Gas Wars - Atacul clonelor

4 din cele 8 milioane de locuinte din Romania se incalzesc cu lemne in anul 2018, la 11 ani de la aderarea Romaniei la Uniunea Europeana. De ce? Simplu, nu au acces la reteaua de gaze naturale din propria lor tara, altminteri a treia cea mai bogata in rezerve de gaz din Uniune. In aceeasi tara, peste 100.000 de locuinte nu au acces la reteaua de electricitate. De ce? Simplu, nimeni nu a electrificat localitatile in care traiesc acesti oameni.

Pentru ca am zdrobit total industria (considerata de politicieni "un morman de fiare vechi") din 1990 pana acum, consumul a scazut de la 58,1 la 32,4 milioane tone titei echivalent (in timp ce consumul global UE a crescut usor), cu 44%. Spre comparatie, in Polonia a scazut usor de la 103 la 95,4, in Ungaria a scazut de la 28,8 la 25,2 cu 12%, in Cehia a scazut de la 50,1 la 42,4 cu 15%.

La consum final (fara consumul sectorului energetic, transport si distributie), avem aceeasi cadere dramatica de la 40,8 la 21,9 milioane tone titei echivalent. Spre comparatie, Polonia creste usor de la 60 la 62,3, Ungaria scade usor de la 20 la 17,3 iar Cehia mai abrupt de la 32,7 la 24,2 milioane tone titei echivalent. Ce arata aceste cifre: nu mai consumam pentru ca ne-am "comprimat": 40% din forta de munca a plecat in strainatate, iar industria s-a redus cam la o treime!

Si cu toate acestea, importam energie electrica, desi suntem a treia cea mai bogata tara in resurse energetice din Uniunea Europeana!

Desi avem resurse de gaze naturale, iar consumul industriei a scazut foarte mult, importam gaze rusesti la un pret intrecut doar de gazele importate de bogatii din nordul Europei (Finlanda, Suedia si Estonia). Noi platim 18,44 euro/MWh (pret care este o estimare a pretului la granita pentru gazul importat din Rusia in perioada aprilie-iulie 2017), in vreme ce polonezii, care ar bea sange de rus de trei ori pe zi, au un pret de import de 17,08 euro, iar cehii, pentru care statistica DG Energy arata doua preturi, au 16,04 euro/MWh pret de import prin hub, si 15,85 euro, pret de import al gazului venit direct din Federatia Rusa; in cazul Bulgariei, gazul rusesc a avut un pret de 18,19 euro, iar pentru Ungaria, pretul gazului rusesc a fost de 17,91 euro MWh.

Ultima oara cand am avut o iarna normal de geroasa, in 2016, Romania a importat doar 1,48 miliarde de metri cubi de gaze naturale din Rusia, adica 0,85% din toate exporturile Gazprom, in conditiile in care Petrom si Romgaz au produs, impreuna, 9,5 miliarde de metri cubi.

Ei, si printre atatea statistici intristatoare, apare si o raza de lumina: platoul continental al Marii Negre, parte din el castigat prin arbitraj international, este plin de gaze naturale, avand zacaminte estimate chiar si pana la 200 miliarde metri cubi. Gata, am crezut noi, avem resurse, hai sa le folosim: sa extindem alimentarea cu gaze pentru toti romanii, sa facem grupuri noi de productie de electricitate (oricum, cele pe carbune nu se retehnologizeaza si din 2021 nu vor mai putea fi folosite), sa dam de lucru petrochimiei!

Asta, am crezut, noi palmasii. Ei, insa, cei care conteaza de fapt, adica politicienii, sefimea gazelor si a energeticii, precum si o mica armata de clone din ONG-urile oficioase si din presa, au stabilit altceva: sa concesioneze exploatarile de gaze si apoi sa se imprumute de la banci pentru a construi conducte prin care sa exporte direct materia prima (gazele, adica) la Viena.

Coincidenta sau nu, cei mai importanti beneficiari ai concesiunilor de gaze din Marea Neagra sunt tocmai cei la care trebuia sa ajunga aceasta materie prima, bogatii si cinicii vienezi:

Coincidenta sau nu, imediat dupa primirea concesiunii de exploatare a gazelor offshore, in decembrie 2009, austriecii cu pricina au vandut asa-numita Divizie Petrochimica Bradu de la Arpechim combinatului chimic Oltchim, pentru suma de 13 milioane de euro, renuntand astfel la activele fixe aferente activitatii de petrochimie, active care astazi sunt nefunctionale: instalatia de piroliza, extractia de aromatice, polietilena de joasa densitate, polietilena de inalta densitate, o serie de rezervoare precum si terenul aferent cu o suprafata de circa 150 de hectare; unitatea de extractie aromatice avea o capacitate de 50.000 de tone pe an, iar instalatia de piroliza putea produce pana la 200.000 de tone de etilena si 95.000 de tone de propilena pe an.

