cu mana de fier de Vladimir Putin.

Rusii care au incercat sa "joace" in afara acestui sistem fie putrezesc in inchisorile din Rusia, fie au baut ceaiuri radioactive sau au fost gasiti decedati "in mod inexplicabil" in Marea Britanie. Iar Bruxelles-ul stie asta foarte bine.

Marea pacaleala

In incercarea de a-i convinge pe europeni ca alte state din euro-zona nu vor avea soarta Ciprului, a fost foarte convenabil pentru liderii UE sa se ascunda in spatele oligarhilor rusi. Asta dupa ce ani in sir "nu i-au vazut" cand preluau controlul asupra economiei cipriote, nici cand cumparau pe bucati alte zone din Europa.

Dupa cum "nu au vazut" nici firmele off-shore care proliferau ca ciupercile in Cipru si care au avut o "contributie" deloc neglijabila la actualul dezastru bugetar si economic din multe state UE. Apropo, firma care a cumparat carne de cal (corect etichetata) din Romania si a revandut-o in Vest era un off-shore din Cipru, la fel si unele firme cu care Oltchim a derulat "afaceri" in pierdere de-a lungul anilor. Coincidente, desigur.

Opinia publica europeana nu intelege, inca, prea bine, semnificatia acestor evenimente, inclusiv pentru ca "presa libera" are grija sa o tina ocupata cu alte subiecte. Dupa cum toate ziarele din Marea Britanie care fac de cateva luni o campanie mizerabila si xenofoba impotriva romanilor sunt detinute de doar 4 persoane, putem estima ca toate mass media europene sunt detinute, dupa ce dam deoparte intermediarii si baietii de mingi, de maximum 100 de indivizi.

Pe ici pe colo, mai scapa totusi ceva. Cum ar fi informatiile despre fatidicul weekend 23-24 martie 2013, cand toate bancile din Cipru erau cu lacatul pe usa, dar filialele lor din Marea Britanie nu aveau nicio problema legata de "programul cu publicul" si permiteau clientilor "speciali" sa-si extraga banii spre paradisuri fiscale mai sigure. Cine sa fi fost acesti clienti ai bancilor cipriote bine implantati la Londra?

Alt detaliu interesant: reactia Moscovei. Liderii rusi nu sunt in mod special renumiti pentru civilitate si pentru timiditate cand isi apara interesele. Or, in cazul de fata, cand UE a procedat, teoretic, la "taxarea banilor oligarhilor rusi" din bancile cipriote, Moscova a fost suspect de moderata. A refuzat sa ofere cele 10 miliarde de euro de care Ciprul ar fi avut nevoie ca sa evite bailout-ul UE (desi ar fi avut de unde, fara probleme) si a tratat deciziile europene cu declaratii oficiale ironic-acide.

Scapa cine poate. Dar mai poate cineva?

Reactia Rusiei arata fie ca planul de "salvare" a Ciprului nu a afectat, de fapt, prea mult din capitalurile ruse aflate in trecere prin insula, care s-au salvat la timp, fie ca Moscova are nevoie de timp sa-si revina din surpriza constatarii ca Bruxelles-ul este la fel de capabil sa-si incalce angajamentele cand vine vorba de interese vitale.

In Cipru, birocratia europeana a lasat in ofsaid autocratia rusa. A reusit asta fiindca a facut un pas neanticipat, la reputatia ei, spre zona periculoasa a exproprierilor si confiscarilor.

Cu depozitele albe, gri si negre penalizate la gramada si semi-blocate, economia cipriota este condamnata. Ciprul s-a aflat in locul nepotrivit, in momentul istoric nepotrivit si a avut politicieni nepotriviti. Combinatie fatala.

Liderii UE se auto-felicita ca au protejat depozitele bancare sub 100.000 de euro. Deocamdata, cum a zis domnul Dijsselbloem. Le vine si lor randul, nicio grija. Iar daca o suma de 150.000 de euro reprezinta o gluma pentru un oligarh rus (o joaca de-o seara la cazino), pentru un cipriot care are o mica afacere cu mai putin de 10 angajati reprezinta diferenta dintre supravietuire si ruina.

Pe altarul salvarii euro s-a oficiat un nou sacrificiu ritual. Nu Germania este "autorul" principal, cum cred popoarele sud-europene, ci "vizionarii" care au fortat introducerea euro si azi refuza sa accepte esecul. Germania este doar cea mai puternica economie europeana, deci cea mai capabila sa-si apere inca interesele. Pe fond, este in aceeasi capcana. Daca euro ramane, criza va ajunge si in Germania.

Tot mai multe voci avizate, inclusiv din Germania, avertizeaza ca UE mai poate fi inca salvata, dar nu si euro. Adevarul care se aude tot mai des este ca UE risca sa fie distrusa chiar de catre moneda ei comuna, gresit si prematur lansata. Birocratia europeana si prietenii ei din politica, banci, mass media, universitati, ONG-uri etc. au insa alta parere: euro trebuie salvata "cu orice pret". Platit de altii, evident.

Poate ca UE a reusit in Cipru sa puna mana pe banii catorva mafioti rusi. Dar mesajul a fost bine inteles si de toti ceilalti. Data viitoare cand Bruxelles-ul va avea nevoie de bani, nu va mai gasi decat micile economii ale europenilor. Banii "mari" sunt deja la adapost, in jurisdictii unde UE nu are nicio putere.

Citeste si:
Amenzi de peste 4 milioane de lei ”încasate” de partide, pentru nereguli în finanțele proprii. Cine a primit cea mai mare sancțiune
Amenzi de peste 4 milioane de lei ”încasate” de partide, pentru nereguli în finanțele proprii. Cine a primit cea mai mare sancțiune
Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) a publicat un raport cu sancțiunile pe care partidele politice din România le-au primit anul trecut ca urmare a neregulilor cu privire la cheltuielile...
Dan Barna, despre incidentul în care a fost implicată o consilieră USR din Mogoșoaia: ”Nu ar fi fost posibil dacă hoții nu ar simți că au protecție politică”
Dan Barna, despre incidentul în care a fost implicată o consilieră USR din Mogoșoaia: ”Nu ar fi fost posibil dacă hoții nu ar simți că au protecție politică”
Vicepreședintele USR Dan Barna a reacționat joi seară, 27 ianuarie, după ce o consilieră a partidului său din Mogoșoaia a fost agresată de ”colegii” de la PNL și PMP. În mesajul...