De la untul comunist la Loganul democratic (Opinii)

Sambata, 09 Iunie 2012, ora 10:48
8708 citiri
De la untul comunist la Loganul democratic (Opinii)

De foarte multi ani, saracia a devenit sora cu romanul, cum pe vremuri codrul ii era fartate. Pret de patru decenii si jumatate, pauperitatea a fost abil mascata intr-un trai pe vatrai colectivist, aproape egal diseminata. Exceptia era reprezentata de nomenclaturisti. Acel altoi de primus inter pares legitmizat de ursul cu barlog la Kremlin.

Tunica proletara, o diploma in chirilica si doua decoratii stelate de pe care Stalin ranjea pe sub mustata erau suficiente pentru metamorfoza harciog elementar de stepa- nutria plenar dezvoltata. Cu drept de decizie si incizie asupra destinului imensei majoritati alcatuitoare de republica populara.

Economia fiind in totalitate centralizata, era lesne de masurat si usor de prognozat in vestitele cincinale. Romanii, la comanda, se chemau fals intre ei la intreceri socialiste, mai abitir ca la o finala olimpica de stafeta 4x100 de metri plat.

Apoi, pe repede-nainte, s-a trecut la democratia cu punct de geneza decemvrie '89. S-au scos zabalele si s-au rupt fraiele la consum satios in masa. Nu mai conta ce si cat, cum nici azi nu se mai impiedica nimeni in astfel de amanunte. Numai ca debalansarea economica s-a intreprins pripit, dupa ureche, cu lectii preluate din Apus la fara frecventa.

Urmarea, preturile marfurilor din ultimul deceniu de lagar comun(ist) trait de romani sub stindardul CAER au ajuns astazi sa fie indoite ori sa creasca exponential cu drojdie de intentii declarat futuriste. Daca in anii '80, conform unui calcul facut de Econtext, dolarul era cotat la 16 lei, iata cateva exemple graitoare ce cumpanesc notiunile de "atunci" si "acum".

O paine costa 4 lei (0,27 dolari). Azi, 1,5 lei (0,4). Un kilogram de carne, 33 (2,1)- 16 (4,5). Un pachet de unt, 8 (0,5)- 6 (1,7); O calatorie cu metroul, 1 (0,06)- 2 (0,57); o pereche de pantofi, 200 (12,5)- 200 (55,5); un litru de benzina 9 (0,56)- 5,5 (1,5); intretinere apartament 3 camere, 300 (18,7)- 350 (97,5); automobil Dacia, 70.000 (4.375)- 38.000 (10.585).

Desigur, nu poate fi vorba de aleanul inchinat unor timpuri, din fericire apuse, desi multi romani, exceptand nostalgia etern invocata de gulerele albe de partid si de stat, se vad nevoiti sa jinduiasca dupa regimul vanzatorilor de opiu, numit comunism.

Acestea sunt cifrele. Piata libera, expusa prin legi nescrise hachitelor cererii si ofertei, functioneaza defectuos in Romania. Nu de ieri, de azi, ci de peste doua decenii. Disciplina muncii este o notiune interpretabila, concurenta pe principii echitabile - un moft harazit jucatorilor neinsemnati de suma zero.

Neputinta de a tine pasul pe pietele externe, tendinta tot mai consistenta de favorizare a importurilor in detrimentul desfacerii produselor romanesti. Fireste, in schimbul unor comisioane macre.

Coruptia, mana in mana cu statul

Coruptia cvasigeneralizata a contaminat ca o pelagra sectoare intregi ale economiei. Din nefericire, aceste doar cateva simptome ale maladiei parca de nelecuit ce a cuprins tara au fost provocate, perpetuate, ba chiar potentate cu largul concurs al mariei sale statul. Mai precis, al multor decidenti politici de tinichea coclita, care s-au aburcat in nacela puterii.

Au fost turnate tone de bani in nisipul unui desert nesatios. Acolo unde predomina egoismul, minciuna sfruntata, furtul cu tupeu, nestiinta incurajata. Finantistii romani de dupa '90, cativa, cei ce vedeau ca se cara apa cu ciurul, au fost tot atat de ascultati ca o baba dintr-o margine de catun.

Efectele sunt extrem de vizibile. Economia tarii, in pofida unor aprecieri poitive pe fond de criza mondiala, nu performeaza. Deocamdata sta in gara pe motiv de drezina stricata. Nici nu are cum sa fie altfel. Cand doua domenii dovedit strategice pentru dezvoltarea unui stat se afla la un pas de agonie ireversibila, vorbele sunt de prisos.

Romania aloca sume batjocoritoare Sanatatii si Invatamantului. Teorema este valabila pentru toate guvernele de dupa '90. Bunaoara, pentru a lua o pilda ceva mai recenta, din 1997 pana in 2010, s-au investit in scoli si spitale aproximativ 10 miliarde de lei. Convertite in moneda comunitara, cam 2,63 milioane euro.

In intervalul de timp amintit, media s-a situat pe la 3,8 lei/euro. Suma este absolut rusinoasa, daca ne gandim ca e totusi vorba de o lunga perioada. Inseamna mai putin de 2% din PIB-ul pe 2012, iar raportat la Produsul Intern din toti cei 14 ani, rezulta un halucinant nivel de sub 0,2%.

Poate tocmai de aceea, celebrul politician si economist american Chester Bowles a ajuns la (naiva?) concluzie conform careia guvernul este prea mare si prea important pentru a fi lasat pe mana politicienilor. Nici macar nu auzise de eterna si fascinanta Romanie.

Citeste si:
Litigii de aproape un miliard de euro la CNAIR pentru nerespectarea clauzelor, anunță Grindeanu
Litigii de aproape un miliard de euro la CNAIR pentru nerespectarea clauzelor, anunță Grindeanu
inistrul Transporturilor Sorin Grindeanu a declarat sâmbătă, 28 mai, că în prezent există litigii în care diverse firme cer CNAIR aproape un miliard de euro pentru nerespectarea unor clauze...
Ce a discutat premierul Nicolae Ciucă despre energia nucleară în România cu o delegație a senatului SUA
Ce a discutat premierul Nicolae Ciucă despre energia nucleară în România cu o delegație a senatului SUA
Prim-ministrul Nicolae Ciucă a primit sâmbătă, 28 mai, o delegaţie a Senatului SUA condusă de Robert Portman. În cadrul întrevederii au fost abordate subiecte legate de sprijinul...