Impactul ajustarilor structurale: Vinovatia Fondului Monetar in cresterea saraciei globale (II)

Una din masurile cele mai criticate si controversate luate vreodata de Fondul Monetar International este conditionarea creditarii statelor prin programele de ajustare structurala, acestea fiind implementate in forma actuala incepand cu sfarsitul anilor '70. Erau sprijinite privatizarile, taierile bugetare, liberalizarile pietelor de capital si a comertului, dar si eliminarile de subventii si intarirea puterii investitorilor.

Ajustarile structurale au fost atat de intrusive incat prin ele erau reglate politicile statului, dar si legile. La sase ani de la instituirea programelor structurale FMI reusise sa le instituie in 75 de tari.

Reducerea cheltuielilor publice

Au fost eliminate subventiile din agricultura, producatorii locali fiind scosi rapid de pe piata, neputand face fata competitiei cu producatorii occidentali, ce, in mod paradoxal, primeau subventii de la stat.

Sistemul educational a avut de suferit, ajustarile structurale insfacand o bucata destul de mare din bugetul alocat. In aproape toate tarile sarace cheltuielile cu educatia au scazut, in unele chiar si cu un sfert, exemple elocvente fiind Senegal, Sierra Leone sau Togo.

In Benin, studentii Universitatii Cotonou au protestat timp de sase luni pentru ca statul nu mai vroia sa le ofere burse, ca rezultat al reformelor aduse de ajustarile Fondului Monetar.

Liberalizarea dauneaza pietelor statelor in dezvoltare si subdezvoltate

O alta problema este cea a liberalizarii exporturilor si a importurilor. Tarile sarace sunt nevoite sa exporte cat mai mult din propriile resurse si materii prime, pentru a putea achita datoriile, dar, in acelasi timp, sa si importe produse finite, in lipsa industriei.

Nu se creeaza un circuit al banilor in acea societate, deoarece partea de productie ia calea statelor dezvoltate, precum si o buna parte a prosperitatii acelei natiuni impovarate.

Bilantul ajustarilor structurale

Intr-adevar, aceste masuri au permis achitarea unei parti a datoriei. In jur de 180 de miliarde de dolari au fost achitate intre 1983 si 1990.

Insa, dobanda extrem de mare a avut ca rezultat, incepand cu 1980, o dublare o data la zece ani a datoriei tarilor sarace si in curs de dezvoltare, ajungand, la sfarsitul mileniului, la 2,5 trilioane de dolari.

Daca, in 1970, cele mai sarace 60 de tari ale lumii aveau o datorie de 25 de miliarde de dolari, in 2002, crescuse la 523 de miliarde. In America de Sud, ajustarile structurale au aruncat aproape 230 de milioane de oameni in saracie pana in 1997.

In 2001, Argentina, o tara aplaudata de FMI pentru rigoarea cu care dadea curs indicatiilor FMI, a avut de-a face cu prabusirea economiei sale si cu o izolare de circa patru ani de pietele externe.

Ajustarile structurale au avut ca efect o crestere economica mai mica, o crestere a saraciei, salarii mai mici, indicatori ai dezvoltarii umane scazuti, lipsa de apa potabila si hrana, exacerbarea problemelor de sanatate.

Imprumuturile date de FMI au fost initial cu dobanzi foarte mari, iar acordurile de confirmare aveau o durata de doar un an. Dupa aproape doua decenii sunt aprobate o serie de masuri ce relaxeaza creditarea fata de tarile foarte sarace.

Criticile acestor conditionalitati

Aceste programe de conditionare sunt luate in vizor si din pricina universalitatii lor intr-o lume cu un caracter foarte variat si divers. Ceea ce se aplica unui stat nu se poate aplica nici macar vecinului acestuia.

Concentrarea lor pe mediul macroeconomic, minimizarea rolului statului in economie, impiedicarea luarii unor masuri protectioniste, dobanzile si a cresterea impozitelor, accentul pus pe taierea cheltuielile publice, toate acestea sunt criticate deoarece s-a aratat, in foarte dese randuri, ca o economie prospera este una in care se urmareste exact opusul.

S-a observat ca tocmai conditiile puse de Fondul Monetar sunt contrare celor in care s-au dezvoltat statele occidentale.

Desi ajustarile structurale devin mai flexibile in urma criticilor aduse, problema datoriei acumulate in trecut revine permanent in discutie. Aceasta tot trebuie platita.

Incepand cu 1996, s-a constituit un grup de tari indatorate care pot primi asistenta speciala din partea Fondului Monetar si reducerea partiala sau totala a unor datorii. Aproape 40 de tari au beneficiat de acest ajutor, dar problema inca este departe de a se rezolva.

Continentul african si cel sud-american sunt epicentrele saraciei la nivel global. Pentru a ne da seama de gravitatea acestei situatii e de ajuns sa vedem cum stau lucrurile in Africa.

In anii '60, doar 10% din cei mai saraci oameni ai lumii traiau in Africa, acum traiesc 63 %, 5% din populatia adulta este infectata cu HIV/SIDA, malnutritia, lipsa apei potabile si a hranei, somajul, infrastructura deficitara precum si multe alte probleme creeaza un obstacol sisific in calea dezvoltarii acestor natiuni, adus nu in mica masura de ajustarile structurale.

Vești bune pentru utilizatorii iOS! Apple vrea să introducă două opțiuni noi de culoare pentru seria iPhone 16

Apple se pregătește să aducă pe piață modelele iPhone 16 Pro și iPhone 16 Pro Max în două noi opțiuni de culoare: Desert Titanium și Titanium Grey, potrivit ultimelor informații...

Avocat celebru, speriat de introducerea banilor care expiră, pe model chinezesc: „Am zis că nu se poate, dar se va întâmpla din 2030"

Sergiu Vasilescu, unul dintre cei mai cunoscuți avocați din România, specializați în fiscalitate, respectiv în crypto, avertizează cu privire la pericolul iminent cu care se vor confrunta...