Crizele care stapanesc lumea - toate sunt legate intre ele

Primavara araba, intensificarea crizei economice oocidentale, ascesiunea Tea Party in SUA, cresterea Chinei - toate acestea zguduie, intr-un fel sau altul, globul. Ce este mai socant este ca sunt toate legate intre ele.

Criza capitalismului, care a erupt in 2008 prin criza financiara globala, este liantul acestor evenimente, scrie Foreign Policy.

In timpul lungului boom economic, dintre anii 1980- 2008, au fost ignorate principiile economiei politice expuse de Adam Smith, Karl Marx si John Maynard Keynes.

Smith, vazut in general ca parintele capitalismului modern, era convins ca institutiile publice sunt esentiale pentru o economie de piata functionala. Marx este si el relevant azi - nu pentru predictiile privind prabusirea capitalismului, ci pentru analiza potrivit careia "contradictiile" intre capital si forta de munca conduc la crize politice si economice recurente si la conflict social. In fine, Keynes continua sa fie relevant pentru ca sustinea ca aparitia crizelor in capitalism nu trebuie sa insemne sfarsitul capitalismului.

Vrei sa reduci costurile afacerii cu pana la 50%? Am negociat pentru tine discounturi speciale la produsele si serviciile de care ai nevoie pentru afacerea ta. Obtine oferta AICI!

Criza din 2008 a demonstrat ca afirmatiile conform carora stabilitatea pe termen lung si prosperitatea sunt asigurate de inflatie mica, piete libere si globalizare nu pot fi sustinute. Ultimul sfert de secol ne-a lasat mostenire cateva greutati: necesitatea de a reduce 25 de ani de datorii acumulate, pierderea capacitatii de a crea credite, locuinte si servicii financiare, principalele forte ale cresterii economice, cresterea inegalitatii si o revolta populista impotriva elitelor politice si financiare.

Din aceasta perspectiva, sustine sursa citata, multe din evenimentele din 2011 nu par chiar atat de disparate. Era, probabil, inevitabil ca cea mai slaba veriga a sistemului global sa cedeze - Orientul Mijlociu nu este vulnerabil doar pentru ca tarile de la Sahara la Arabia Saudita nu erau ancorate puternic in globalizarea industriala si financiara, ci numai prin regimurile autocratice, sustinute de petrol si Occident.

Declinul influentei americane a incurajat opozantii regimurilor acestea. Insa conditiile Primaverii arabe au existat dinainte de inceperea declinului Americii. Peste doua decenii, veniturile in Orientul Mijlociu au fost scazute si au stagnat, rata somajului a fost, in medie, de 25%.

Ultima picatura a reprezentat-o cresterea pretului la alimente si combustibil - o chestiune de care se fac vinovate economiile occidentale. Federal Reserve si alte banci centrale au raspuns crizei financiare prin adoptarea unor planuri de urgenta, care au insemnat aruncarea de mari cantitati de lichiditati pe piata, care au contribuit la cresterea preturilor la alimente pe plan global.

Consecintele crizei in capitalismul occidental are repercursiuni si asupra Chinei, cel mai mare beneficiar al ordinii politice si economice anterioara crizei. Revoltele populare au ramas, deocamdata, in China, la nivele care pot fi rezolvate de autoritati. Cu toate acestea, probleme mai mari, care tin de stabilitatea economica si legitimitatea politica, ameninta China.

Modelul capitalist chinez a livrat un succes economic fara precendent in ultimul sfert de secol, insa in zilele noastre este un model care are mari hibe. Scaderea cererii in occident a dus la probleme in exporturile Chinei in 2008 si 2009. Mii de fabrici s-au inchis si 20 de milioane de muncitori au fost fortati sa se intoarca acasa, in regiunile rurale.

China si-a revenit rapid, datorita unui plan de salvare echivalent cu 14% din PIB si datorita revenirii economice globale de anul trecut, insa exportatorii se confrunta cu o lume diferita, dominata de consum anemic in Vest si crestere prea slaba.

Mai mult, explozia de credite din 2008 si cresterea nesustenabila in investitii si imobiliare au semanat semintele cresterii inflatiei. Instabilitatea care va urma va "dormita" probabil pana dupa schimbarea conducerii Partidului Comunist, in 2012, insa economia incetineste deja, ajungand la o crestere de 8%.

Fara un raspuns adecvat si cat mai rapid, aceste tendinte ii vor da dreptate in cele din urma lui Marx, care a spus ca boom-urile de investiii, endemice capitalismului, sfarsesc in supraproductie si subconsum, apoi in conflicte sociale.