Lectii din criza economica din 1937 pentru razboiul din Ucraina

Crahul din 1929, depresiunea ce a urmat si a culminat opt ani mai tarziu, al Doilea Razboi Mondial si revenirea economica a Europei si Asiei, ruinate de razboi, ofera o buna paralela istorica cu zilele noastre.

Robert J. Shiller, laureat Nobel pentru economie in 2013 si profesor de Economie la Universitatea Yale, face, pentru Project Syndicate, o comparatie intre 1937 si 2014.

Patrand proportiile, acum, ca si atunci, oamenii au fost dezamagiti mult timp si incep sa dispere. Se tem tot mai mult pentru viitorul lor economic pe termen lung. Astfel de temeri au consecinte grave, avertizeaza expertul.

Spre exemplu, impactul crizei financiare din 2008 asupra economiilor Ucrainei si Rusiei s-ar putea afla in spatele razboiului de acolo. Potrivit FMI, Ucraina si Rusia au avut cresteri economice spectaculoase din 2002 pana in 2007: PIB-ul per capita a crescut cu 52% in Ucraina si 46% in Rusia. Anul trecut, cresterea PIB per capita a fost de doar 0,2% in Ucraina si 1,3% in Rusia. Nemultumirea declansata de aceasta dezamagire poate explica mania separatistilor, vrajba Rusiei si decizia presedintelui Vladimir Putin de a anexa Crimeea si a sustine separatistii.

Exista un nume pentru disperarea care genereaza vrajba de la inceputul crizei financiare - "noul normal". Termenul a fost popularizat de fondatorul Pimco, Bill Gross, si se refera la perspectivele diminuate pentru cresterea economica pe termen lung.

Disperarea simtita dupa culmea recesiunii in 1937 a dus, in mod similar, la nasterea unor noi termeni: "stagnare seculara", ce se referea la o suferinta pe termen lung a economiei. Celalalt termen nascut in jurul lui 1937 a fost "subconsum", conform caruia oamenii, tematori, ar putea dori sa economiseasca mai mult, pentru zile negre, insa aceste economii nu se vor concretiza in inceperea de noi afaceri, constructii etc.

Toti acesti termeni denota pesimism, care, prin descurajarea cheltuirii, nu numai ca intareste economia, ci genereaza si manie, intoleranta si potentialul pentru violenta, scrie expertul.

Benjamin M. Friedman a aratat in lucrarile sale cum o scadere a cresterii economice da nastere, uneori pe perioade mai indelungate, la intoleranta, nationalism agresiv si razboi. Unii vor pune sub semnul intrebarii importanta cresterii economice. Poate ca, vor spune unii, suntem prea ambitiosi si ar trebui sa ne bucuram de o calitate mai ridicata a vietii cu mai multa relaxare, spune Shiller.

Insa adevarata problema aici este respectul de sine si procesele de comparatie sociala pe care le-a observat psihologul Leon Festinger. Desi unii o neaga, ne comparam mereu cu altii si speram sa crestem pe scara sociala.

Speranta ca pacea si toleranta sunt promovate de cresterea economica se bazeaza pe tendinta oamenilor de a se compara nu numai cu cei din jur, ci si cu ceea ce-si amintesc din trecut despre ceilalti si ei insisi. Friedman sustine ca "evident, nimic nu poate sa faca in asa fel incat majoritatea populatiei sa o duca mai bine decat ceilalti. Insa este posibil pentru majoritatea oamenilor sa o duca mai bine decat in trecut si asta este exact ceea ce inseamna crestere economica".

Partea proasta a sanctiunilor impuse Rusiei pentru comportamentul agresiv din estul Ucrainei este ca pot produce o recesiune in Europa si dincolo de batranul continent. In lume vor fi rusi nefericiti, ucraineni nefericiti si europeni nefericiti, al caror simt de incredere in sine si sustinere pentru institutiile democratice pasnice vor slabi.

Desi este nevoie de unele sanctiuni in acest caz, Occidentul trebuie sa aiba grija cu masurile punitive extreme, avertizeaza expertul. Ar fi dezirabila o intelegere pentru incheierea sanctiunilor; ca Rusia si Ucraina sa fie mai bine integrate in economia mondiala; si acesti pasi ar trebui sa fie dublati de politici economice ce promoveaza cresterea.