Miracolul Islandei, tara care a iesit din criza fierband in suc propriu

Dupa ce, la 6 octombrie 2008, principalele trei banci inslandeze dadusera faliment, semnand amenintarea unei crize mai grele decat in restul Europei, astazi economia Islandei este intr-o situatie incomparabil mai buna.

Este interesant ca, in acest timp, Islanda a adoptat un drum orientat in sens invers fata de cel parcurs in zona euro - noteaza La Tribune.

La putina vreme dupa falimentul bancii americane Lehman Brothers, premierul islandez de atunci, Geir Haarde, producea o adevarata unda de soc, anuntand ca principalele trei banci din tara, Kaupthing, Glitnir si Landsbanki, sunt incapabile sa mai faca plati.

Pentru islandezi, lovitura a fost zdrobitoare, anuntand cea mai grava criza economica in micuta tara, cu 320.000 de locuitori.

Vrei sa reduci costurile afacerii cu pana la 50%? Am negociat pentru tine discounturi speciale la produsele si serviciile de care ai nevoie pentru afacerea ta. Obtine oferta AICI!

Dimensiunea tarii a facut atunci ca impactul international al crizei sa fie mai mult de ordin psihologic decat economic, cu atat mai mult cu cat Islanda nu era si nu este inca membra a UE.

O tara mica se redreseaza

Acum, dupa patru ani, economia islandeza isi reia avantul din trecut. PIB-ul, care inregistrase scaderi de 6,6% in 2009 si de 4% in 2010, se asteapta sa creasca in 2012 cu 2,1%, o crestere superioara celor mai multe tari membre ale UE.

Deficitul bugetar, prabusit in 2008 cu 13,5% din PIB, urmeaza sa se echilibreze in 2013, conform proiectului de buget. Momentul de varf al acestui succes economic il constituie insa rambursarea in avans a intregii datorii catre FMI, in valoare de 2,1 miliarde de euro.

Miracolul are multe explicatii, dar expertii islandezi sustin ca principala cheie cu care au repornit motoarele economiei de pe insula sta in faptul ca si-au ales, pentru redresare, un drum orientat in sens invers fata de tarile din UE: n-au incercat niciodata sa-si "salveze" bancile, acordandu-le ajutoare.

Nimeni n-a incercat sa recapitalizeze cele trei banci falimentare, al caror bilant cumulat depasea de zece ori PIB-ul tarii. Toti creditorii, inclusiv cei straini, au fost expusi fara mila sa suporte consecintele falimentului.

Astfel, nimic din riscurile bancare n-a fost preluat pe umerii statului - respectiv ai contribuabililor, asa cum se petrece astazi in Spania, ca sa nu mai vorbim de Grecia.

Avantajul propriei monede

Succesul insa este datorat si faptului ca, avand moneda proprie, statul si-a putut permite o devalorizare a coroanei islandeze, pana la 70%. Cum era de asteptat, devalorizarea, intr-o economie puternic dependenta de exporturi, a accelerat inflatia, care a ajuns la un ritm anual de 18%.

Contribuabilul, caruia nu i s-a cerut sa preia pe umerii sai recapitularizarea bancilor, a trebuit insa sa suporte, din propriul buzunar, cresterea preturilor.

Dar scaderea cursului a permis sectoarelor sanatoase ale economiei nationale, respectiv pescuitul si turismul, sa prinda avant. Ele s-au dovedit suficiente, pentru ca tara sa poata mentine in crestere excedentul de cont curent.

Acest excedent a fost si este o excelenta baza pentru a alimenta fara sincope procesele economice.

Fireste ca, in acesti patru ani de zbucium, viata islandezului de rand n-a fost deloc usoara. Populatia a resimtit pe propria piele un nivel de saracie si de renuntari la care nu s-ar fi asteptat. Statul insa a procedat inteligent, marind simtitor impozitele asupra profitului si aplicand cresteri nuantate de impozit la persoanele fizice.

In suc propriu

Pe acest fond, totusi, social democratii au reusit sa inlature de la putere guvernarea de dreapta in 2009, speculand momentul cu formule populiste, care dadeau satisfactie unui segment important al electoratului.

In situatia creata, optiunile populatiei, altadata foarte dornica sa se vada facand parte din UE, incep sa fie foarte divizate. Populatia vede ca tara sa a stiut sa reactioneze mai elastic si mai rapid decat statele cu probleme din zona euro.

Este greu sa apreciem in ce masura aceasta optica poate fi corecta, dar in orice caz ar fi periculoasa o extrapolare: Islanda s-a descurcat "in suc propriu", ca tara mica de numai 320.000 locuitori - cam cat un oras mare din Romania - si cu o economie limitata la numai doua sectoare principale.

Este foarte probabil ca, in conditiile unei tari de multe milioane locuitori, toate problemele economice, dar si cele sociale s-ar pune cu totul altfel.

Din pacate, economistii nu au un laborator in care sa faca teste experimentand pe tari mai mari si tari mai mici, asa cum experimenteaza biologii cu tot felul de cobai.