In anul 2011, austriecii cei smecherasi decid inchiderea definitiva si a rafinariei de la Pitesti, cu o capacitate de rafinare de 3,5 milioane de tone/an (atinsa inclusiv in 2006), sub pretextul ca nu are iesire la mare (probabil ca rafinaria de la Viena are vreo iesire secreta la mare, cine stie?).

Pentru ca scena sa fie completa, in anul 2010 vienezii decid sa inchida si petrochimia de la Doljchim (specializata in producerea de ingrasaminte chimice minerale, de metanol si de intermediari), iar toate cladirile au fost demolate pentru decontaminarea zonei. Cu alte cuvinte, statul roman le da lor concesiunea celui mai mare zacamant de gaze si ei inchid petrochimia. Probabil o simpla coincidenta, vor zice armatele de clone...

Ei, acuma ce sa faca sarmanii austrieci cu atata gaz? Doar nu o sa-l lase pe fundul marii. Si atunci, tot coincidenta desigur, Transgaz decide sa imprumute si sa cheltuiasca 278 milioane de Euro pentru a construi o conducta intre Tuzla (Marea Neagra) si Podisor pentru a permite conectarea gazelor offshore la viitoarea conducta BRUA (pe atunci) in vederea ajungerii in imperiala si majestuoasa Viena. Desigur ca armata clonelor ne va explica doct ca statul nu ar fi putut sa cheltuie o suma similara pentru a face o centrala electrica pe gaze de 250 Mw.

Dar, cum Dumnezeu isi cam bate joc de planurile oamenilor (fie ei si austrieci), Ungaria decide in iulie 2017 sa le taie macaroana austriecilor si sa opreasca gazele la Budapesta, astfel incat vienezii sa ramana doar cu furnizorul lor traditional, Gazprom-ul. S-ar putea crede ca romanii nu vor accepta un joc in doi cu maghiarii lui Viktor Orban. Dar nu, clonele ne spun: BRUA este un proiect european care trebuie sa continue, Romania se opune vitejeste gazelor rusesti! Astfel incat, la nici doua saptamani de la anuntul maghiarilor, ANRE si Trasngaz (precis in urma unei mature chibzuinte) decid sa mearga mai departe cu proiectul, botezat inselator BRUA 2, care acum devine RU (Romania -Ungaria).

Ca urmare, Transgaz si omologul sau maghiar FGSZ (parte din grupul MOL) organizeaza o licitatie pentru atribuirea capacitatii noii conducte, licitatie facuta dupa "proceduri europene", dupa cum ne asigura clonele. Pai de unde stiti, stimabililor, ca erau proceduri europene, daca toata licitatia era secreta, inclusiv numele firmelor castigatoare? E drept ca procedurile europene nu se puteau aplica decat pe serverele din Budapesta ale FGSZ.... (sursa aici.)

Si iata ca apare cea mai mare si mai stranie coincidenta! Cine sunt firmele castigatoare ale capacitatii de livrare a gazelor din Romania spre Ungaria, adica cine sunt firmele unde va ajunge gazul romanesc din Marea Neagra? Una este o firma din grupul la care MOL este actionar majoritar, MET AG, iar cealalta se ascunde dupa misterioasa succesiune de litere MFGT.

MFGT inseamna Magyar Foldgaztarolo Zrt adica firma care detine si opereaza depozitele subterane de gaze din tara vecina si prietena. Da, numai ca MFGT este parte din grupul MVM, MVM Magyar Villamos Muvek Zrt, adica compania nationala maghiara care inglobeaza productia de energie electrica, transportul energiei electrice, depozitele de gaz si multe altele. Printre alte elemente uitate de catre clonele cantatoare ale comunicatelor Transgaz, MVM este si partenerul rusilor de la ROSSATOM pentru construirea centralei atomo-electrice Paks 2.

