Adrian Vasilescu: Singura solutie pentru Romania este restructurarea - Interviu

Marti, 02 August 2011, ora 07:23
4841 citiri
Adrian Vasilescu: Singura solutie pentru Romania este restructurarea - Interviu

Romania a trecut cu brio de testul Fondului Monetar International, reprezentantul acestuia, Jeffrey Franks, anuntand ca majoritatea tintelor au fost atinse. Cu toate acestea, au ramas patru sectoare cu probleme: sistemul sanatatii, arieratele, investitiile publice si reforma companiilor de stat.

Insa, in opinia lui Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului Bancii Nationale a Romaniei, toate aceste neajunsuri au la baza o singura problema majora: restructurarea.

Intr-un interviu acordat Ziare.com, Adrian Vasilescu arata care sunt cauzele problemelor de pe cele patru segmente, precum si ce ar s-ar putea face pentru rezolvarea lor.

Opozitia a calificat evaluarea Fondului Monetar International, Comisiei Europene si Bancii Mondiale drept optimista. Cum vi se pare dumneavoastra?

Nu mi se par nici optimiste, nici pesimiste, mi se par a fi rationale. Concluziile obiective ale unei analize facuta la sange in Romania.

Toate cele patru puncte luate in parte si in total sunt foarte importante pentru Romania la aceasta ora. Dar nu sunt singurele. Ele se refera la partea de buget, pentru ca bugetul este in atentia Fondului Monetar International in legatura cu acordul.

Problemele sunt asa: undeva in apropierea Romaniei este Grecia, care este, pentru noi, o lectie. Undeva mai departe in Europa sunt tarile care formeaza asa-numitul cordon al periferiei zonei euro, Irlanda, Portugalia, Italia si Spania, care sunt si ele o lectie. Si undeva mai departe este America, ce ne-a servit o lectie foarte recenta. Lectia care vine din America are foarte mare importanta pentru noi, pentru ca se refera la plafonul de indatorare. America are alta problema, pentru ca stabileste prin lege plafonul de indatorare. Noi nu il stabilim prin lege, dar avem o norma europeana care spune ca plafonul de indatorare nu poate sa depaseasca 60 la suta din bugetul intern brut. Am vazut ce probleme si ce framantari s-au produs in America in momentul in care s-a atins plafonul de indatorare.

Avem 38% in momentul de fata, iar plafonul este de 60%. Dar, avand in vedere ca nivelul a tot crescut de trei ori in 2007 pana in 2010 si a crescut in continuare in 2011 fata de 2010, ajungand de la 30% din PIB la 38%, aici vad eu clopotelul care trebuie sa sune pentru noi. Sa avem grija sa nu ajungem la nivelul plafonului, pentru ca apoi ne descurcam foarte greu.

Dincolo de asta, problema numarul 1 a Romaniei in acest moment se numeste restructurare. Toate cele patru puncte se aseaza ordonat sub aceasta cupola: restructurare. Avem nevoie de restructurarea bugetului, pentru ca trebuie altfel ordonat.

Prima problema mentionata de FMI este cea a sistemului sanatatii. Cum poate fi rezolvata ea?

Presedintele a vorbit despre sanatate si a atins cateva puncte. La noi, cota de participare la asistenta sanitara este foarte mica, de 5,5%. Ea a fost candva de 7%. Nu mai are importanta cine a dat-o in jos. Aceasta dare in jos se cupleaza cu altceva. In procesul de sanatate sunt foarte multi beneficiari, iar contributorii sunt putini. Noi aici avem o problema mare: 4 milioane de salariati la 6 milioane de pensionari. Este o acumulare in timp, care a inceput cu un lucru absolut firesc si necesar, si anume despovararea economiei romanesti de surplusul de personal. Din pacate, aceasta despovarare s-a facut numai prin disponibilizari, nu si prin cresteri de locuri de munca. Sau au crescut locurile de munca in buget, unde nu trebuiau sa creasca. Ne-am trezit acum cu acest raport. Pensionarii toti au libera trecere in sistemul de sanatate, sunt asigurati, si alte persoane au drept de asigurare, dar cotizatiile sunt mici si banii nu ajung. Ideea e de transferuri bugetare: luat bani din bugetul de stat si trecuti la sistemele sociale. Este o problema greu de rezolvat.

Domnul Jeffrey Franks mentiona si rolul asigurarilor private de sanatate. Credeti ca ar ajuta, in acest moment?

Nu stiu, la aceasta ora, in ce masura asigurarile private ar putea sa imbunatateasca sistemul. Aici este o problema: toate marile unitati sanitare sunt ale statului. Exista chiar sisteme de asigurare privata. S-au facut nu pe scara nationala, ci la nivel sectorial. Sunt anumite retele de sanatate care au facut asigurare cu carduri. Nu s-a ajuns la mare lucru. Sigur ca ar ajuta daca ar putea sa existe si o retea care sa le duca la indeplinire. Sunt cateva spitale private, insa nu stiu cum s-ar imbina asigurarile private cu asigurarile de stat in spitalele de stat, acolo unde sunt cei mai buni medici, unde s-au bagat bani multi pentru aparatura. Sunt clinici foarte moderne la aceasta ora, dar nu au bani de medicamente.

E lume multa care trebuie sa fie implicata: Parlament, Guvern, institutii, Ministerul Sanatatii, Casa de Asigurari. E nevoie de studii, e nevoie de a copia ceea ce au facut altii bine, de a da la o parte ceea ce au facut altii rau si am copiat si noi.

