Austeritatea este un pansament, nu o solutie

Sunt la mare moda recomandarie oficialilor din diferite tari, a expertilor si economistior, de genul "puneti-va, fratilor, ordine in tara, scazand deficitele, reducand datoria publica, facand reforme structurale si restabilind credibilitatea, atat de subrezita".

Sfaturile sunt cu atat mai comice, cu cat adesea ni le dau chiar cei care au marit datoria publica, au creat dezordinea si au subrezit credibilitatea.

Intrebarea este cum sa restabilesti credibilitatea, acolo unde criza s-a si transformat in recesiune? Cum sa restabilesti cresterea economica, in timp ce austeritatea duce, in continuare, la scaderea consumului si la cresterea somajului?

Nu poti pretinde ordine acolo unde pietele proprii nu sunt stabile, unde ele genereaza fluctuatii mari ale burselor si destabilizarea activelor, unde se raspandeste frica de pierdere a salariilor sau de diminuarea lor. In plus, nu poti pretinde dezvotare economica, atunci cand tinerii nu-si mai pot construi locuinte si continua sa locuiasca alaturi de parintii lor, se arata intr-o analiza Project Syndicate.

2021 vine cu discounturi de pana la 50% la principalele categorii de produse si servicii de care afacerea ta are nevoie. Obtine oferta AICI!

Unele state cauta sa-si echilibreze bugetul, reducand cheltuielie pentru a-si crea resurse, in loc sa caute resurse prin crearea de noi venituri, obicei care se practica in multe parti, cu pretentie de program economic.

Expertii stiu ca exista strategii alternative. Germania, de exemplu, si-a asigurat in permanenta o marja de manevra fiscala, menita sa intervina in investitiile pe termen lung, pentru ca niciun accident economic sau politic sa nu poata opri desfasurarea lor.

BCE trebuie pretuita

In fond, situatia fiscala a Europei, luata pe ansamblu, nu este atat de grea cat pare. Raportul dintre credite si PIB este perfect comparabil cu cel din SUA, poate uneori chiar mai bun.

Daca fiecare stat din SUA si-ar judeca politica economica independent, este sigur ca si America ar cadea intr-o criza financiara, de tipul celei europene. Intrucat situatia dintr-un stat sau altul nu se confunda cu cea de ansamblu. Intr-un complex economic, intregul este totdeauna mai mare decat partile sale componente, luate in parte.

Daca Banca Centrala Europeana s-ar imprumuta, pentru a acorda credite la randul sau, costul serviciului datoriei europene ar scadea. BCE se bucura de mai multa credibilitate decat un stat luat separat, iar Europa ar avea resurse pentru a stimula cresterea economica si ocuparea fortei de munca.

Exista deja, in cadrul european, institutii care pot participa la finantarea de investitii pe termen scurt. O asemenea institutie este Banca Europeana de Investii (BEI). Ea are in vedere indeosebi IMM-urile, unitati flexibile, operative si excelente surse creatoare de locuri de munca.

De la austeritate, la privatiune si la foame

Axarea intregii atentii europene pe austeritate duce la diagnosticarea gresita a problemei. Grecia a cheltuit prea mult in contul creditelor, in timp ce Spania si Irlanda au avut, inainte de criza, un excedent bugetar confortabil si un raport scazut intre credite din PIB.

Neadaptarea politicii fiscale la cerintele reale ale momentului poate sa agraveze situatia, in loc s-o ajute, iar, daca problemele Europei au zone fragile, cum ar fi neincasarea impozitelor, modificarea acestora poate avea un impact care sa agraveze si mai mult fragilitatea.

Austeritatea produce adesea efecte vizibile pe termene foarte scurte, dar, pe termen lung, consecintele ar putea fi severe. Exemplul cel mai concret il avem in tara noastra, cand, in anii '80, deficitele financiare si echilibrul balantei de plati fiind scapate de sub control, regimul de atunci a incercat sa le readuca la parametri normali, exclusiv prin austeritate.

A urmat, imediat, o perioada de foame si privatiuni pentru populatie, dar nu s-a revigorat nici industria. Pe termen scurt, resursele financiare pentru platile externe au fost regenerate, dar, pe termen lung, ele au ramas definitiv compromise. Foamea si privatiunile n-au incetat pana la caderea regimului.

Nici astazi, privatiunile, ca singur mijloc de a iesi din recesiune, nu pot fi masuri de parspectiva. Efectul lor pe termen scurt este, insa, inselator. Recesiunea nu ajuta cu nimic in perspectiva. Pe termen lung, sunt valabile numai investitiile, incurajarea consumului, dezvoltarea constructiilor si creditarea lor in conditiile unui sistem bancar bine asigurat, toate fiind si surse de venit ale statului, prin impozite.