Ce nu inteleg eu este cum functioneaza "procedurile europene" mult invocate de Transgaz si ANRE? Cum se poate ca MOL sa fie co-organizator al licitatiei si in acelasi timp castigator? Sau cum se poate ca cele doua firme castigatoare sa fie legate de puternice interese comune si afaceri stralucite derulate impreuna? Oare regulile europene permit ca firmele castigatoare sa fie implicate impreuna intr-un scandal urias din Ungaria vecina, atunci cand MFGT a scos gaz ieftin din depozitele sale pentru a-l vinde catre scoli si spitale dar acest gaz a ajuns tocmai la MET? (sursa aici.).

Fondul problemei este, insa urmatorul: statul roman estimeaza ca va incasa anual 140 milioane Euro din exploatarea zacamintelor marine de gaz; cu banii astia nu face mai bine niste centrale electrice pe gaze sau nu mai bine extinde reteaua de gaze catre compatriotii nostri decat sa ii dea pe panselute si alte inventii de-ale lui Valcov? Sau in loc sa dea aproape 300 de milioane Euro pe o conducta de vandut materii prime, nu mai bine redeschide petrochimia de la Pitesti? Cu 300 de milioane de Euro faci si o rafinarie.

De altfel, conducta finantata cu bani europeni (BRUA originala) va fi construita pe teritoriul Romaniei de catre o firma austriaca, Habau PPS Pipeline Systems si un consortiu condus de INSPET SA (intamplator, amendat in trecut de Consiliul Concurentei cu 7,3 milioane lei pentru trucarea unei licitatii organizate de Transgaz in 2009).

Evident, ca tot o coincidenta este si faptul ca teava din care se va face gazoductul provine din statele non-UE Turcia si (surpriza?) Rusia, pentru ca producatorul galatean ArcelorMittal Tubular Products nu a reusit sa convinga exigentii austrieci! Iarasi e cam straniu ca UE sa finanteze un proiect care se face cu produse turcesti si rusesti, dar sigur clonele ne vor recita din manualul de licitatii "european".

Ce vor face insa clonele? Vor incepe sa descante noua conducta BRUSA (adica prin Slovacia tot la Viena), desi OMV o respinge? De altfel, Manfred Leitner, downstream executive board member in cadrul grupului OMV crede ca "Este acum in discutie atragerea Slovaciei in proiect, dar nu este o varianta care sa ne convina pentru ca asta inseamna costuri suplimentare pentru clientii nostri. Din aceasta cauza, traseul nu este conexiunea ideala. Ideea este ca nu tot gazul trebuie sa se duca spre Vest" (sursa aici).

Dar nu-i nimic. Clonele nu vor dezarma, ci se vor strange in jurul prea-cinstitului Ion Sterian de la Transgaz in vreo sala de marmura a unei cladiri istorice, sub acoperirea de "think tank" oficios si cu binecuvantarea unor fosti si viitori ministri. In asteptarea fripturilor fumegande, se vor convinge intre ei ca suntem o natiune europeana, cu companii puternice care se lupta cu rusii si mai ales ca respectam toate procedurile europene. Oricum ei nu pleaca din nordul opulent al Bucurestiului decat spre aeroport, nicidecum spre Romania care se incalzeste cu lemne. Sau poate spre o anumita adresa de pe Stirbei Voda?

P.S. Numele companiei MFGT a fost devoalat din greseala de una din clone intr-un articol care povestea cu incetinitorul un comunicat al Transgaz-ului.

Petrisor Gabriel Peiu este doctor al Universitatii Politehnica din Bucuresti (1996), a fost consilier al premierului Radu Vasile (1998-1999) si al premierului Adrian Nastase (2001-2002), subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) si vicepresedinte al Agentiei pentru Investitii Straine (2003-2004). Este coordonator al Departamentului de Analize Economice al Fundatiei Universitare a Marii Negre (FUMN).

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Ce a facut Marcel Bolos, ministrul de Finante, saptamana asta

Proiectele de tip parteneriat public-privat reprezinta viitorul si de aceea am participat la IMF/WB Constituency Meeting 2024, pentru a discuta cu expertii si a vedea cum pot fi create noi...

AMD a dezvăluit noua sa gamă de procesoare. Cu ce specificații tehnice vin

AMD a dezvăluit noua sa gamă de procesoare, AMD Ryzen PRO Seria 8000 pentru desktop-uri și Seria 8040 pentru laptopuri. Noile procesoare sunt proiectate pentru a îmbunătăți semnificativ...