Companiile de stat au fost in atentia FMI de la inceput. De ce credeti ca nu se rezolva nimic in aceasta directie?

Aici este o problema. Noi avem cam multe companii de stat. Privatizarea nu a fost dusa pana la capat si, uneori, nici nu a fost facuta foarte bine. Acum cred ca este o masura buna sa nu ne grabim sa privatizam doar de dragul de a incasa niste bani pentru buget. Cred ca asta ar fi lucrul cel mai grav. Greseala mare a fost ca aceste intreprinderi luate sub caciula statului au fost prea puternic politizate.

Guvernele si partidele care au fost in Palatul Victoria au luat in custodie aceste intreprinderi. Acolo s-au numit directori pe ochi frumosi, politici. S-au facut contracte de management care nu au urmarit performanta si, mai ales, nu s-a facut nimic pentru ca aceste intreprinderi sa fie aruncate in piata, sa concureze cu toate celelalte intreprinderi de la egal la egal, fara nici un ajutor al statului. Nu e usor de facut asta. Nu poti sa arunci acum Caile Ferate in piata, fara ajutorul statului, pentru ca ar sucomba. Atunci, problema pentru aceste intreprinderi este sa le modernizezi managementului. Sa le pui in cap oameni care nu au nici o legatura cu viata politica din Romania. Eu, personal, m-as bucura sa vina cat mai multi manageri straini. Dar asta va depinde de seriozitatea concursurilor de selectie, de echitatea in aceste concursuri si de ce vor vrea sa faca. Un management care semneaza un contract numai pentru performanta, se va ocupa de performanta si nu ii va pasa cand nu stiu ce partid politic ii cere sa participe la campania electorala sau sa scoata oamenii la lipit afise, cand ei ar trebui sa lucreze in fabrica.

Aici este cheia. Pana la urma, daca managementul este angajat pe criterii de performanta, nici nu are importanta cine este proprietarul. La urma urmei, ce daca este proprietar statul sau sunt 100.000 de actionari? Managementul conteaza.

Una din principalele reprosuri ale, atat in acordul trecut, precum si in cel din prezent, il reprezinta arieratele. In stransa legatura si cu investitiile, ce ar trebui sa faca statul pentru solutionarea acestei probleme?

Aici sunt pacate vechi. Statul a fost intotdeauna dator, pentru ca si-a permis sa fie dator. Grav nu este ca a fost dator, grav este ca si-a permis sa nu-si plateasca la timp datoriile. Arieratele sunt datorii neonorate la scadenta. Ele se aduna. Uneori trec doua luni si statul nu-si plateste datoriile, alte ori trec 20 de luni. Sigur ca Fondul Monetar este preocupat ca statul sa-si plateasca datoriile, pentru ca este o problema de concurenta si de echitate in piata.

Dar, toate aceste probleme au o sigura cauza: intarzierea restructurarilor. Si au o singura solutie: grabirea restructurarilor. Trebuie sa se intample.

Problema investitiilor este putin mai complicata. Investitia este un multiplicator: la un leu investit se multiplica valoarea si se ajunge la 2, 3, 4 lei, cu multe alte beneficii la nivel social. Eu am ajuns la concluzia ca statul nu mai are forta investionala, pe la sfarsitul anilor 1990. Statul nu a fost un investitor de prim plan dupa 2000 si nu a avut forta sa investeasca, nu a avut bani. Investitia straina a venit mult timp cu taraita. In anul 2005, a crescut investitia straina si am ajuns in 2007 - 2008, cu investitii straine, cu investitii private de la noi, la un nivel de acumulare de 30%.

Lucrurile s-au schimbat dupa ce a inceput criza: investitia straina s-a restrans foarte mult, investitia interna s-a restrans si ea si statul a ramas cu datoria de a fi cel mai important investitor. Nu reuseste sa o faca asa cum trebuie. Nu au fost proiecte de investitii, nu au fost nici bani la buget. Acum trebuie sa le grabim, dar depinde ce si unde investim. Investitia principala ar trebui sa fie in relatia consum - productie. Sa creasca si consumul si productia. Dar, pentru asta este nevoie de ani, nu se poate face in cateva luni. Atunci, si aici este nevoie de studii ample si de judecata matura. Oricum statul trebuie sa faca lucrari de investitii in poduri, sosele, sa angajeze oameni, sa dea banii.

Citeste si:
Valul cinci al pandemiei va lovi România în ianuarie. Avertismentul lui Alexandru Rafila
Valul cinci al pandemiei va lovi România în ianuarie. Avertismentul lui Alexandru Rafila
Ministrul Sănătăţii, Alexandru Rafila, a declarat vineri, 26 noiembrie, că țara noastră va fi afectată de valul cinci al pandemiei de coronavirus după jumătatea lunii ianuarie. Atunci se...
Coadă la demisii la PNL Sector 3. Zeci de membri au anunțat că se vor înscrie în partidul lui Orban. „Am văzut o decădere morală absolută în PNL”
Coadă la demisii la PNL Sector 3. Zeci de membri au anunțat că se vor înscrie în partidul lui Orban. „Am văzut o decădere morală absolută în PNL”
Membrii Tineretului Național Liberal Sector 3 au anunțat vineri, 26 noiembrie, că au demisionat din partid, nemulțumiți de deciziile actualei conduceri. Aceștia au transmis că îl vor urma...