Datoria Greciei, intre sperietoare si gogoasa

Profesorul Robert J. Shiller, de la Universitatea din Yale, a pus pe hartie un amanunt economic pe care il observa multa lume, dar cunoscatorii il trec cu vederea, iar necunoscatorii se fac ca nu-l observa, doar-doar sa nu creada cineva ca nu s-ar pricepe.

Specialistul se refera la mult discutatul indicator cu care masuram povara financiara a unei tari: raportul dintre datorii si PIB. Suna frumos, dar, in fond, ne trimite pe o pista falsa.

Punand la numarator datoriile, masurate in moneda, iar la numitor PIB, masurat in moneda pe an, orice scolar cu nota buna la aritmetica stie ca se simplifica moneda cu moneda si ramane anul.

Din capul locului, observam ca numaratorul exprimat in moneda este o cifra absoluta care arata datoria in euro, iar numitorul este una relativa, raportata la an, respectiv la unitatea de timp. Rezultatul impartirii este anul.

Ce legatura are anul cu datoria Greciei de 135 miliarde euro? Anul are legatura cu timpul de rotatie a Pamantului in jurul Soarelui, are legatura cu agricultura sezoniera, cu varsta noastra, dar legile economice nu depind nici de anotimp, nici de ciclurile astrale.

Care lege din matematica, din fizica sau din economie ne obliga sa luam anul ca unitate de timp, pentru a estima povara tarii? De ce nu trimestrul? De ce nu deceniul sau chiar secolul?

Masurand datoria si PIB asa cum le masuram noi, procedam ca si cum ai aduna mere cu pere si ai astepta sa obtii rezultatul in gutui.

Ne amagim cu o fractie irelevanta?

Profesorul Robert J. Shiller recomanda sa ne amintim, din cand in cand, cele invatate la scoala: orice socoteala are la baza o unitate de masura corecta. Gresind unitatea de masura, concluziile vor fi sigur eronate.

Daca economistii nu s-ar referi la un PIB anual, ci la unul trimestrial, datoria externa ar ramane fireste aceeasi, dar PIB-ul ar fi altul si, in consecinta, raportul ar fi de patru ori mai mare.

Daca ne-am referi la un PIB calculat pe zece ani, nici atunci datoria nu s-ar schimba, dar raportul datoriei externe fata de BIP ar scadea la 15%, devenind cat se poate de fotogenic, datorita calculului.

Un astfel de BIP ar avea chiar o anumita logica, dat fiind ca achitarea datoriilor Greciei nu e chestiune de ani, ci de decenii. Pe scurt, raportul dintre datorii si un PIB calculat anual nu reprezinta decat o conventie arbitrara intre specialisti.

Cheia ingrijorarilor pentru Grecia nu trece prin valoarea unei fractii abstracte - care nici nu stim daca reprezinta mere, pere sau gutui - ci prin reactia sociala la ceea ce se intampla pe plan economic. Nu din cauza cifrelor si a fractiilor murmura strada.

Austeritatea distruge economia?

Ceva ii face pe investitori sa devina prudenti. In Grecia nu mai intra capital, creste rata dobanzilor, cresc costurile refinantarii datoriilor si, ca urmare, apare o criza fiscala, care obliga guvernul sa aplice masuri de austeritate.

Asemenea masuri produc tensiuni sociale, ele, la randul lor, preseaza asupra economiei si imping spre colaps, iar scepticismul investitorilor se accentueaza si mai mult.

Desigur, fractia este un indicator capabil sa ne arate anumite riscuri economice intrucat guvernul va trebui sa refinanteze datoria pe termen scurt mai devreme sau mai tarziu, pentru a raspunde presiunii fiscale. Dar nu raportul de indatorare, cu referire la an, este cauza reactiei sociale.

Specialistii, in loc sa cerceteze asemenea fenomene, cauta explicatii in exercitii de aritmetica, fara sa tina seama nici macar de teoria lordului John Maynard Keynes - un adevarat reper in stiinta economica - care a stabilit categoric ca austeritatea fiscala distruge si nu stimuleaza performantele economice.

Capcana teoriilor artificiale

Problema fundamentala, cu care se confrunta lumea economica astazi, este aceea ca economistii si-au creat fetisuri, investitorii le iau in serios, se tem de praguri magice care duc la faliment si fac apel la guverne sa reduca drastic cheltuielile, tocmai in momentul cand economiile sunt mai vulnerabile.

Administratorii se sperie, isi reduc la randul lor cheltuielile si sunt descurajati sa mai apeleze la imprumuturi - adica exact la ceea ce au nevoie, pentru a finanta initiativele capabile sa reporneasca motoarele.

Lectia este simpla: ar trebui sa ne ingrijoram mai putin cu privire la datorii si mai mult cu privire la incapacitatea noastra de a vedea adevaratele cauza ale zdruncinarii economice: propriile noastre teorii artificiale si de multe ori irelevante.

As zice ca-i o gluma, daca n-as sti ca cel care pune in dezbatere asemenea idei, publicate pe portalul Project Syndicate, este profesor de economie la Yale, una din cele mai respectate universitati europene.

Inflația scade în ritm de melc, iar prețul benzinei va crește mai repede decât se preconiza, spun estimările BNR

Rata anuală a inflaţiei va continua să scadă în următoarele luni într-un ritm încetinit faţă de anul 2023 şi pe o traiectorie uşor mai ridicată decât cea anticipată în prognoza pe...

Sony se pregătește să lanseze o versiune îmbunătățită a consolei PlayStation 5

Sony se pregătește să lanseze o versiune îmbunătățită a consolei sale de gaming, PlayStation 5 Pro, care ar urma să ajungă pe piață până la finalul acestui an. Noua consolă va...