10 ani de la debutul crizei: Ce s-a invatat?

Stanley Fischer, al doilea om la Banca Centrala a SUA (Fed) (fost guvernator al Bancii Centrale a Isarelului, fost director general adjunct al FMI), o persoana mult respectata in lumea economistilor, a criticat demersurile unor politicieni, ale unor grupuri de interese de a dilua noul sistem de reglementare si supraveghere (R&S) a pietelor financiare (Fed policy maker blasts "dangerous" bid to loosen restraints on banks, Financial Times, 17 August 2017).

Citeste toate textele scrise de Daniel Daianu pentru Ziare.com

Noul sistem este sever in raport cu regimul din anii pre-criza, care miza pe auto-reglementarea industriei (light-touch regulation). Si oficiali ai BCE gandesc precum cei ai Fed, ai Bancii Angliei. Ca sa vedem cat de inedite sunt caile Domnului, este de notat ca insisi sefi ai unor institutii bancare mari se opun unui nou val de de-reglementare, care ar anula prevedederi cheie ale legislatiei Dodd-Frank de peste Ocean (ex: Jamie Dimon, CEO-ul lui J.P.Morgan, care nu are cum uita scandalul de la sucursala londoneza, ce a ilustrat carente mari in regimul intern de conformare si gestionare a riscurilor).

Sa rememoram putin. In 2007, fonduri de risc patronate de banca de investitii newyorkeza Bear Stearns au esuat; in 2008 a avut loc prabusirea lui Lehman Brothers, ce a declansat o criza mare. Marea Recesiune, cum este numita criza (pentru a fi deosebita de Marea Depresiune din anii '29-'33 din secolul trecut) a costat mult economic si social, a obligat la interventii ale guvernelor si bancilor centrale mari (Fed, BCE) pentru a preveni colapsul intregului sistemul financiar. Criza a condus la regandirea institutiilor de reglementare si supraveghere, a paradigmei ce ghideaza activitatea bancilor centrale.

Care ar fi lectii ale crizei financiare?

• Oricat am crede in virtutile pietelor (alocarea resurselor, spiritul intreprinzator, etc), un sistem economic are nevoie de reguli formale si informale pentru a functiona bine.
• Pietele financiare se caracterizeaza prin suprareactii, volatilitate si, in ultimele decenii (odata cu renuntarea la aranjamentele postbelice Bretton Woods), expansiunea extraordinara/excesiva a operatiunilor de arbitraj (speculative);
• Sectorul financiar a capatat o ratiune de a fi "pentru sine", ce poate fi detrimentala restului economiei.
• A fost privilegiata indatorarea in cadrul sectorului financiar (prin capital propriu mic/leverage mare) si in afara sa - supra-indatorarea firmelor si a cetatenilor, a statelor.
• Stabilitatea preturilor nu echivaleaza cu stabilitatea financiara.
• Riscurile sistemice se multiplica in conditii de integrare financiara adanca, de globalizare; efectele de contaminare/contagiune sunt intense.
• Deschiderea prematura a pietelor financiare este riscanta. Iar dezvoltarea economica nu este conditionata de piete financiare sofisticate; mai plauzibila este teza ca dezvoltarea economica este insotita de dezvoltarea pietelor financiare.
• Sistemul financiar este bine sa fie inclusiv, sa nu contribuie la desirarea tesutului social (aici gasim o explicatie pentru care Fed, BCE, Banca Angliei, FMI, etc acorda atentie si distributiei veniturilor in economie - ceea ce era de negandit cu ani in urma).
• Bancile centrale nu pot fi un factotum; nu pot prelua din atributii ale guvernelor.
• Noul sistem de reglementare si supraveghere, noua viziune imbratisata de banci centrale poate fi rezumata la:

- Stabilitatea financiara se alatura stabilitatii preturilor ca obiectiv major al bancilor centrale;
- Nicio componenta a sistemului financiar nu trebuie sa fie in afara R&S - deci nici asa numitul "sectorul bancar umbra" (shadow banking), care foloseste si tehnologii noi (fintech);
- Cerintele de capital si lichiditate pentru banci (alte institutiii financiare) trebuie sa fie intarite; este bine sa se limiteze indatorarea, inclusiv prin masuri macroprudentiale (care sa limiteze expansiunea creditarii);

- Este bine sa fie descurajate operatiuni riscante, care alimenteaza riscuri sistemice si provoaca stricaciuni mari;
- Conduita institutiilor financiare nu poate fi lasata in voie; cum se aminteste in documente ale ESRB (Consiliul European pentru Riscuri Sistemice), ale FSB (Consiliului pentru Stabilitate Financiara), practicile rele devin un risc sistemic in sine.

Anii ultimi au aratat numeroase cazuri de manipulare pe piete si abuzuri, care au obligat autoritatile sa penalizeze organizatii cu notorietate in industria financiara. Cat de grave au fost devierile de la buna conduita se vede si din faptul ca modul de stabilire a Libor (London inter-bank offer rate --o rata de dobanda reper pentru piete, pentru produse derivate) este blamat si se doreste modificarea sa.

Crizele nu pot fi eliminate, dar amploarea lor poate fi atenuata. Iar noul sistem de reglementare si supraveghere (cum s-a croit prin activitatea Bancii Reglementelor Internationale/BIS, FSB, in cadrul G20, prin decizii ale autoritatilor europene, de la Washinton, Londra, etc) asa ceva urmareste. Din pacate, istoria arata ca oamenii, lideri de opinie, state, au frecvent memoria scurta.

Legislatia Glass Steagall si alte masuri adoptate in SUA dupa Marea Depresiune au ajutat tarile industrializate sa evite un episod similar mai multe decenii in perioada post-belica. A venit insa Big Bang-ul londonez in deceniul noua si credinta unor politicieni britanici si a unor sefi din City ca pot "recastiga" lumea pe cale financiara.

Renuntarea la Glass-Steagall si alte masuri similare au urmat peste Atlantic si, astfel, s-a pus samanta pentru supra-financializare, pentru magnitudinea crizei ce a erupt in 2008.

Cand Stanley Fischer, Mark Carney (guvernatorul Bancii Angliei), Paul Volcker (fost sef al Fed), Mario Draghi (presedinte al BCE), reprezentati de varf ai industriei bancare (financiare) spun ca ar fi o mare eroare sa se dea ceasul inapoi, este de luat aminte.

Nu ne putem permitem sa atatam focul intr-o lume economica puternic tensionata, cu fragmentare si incordare sociala si politica. Sunt voci, aiurea si acasa, ce pledeaza in favoarea unei noi dereglementari. Unii sunt orbiti de ideologie, altii nu pot iesi din chingile unor sofisme, sau pur si simplu se refuza realitatea.

Asa cum, decenii in urma, o gandire economica simplista a influentat filosofia si practica bancilor centrale (vezi "revelatia" lui Alec Greenspan in audierile din Congres, octombrie 2018), a facilitat "captura"' politicii publice, se poate reintra acum pe acelasi drum de ratacire. Sa speram ca ratiunea si decenta vor prevala.

P.S.: Sunt banci in Romania care nu cer comision la retragerea de cash cand se folosesc bancomate ale lor, din depozite detinute la ele. Nu inteleg de ce, totusi, uneori se cere pensionarilor plata unui comision - apropos de tratament egal.

Daniel Daianu este membru in consiliul de administratie al BNR, fost prim-vicepresedinte al Autoritatii de Supraveghere Financiara (ASF) si fost ministru al Finantelor.

Despre ce vrei sa scriem?