De ce este "NATO economic" in impas

Autor: Daniel Daianu , membru in CA al BNR
Vineri, 02 Septembrie 2016, ora 07:09
4934 citiri

Tratatul (parteneriatul) Comercial si de Investitii Transatlantic (TTIP) pare sa fie impotmolit bine, cum rezulta si din declaratii ale unor oficiali de varf europeni din Germania si Franta.

Dar nici lideri politici de peste Ocean nu sunt entuziasti, cum s-a vazut lesne in dezbaterea din campania electorala prezidentiala; candidatul Partidului Democrat a preluat accente de dezavuare.

TTIP a fost prezentat si ca modalitate de a ranforsa legaturi economice intre tarile care inseamna cel mai mult pentru Alianta Nord Atlantica, un fel de "NATO Economic". Desigur, o exagerare, dar pornind de la evenimente importante in lume.

Adancirea legaturilor economice are o dimensiune geopolitica/strategica intr-o lume in multipolarizare, cu tendinte de fragmentare (consolidare a unor blocuri economice), proliferare de conflicte conventionale si neconventionale. Argumente sunt pentru adancirea legaturilor economice.

Desi, se cuvine sa mentionam ca, intre Europa si SUA runde de liberalizare comerciala au dus barierele tarifare la nivele mult diminuate fata de perioada imediat post WW2 (ramanand, este drept, bariere netarifare importante). Si, totusi, de ce lucrurile s-au infundat, cel putin cum par acum? Voi incerca o citire a situatiei.

In primul rand opereaza un context economic global tot mai complicat, efectele crizei financiare si economice si nu numai. Cresterea economica este foarte lenta, se vorbeste tot mai mult despre stagnare. Aceasta din urma ar avea un profil "secular" fiind cauzata de castiguri de productivitate mici, demografie potrivnica, cresterea inegalitatilor de venituri.

Desi se vorbeste despre o noua revolutie industriala, aceasta nu ar avea caracter "revolutionar" privind crearea de locuri de munca, care sa compenseze pe cele pierdute ca efect al robotizarii, informatizarii (vezi si analize notabile ale lui Robert Gordon).

Si la reuniunea bancherilor centrali de la Jackson Hole (Wyoming), in august, o tema obsedanta a fost dinamica productivitatii, faptul ca masuri de politica monetara si cea fiscala nu pot adrenaliza economiile, pe fond.

Castiguri de productivitate depind de factori ce, adesea, sunt dincolo de decizia macroeconomica; tin de spirit antreprenorial, de acumularea in timp a unor manunchiuri de inventii si aplicatii tehnologice care pot genera un "salt" (geneza unor cicluri lungi, cum le numea Schumpeter) de incredere in viitor vs. mefienta si teama etc.

Cand starea economica de ansamblu este nefasta, cand aspecte distributionale se acutizeaza, comunitatile/societatile sunt tentate sa se intoarca spre interior - devin, cum zic englezii, "inward-looking". Aceasta atitudine inseamna cautare de protectie inauntrul granitelor nationale, politice si economice. Peste tot in lumea industrializata observam un sindrom de retragere spre interior.

In Uniunea Europeana, unde avem si o criza a euroariei, s-a marit o fractura intre Nord si Sud (periferie) ; in UE exista tendinte vizibile de fragmentare si nationalizare de facto a unor componente presupuse a face parte din logica functionarii pietei unice libere.

Avem deci o stare economica mai mult decat dificila combinata cu o distributie a veniturilor tot mai inegala in ultimele decenii. Sunt de adaugat aici crize identitare alimentate de neintelegeri intre grupuri entice, intre reprezentanti ai unor confesiuni diferite (criza multiculturalismului), impactul migratiei.

Cand numarul celor care pierd in aceste circumstante depaseste un prag critic se ajunge la tensionarea relatiilor sociale si politice. Pe acest fond se poate explica ascensiunea partidelor "anti", a miscarilor care pun la indoiala cu vehementa prestatia elitelor politice traditionale, a establishment-ul.

Traim o epoca definita prin "Anti", aproape fata de orice/oricine. Pragul critic evocat ar fi sugerat si de o erodare masiva a clasei mijlocii, a celor care s-au bucurat de prosperitatea promovata de democratia liberala decenii la rand dupa al doilea razboi mondial.

Pe firul de rationament schitat mai sus ajungem la o alta chestiune ce priveste TTIP; ma refer la relatia intre marile corporatii si alte cercuri de afaceri, la relatia intre Big business si guverne - mai ales in contextul anilor de criza financiara si economica.

