Istoria se repeta, cum putem observa zi de zi, doar detaliile se schimba. Asa ca sa facem o mica incursiune in trecutul destul de recent - inceputul anilor 1980 -, cand economiile Europei si Statelor Unite se aflau intr-o dubla recesiune.
Cine a salvat atunci situatia? Japonia. Atunci, guvernul nipon si-a schimbat strategia economica, trecand de la exporturi si consum la importuri. Dupa cum aminteste profesorul Panos Mourdoukoutas in cartea sa "The New Emerging Japanese Economy", dupa semnarea Acordului de la Plaza din 1985, Banca Japoniei a lansat o serie de politici monetare agresive pentru a incuraja consumul populatiei.
Si guvernul japonez a luat masuri in acest sens, usurand accesul oamenilor de afaceri straini pe pietele nipone.
Ajutorul japonez a continuat, prin investitii directe si indirecte pe pietele europene si americane. Companii japoneze au preluat si readus pe linia de plutire firme de manufactura din Europa si SUA, tehnologizandu-le si implementand un tip de management mult mai productiv.
Pana la jumatatea anilor 1980, economia globala era din nou pe crestere.
Acum, economiile europene si americane se indreapta din nou spre o dubla recesiune. Politicile monetare si fiscale sunt la pamant, ajustarile si masurile luate mult prea tarziu fac acum mai mult rau decat bine.
Insa cine va salva lumea de data aceasta. Japonia si-a jucat bine rolul sau in istorie, insa acum are propria-i criza, agravata de calamitatile naturale ce s-au abatut asupra poporului nipon in ultimul an.
Asadar, pentru rolul de salvator, de data aceasta, cel mai bun candidat este China. Cu o economie in continua crestere, rezerve puternice in monede straine si un guvern functional, China poate ajuta cu siguranta la revitalizarea economiei mondiale.
China, de exemplu, poate incuraja consumul populatiei cum a facut Japonia in anii '80. China isi poate lasa moneda sa se aprecieze cum a facut Japonia in anii '80. Insa poate reporni motoarele companiilor americane si europene?
Din pacate, China nu este pregatita sa isi asume acest rol, scrie Mourdoukoutas, intr-un editorial in Forbes, principala diferenta dintre Japonia anilor '80 si China mileniului 3 este ca cea din urma nu detine know-how-ul si tehnologia care i-a facut pe niponi invingatori in misiunea lor.
Si asta pentru ca aceasta mare tara a obtinut rezultatele actuale fiind un imitator, nu un inovator, o ironie daca ne gandim ca in China au fost inventate o serie de produse care au schimbat cursul istoriei.
Insa asta este crudul adevar. Chinei ii lipseste capacitatea de a transforma inventii in inovatii care ar putea duce la o noua generatie de produse si industrii si, astfel, sa ajute companiile sa atinga niveluri de crestere si competitivitate sanatoase.
China nu detine nici know-how la nivel de managemant pentru ca, in majoritatea lor, marile companii si banci chineze sunt controlate de stat, asa ca cei care conduc sunt numiti pe criterii care nu implica neaparat o experienta sau o competenta extraordinare si, chiar de le-ar avea, nu ar putea sa le puna in valoare, neavand libertatea deciziilor.
Asadar, China poate da o mana de ajutor, insa nicio tara in acest moment nu poate juca rolul pe care l-a desavarsit Japonia in anii '80.
Istoria se repeta, dar datele sunt schimbate. Urmeaza vremuri interesante.
Nici China, nici SUA nu poate concura cu calitatea produselor... Vezi tot