De ce au esuat elitele in gestionarea crizelor?

I-am ascultat recent pe Robert Kaplan, Dominick de Villepin si Thiery de Montbrial la Bucuresti, facand referiri la criza financiara si economica.

Sylvie Kauffman, Martin Wolf, Dominick Moisi, Gideon Rachman si nu putini altii deplang in media europeana esecul elitelor in gestionarea crizelor. Experti ai FMI pun in discutie relatia intre financializare, liberalizare neingradita si distributia veniturilor (Jonathan Ostry, Pradash Loungani, Davide Furceri, "Neoliberalism Oversold? Finance&Development", June, 2016).

Este o analiza ce merge la radacinile situatiei economice si sociale tare complicate; ea poate ajuta la explicarea ascensiunii extremismului politic pe fondul unor politici publice neinspirate in ultimele decenii. Imi permit sa revin asupra unui text din 2011, "Cand finanta perverteste piata si corodeaza democratia" (leitmotiv al volumului meu cu acelasi titlu aparut la Polirom) ce urmeaza articolului meu de pe Ziare.com, "De unde vine furia".

In 22 mai 2008, am cosemnat in Le Monde textul "Pietele financiare nu trebuie sa ne guverneze", care avertiza privind iminenta unei crize financiare, ce va slabi considerabil lumea occidentala... La vremea publicarii scrisorii la varful Comisiei si ECB se vorbea despre "robustetea" economiei europene remarcandu-se... ca, probabil, criza nu va traversa Oceanul...

Riscuri sistemice au obligat guverne la interventie publica de salvare a unor giganti bancari. Inasprirea unor cerinte de capital propriu si lichiditate ca si o supraveghere mai riguroasa nu pot face fata la operatiuni riscante (de trading) ale acestor grupuri.

Lucru grav este ca se perverteste logica de functionare a economiei de piata. Fiindca este nefiresc ca pierderi ale industriei financiare sa fie socializate in mod recurent, in timp ce veniturile lucratorilor si investitorilor din aceasta industrie sa fie protejate.

Ma intreb de ce nu se recurge la o legislatie anti-trust, asa cum s-a intamplat cu alte industrii. "Izolarea" (ring-fencing) operatiunilor traditionale de banking de cele de "trading", asa cum a fost propusa recent de o comisie speciala in Marea Britanie, nu cred ca este indeajuns.

Criza financiara accentueaza un fenomen ingrijorator in tarile europene si in SUA: ingustarea clasei mijlocii. Acest fenomen poate fi pus in corespondenta cu mersul tehnologiilor, cresterea economica exploziva a Asiei (ce a taiat din "market shares" detinute de economiile vestice), cu politici publice si, nu in ultimul rand, cu o financializarea multor economii (in detrimentul altor activitati).

Financializarea a adus cu sine o redistribuire a venitului net in lumea corporatista (o triplare, de pilda, a ponderii finantei in totalul profiturilor in SUA, in ultimele decenii) si in relatia intre salariati si actionari (capital). Teza capitalismului popular nu poate oculta cresterea inegalitatii veniturilor.

Cand placinta sociala (PIB-ul) creste, ai zice ca nu sunt probleme. Dar cand placinta este aceeasi, sau chiar scade, o impartire tot mai inegala devine periculoasa.... "sanse egale", care este o trasatura fundamentala a civilizarii capitalismului, depind de distributia veniturilor in societate....

Dominanta exercitata de industria financiara si erodarea clasei mijlocii sunt de rau augur pentru democratie, pentru functionarea sistemului de controale reciproce institutionalizate (checks and balances), pentru asigurarea cimentului social si a capitalului social de care democratia are nevoie. Cand grupuri de interese devin prea puternice, ele pot captura politica publica.

Asa s-a intamplat cu valul de dereglementari, dincolo de influenta unei cosmologii a pietelor perfecte, care a neglijat riscuri sistemice si a simplificat pana la deformare intelegerea realitatii. Cand societatea se polarizeaza se creeaza premise pentru fragmentare sociala, pentru deteriorarea spatiului public (ca perimetru de dialog si ajungere la compromisuri), pentru articulari politice extremiste.

Asemenea reactii sunt in nu putine tari din UE si chiar in SUA. Polarizarea politica stridenta, intoleranta, cresterea xenofobiei si sovinismului sunt si ele rau prevestitoare...

Cand evenimente rare, "lebede negre", pun la grea incercare capacitatea guvernelor de a gestiona treburile publice, sentimentul de echitate (fairness) in impartirea poverii devine esential in prezervarea cimentului social...

Criza este insotita de false piste in dezbaterea publica. A sustine ca actuala criza financiara este cauzata in principal de rolul excesiv al statului in economie este, in opinia mea, o teza falsa.

Criza financiara are la origine, in esenta, un sistem financiar care a luat-o razna in ultimele decenii. Sistemul financiar a dezvoltat un raison d'etre al sau, tot mai in divort de nevoile economiei reale - grav fiind ca politici publice, in tari proeminente in economia lumii, au fost "capturate" de finanta in folosul ei....

Criza financiara se impleteste cu una a statului social. Statul social trebuie sa fie reformat si este necesara, in acest context, o responsabilizare individuala a cetatenilor (care nu inseamna ca cei mai slabi in societate sa fie abandonati).

Dar si sistemul financiar trebuie sa fie reformat in mod radical. Aceste doua reforme implica o rescriere a contractului social intre cetatean si stat si o revenire a industriei financiare intr-o matca ce aduce beneficii intregii societati.

Este nevoie de imblanzirea pietelor financiare. Trebuie sa se accepte ca functionarea pietelor financiare nu este un dat celest, ca politicile publice le pot influenta! Asa s-a intamplat dupa Marea Depresiune si Al Doilea Razboi Mondial. Daca procesele ingrijoratoare evocate mai sus continua, este periclitata functionarea insasi a democratiei.

Revenind la necazurile de acasa, la o dezbatere in strainatate am fost chestionat privind coruptia din Romania. Am spus ca discutia comporta un raspuns mai elaborat si unul scurt; cel scurt este ilustrat de cifre elocvente: la impozite apropiate ca nivel, veniturile fiscale de la noi sunt cu 10-14% din venitul national/PIB inferioare celor din multe state UE si multi cetateni romani sunt privati de bunuri publice esentiale.

Romania are institutii slabe, exista "parteneriate public private" ce sifoneaza masiv banul public. Aici se face o diferenta majora fata de state dezvoltate. Ce nu merge bine doare mai tare, noxele sunt mai nocive, unde societatea este mai saraca si coruptia mai raspandita.

Ps. Sper ca textul lui Theodor Stolojan din 26 mai sa exprime o atitudine larg raspandita in randurile europarlamentarilor.

Daniel Daianu este membru in consiliul de administratie al BNR, fost prim-vicepresedinte al Autoritatii de Supraveghere Financiara (ASF) si fost ministru al Finantelor.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Un profesor de economie avertizează: ”Nu este un guvern de sacrificiu, ci mai degrabă unul care ne va sacrifica pe noi”

Analiștii economici prognozează un an dificil pentru România în 2025, pe fondul problemelor economice globale și al măsurilor fiscale interne. Restructurările din sectorul IT, criza din...

Un fost director de bancă avertizează că începe criza similară cu cea din 2008. Care vor fi sectoarele cele mai afectate: "Tsunami economic. Am un deja vu"

Economistul Radu Georgescu, fost director financiar într-o bancă în perioada 2007-2011, atrage atenția asupra unei crize economice similare celei din 2008, subliniind că „de doi ani de zile...