Este un fapt dovedit ca mari companii se eschiveaza de la plata obligatiilor fiscale, prin tot felul de "optimizari" (profit-shifting) ; anuntul facut recent de comisarul Vestager in cazul Apple nefiind singular. Si administratia americana incearca sa adopte masuri care sa induca companii mari sa-si onoreze obligatiile fata de fisc.

Cand o industrie financiara este salvata de guverne si banci centrale cu sume imense, cand datoriile publice sunt in SUA si UE, ca medie, peste 90% din PIB, cand exista atat de mare incertitudine si anxietate printre cetateni (existand si nenorocirile provocate de terorism), a te eschiva de la plata obligatiilor fata de bugetul public ostilizeaza cetatenii si are implicatii politice. Si nu numai chestiunea fiscala intra in discutie.

Sa ne gandim la scandalul legat de emisii poluante, care nu inseamna numai un concern auto geman. Sa ne gandim la conduita industriei farma, etc. Ai sentimentul ca mari companii sunt parca rupte de realitatea economica si sociala - in pofida unei clamate "responsabilitati sociale"; maximizarea profiturilor face parte din logica economiei de piata, dar ea trebuie sa tina cont de jurisdictii fiscale, granite nationale, consecinte asupra bugetelor nationale si, nu in cele din urma, de efecte asupra vietii celor mai multi cetateni. Daca cei mai multi dintre acestia pierd, este pusa in discutie chiar ordinea democratica.

In fine, exista un contencios mai vechi intre UE si SUA pe dosare importante in domenii ca agricultura (ce include chestiunea alimentelor modificate genetic), serviciilor financiare, telecomunicatii etc. Dar nu cred ca aceste dosare sunt cele care au impiedicat negocierile, in principal. Poate ca si Brexit sa conteze, dar nu in mod decisiv.

Poate ca am simplificat excesiv rationamantul expus mai sus. Dar cred ca sunt denaturate limite ale globalizarii neingradite - asa cum a fost promovata de industria financiara, de companii cu operatiuni globale, pe baza unei filosofii simpliste, a pietelor perfecte; si cum a fost popularizata de jurnalisti ca Thomas Friedman (cu a sa "The world is flat"/Lumea este plata).

De la un anume prag, acest tip de globalizare aduce mai mult ponoase decat beneficii prin numarul celor care pierd. Iar o democratie nu poate supravietui cand numarul loseri-lor este mare. Nu intamplator institutii financiare internationale (inclusiv IMF) au renuntat la teza liberalizarii financiare depline, ca este nevoie de mai multa responsabillitate din partea bancilor centrale mari fata de externalitatile negative produse.

Lumea reala, cu imperfectiuni si mari distorsiuni, cu tensiuni sociale in crestere, explica si atitudinea reticenta fata de TTIP. Daca acest acord commercial si de investitii nu va oferi mai multe garantii ca poate lucra in avantajul cetatenilor, al firmelor mici si mijlocii, va fi greu de urnit din punct de vedere politic. Esecul TTIP ar fi si unul al globalizarii neingradite.

Democratia liberala, pentru a invinge curente autoritariste, iliberale, are nevoie de abordari mai pragmatice, realiste. De aici apare si pledoaria pentru o crestere economica inclusiva. Teza este velabila si pentru reformarea UE.

PS: Recunoasterea de catre cancelarul Angela Merkel a erorilor in politica de imigrare este de salutat. Migratia libera este parte a globalizarii neingradite. Iar miscarea oamenilor fara oprelisti nu poate conduce decat la mari necazuri, conflicte.

Daniel Daianu este membru in consiliul de administratie al BNR, fost prim-vicepresedinte al Autoritatii de Supraveghere Financiara (ASF) si fost ministru al Finantelor.



Citeste si:
A început lupta pentru Ministerul Justiției în PNL. Cine sunt cei trei favoriți SURSE
A început lupta pentru Ministerul Justiției în PNL. Cine sunt cei trei favoriți SURSE
Chiar dacă vor reface coaliția de guvernare alături de USR PLUS, liberalii nu vor să mai renunțe la Ministerul Justiției, susțin surse politice pentru ziare.com. Viitorul ministru va fi ales...
Ultimele calcule dinaintea congresului PNL. Florin Cîțu, susținut de majoritatea filialelor și de Klaus Iohannis. Pe ce mizează Orban
Ultimele calcule dinaintea congresului PNL. Florin Cîțu, susținut de majoritatea filialelor și de Klaus Iohannis. Pe ce mizează Orban
Cu doar câteva zile înainte de congresul PNL la care se va alege noul președinte al formațiunii, majoritatea filialelor s-au poziționat deja într-o direcție sau alta. Deși premierul Florin...
Sursa: Ziare.com