Ce povesti cu mere stim noi? Un lucru "bine facut" pentru Iohannis

Povestea marului

Stim povestea cu marul lui Adam, povestea cu marul lui Wilhelm Tell, povestea cu marul otravit al Albei ca Zapada, povestea cu marul Apple, povesti cu mere sigle de partide si, de cateva zile, am auzit si povestea cu cele mai bune mere din lume.

Prezent la o manifestare agricola, domnul presedinte Klaus Iohannis a povestit ca avem cele mai bune mere din lume dar, sa vezi si sa nu crezi, nu le mancam, ci luam mere din import.

Pare ciudata o astfel de situatie, dar povestile sunt pline de situatii ciudate ca d-aia sunt povesti, dar ceea ce este mai ciudat este faptul ca si domnul presedinte Iohannis, la fel ca multi alti politicieni, ne spune povesti.

Sincer sa fiu, nu ma asteptam ca si domnia sa sa ne spuna vechea poveste a paradoxului romanesc, acela al importului de legume si fructe intr-o tara care ar putea sa exporte astfel de produse la nivelul cererii intregii Europe.

Povestea cu drama producatorului roman sufocat de concurenta, cu umilinta acestuia in relatia cu supermarketurile, cu birocratia de la Bruxelles care discrimineaza fermierii romani si cu alte mii si mii de greutati care apasa pe umerii agriculturii noastre o cunoastem pe dinafara.

Ministri de resort, reprezentanti ai patronatelor din agricultura, ai sindicatelor si ai industriei alimentare ne spun aceasta poveste de cate ori au ocazia, explicandu-ne de ce importam nu numai mere, ci si patrunjel. Au spus de atatea ori aceasta poveste incat au inceput sa o confunde cu realitatea, ajungand sa considere o normalitate importul de produse agricole intr-o tara cu unul dintre cele mai importante potentiale agricole din Europa.

Romania se afla intr-o pozitie privilegiata, de optim intre volumul de resurse raportat la marimea populatiei. Terenul arabil ocupa circa 64% din suprafata agricola, 33% din aceasta este ocupata cu pasuni si fanete, iar viile si livezile reprezinta circa 3%. Raportul dintre suprafata arabila a tarii si numarul de locuitori arata ca fiecarui locuitor ii revin circa 0,41 ha teren arabil, valoare aproape dubla fata de media UE 27, care este de 0,212 ha/locuitor.

Cu toate acestea, povestea nevoii acoperirii cererii de produse agro-alimentare din import continua sa fie spusa si raspusa.

Este prezentata ca o fatalitate a aderarii la piata unica europeana, pe care consumatorul roman nu are cum sa o evite, iar statul ca pe un prizonier al politicilor UE, ca pe o victima colaterala a globalizarii.

Lamentarea factorilor de decizie pe aceasta tema este un deja vu de la o guvernare la alta, dar in realitate este doar o forma de ascundere a lipsei de vointa politica si de viziune strategica.

Paradoxul importului de mere, in proportie de aproape 90% din consum, in tara cu cele mai bune mere din lume nu este o fatalitate a globalizarii, ci efectul incapacitatii decidentilor politici romani de dupa 1990 de a intelege importanta prioritizarii factorilor de avantaj comparativ ai Romaniei in vederea transformarii lor in factori de avantaj competitiv pe piata mondiala si in vectori de realizare a prosperitatii si sigurantei nationale.

Potentialul agricol al Romaniei este cel mai important factor de avantaj comparativ pe o perioada indelungata, avand in vedere si iminenta declansarii unei crize alimentare mondiale spre a doua jumatate a acestui secol.

Este surprizator pentru mine faptul ca presedintele "lucrului bine facut" a consolidat prin povestea cu merele nationale si de import pozitia de non-combat pe care clasa politica dinaintea mandatului sau a avut-o fata de locul si importanta agriculturii romanesti.

Mancam mere din import (daca ar fi numai mere!) nu din cauza concurentei europene, nu din cauza politicii supermarketurilor si nici chiar din cauza evaziunii colosale pe care importurile o practica, ci din cauza pasivitatii si dezinteresului nostru.

Desigur, clientelismul politic nu a fost interesat de agricultura, sector cu randament mai mic de utilizare a capitalului si supus riscului meteo, dar o strategie de dezvoltare la nivel de stat ar fi trebuit sa existe.

Apatia decizionala din acest punct de vedere este responsabila de "paradoxul merelor".

Nu vom manca mai multe mere romanesti si nu-i vom incuraja pe producatorii nostri, daca se va decide ca supermarketurile sa fie inchise in weekend sau daca se vor lua masuri de reducere a evaziunii la import.

Acestea sunt doar masuri cu efect temporar si cu actiune asupra efectului si nu a cauzei. Ceea ce se cere este crearea si punerea in practica a unui program national de dezvoltare a agriculturii pe termen lung, adoptat prin consens politic.

Daca domnul presedinte Klaus Iohannis ar impulsiona crearea unui astfel de program (pe care ar putea chiar sa-l intituleze "Marul romanesc"), ar putea bifa pe agenda sa de presedinte "un lucru bine facut".

Mircea Cosea este doctor in stiinte economice, profesor universitar la ASE Bucuresti.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Google oferă acces gratuit la unele dintre cele mai avansate instrumente de editare foto

Google a anunțat că va oferi acces gratuit la unele dintre cele mai avansate instrumente de editare foto din Google Photos, care anterior erau disponibile doar contra cost. Începând cu luna...

A fost inventat softul care ghicește dacă un angajat e gata să-și dea demisia. Cum ar putea utiliza patronii rezultatele

Patronii îngrijoraţi de fluctuaţia angajaţilor sau care îşi pun întrebări despre perioada de timp în care o persoană recrutată va rămâne la noul ei loc de muncă ar putea conta, în...