Revolutia gazelor de sist zguduie omenirea

Duminica, 12 Ianuarie 2014, ora 09:24
10122 citiri
Revolutia gazelor de sist zguduie omenirea

Indiferent de micile conflicte iscate printre localnicii din Pungesti, aprecierea specialistilor la nivel global este ca folosirea hidrocarburilor din sisturi bituminoase, numite uneori gaze de sist, reprezinta cea mai de seama inovatie energetica a secolului nostru.

Energia provenita din sisturi ocupa primul loc nu numai datorita abundentei sale in Statele Unite, dar si datorita impactului sau mondial, iar evolutia acestui impact s-ar putea sa fie spectaculoasa in noul an 2014, apreciaza Project Syndcate.

2 milioane locuri de munca la gzele de sist

Imensele rezerve de hidrocarburi provenite din sisturi bituminoase ale Statelor Unite si-au aratat deja efectul asupra pietei gazelor, iar pretul lor in SUA au scazut spectaculos la o treime.

Dar mai intervine si impactul politic. Energia din sisturi are tendinta sa aduca modificari majore in ce priveste rolul Statelor Unite atat in Orientul Mijlociu, cat si in alte zone ale Asiei. Nu pare deloc intamplator faptul ca, de cand America a dat de inteles ca devine energo-independenta, chiar si unii magnati ai petrolului, care ii aratasera Americii sabia scoasa, acum au bagat-o la loc in teaca.

SUA nu scapa ocazia sa atraga atentia ca 44% de consumul de gaze naturale ale tarii provin din noile surse si ca nu este departe ziua cand ponderea ar putea ajunge chiar la 100%.

Agentia Internationala pentru Energie a si atras atentia ca, in urmatorii ani, productia de hidrocarburi a SUA va depasi Arabia Saudita si Rusia, America devenind cel mai mare producator din lume.

Fata de situatia anilor trecuti, pentru Statele Unite noua sursa de energie autohtona inseamna o economie de 100 miliarde dolari anual si 2 milioane locuri de munca.

Cine se sperie de bagheta americana

Impactul global este enorm. Statele Unite au deja in program exportul de gaze lichefiate in Europa, ceea ce va crea incontestabil o competitie dura cu ofertele deja practicate de catre Rusia si Norvegia.

Este foarte posibil ca Japonia sa fie interesata in gazele lichefiate americane, dupa ce dezastrul de la Fukushima din 2011 a pus tara in fata unui gol energetic greu de acoperit.

Nu incape indoiala ca si alte state isi vor reevalua politica energetica, dupa ce vor constata succesul surselor americane din sisturi bituminoase. China a si inceput o activitate intensa de explorare a noilor resurse, care ar putea rezolva problemele de mediu pe care le ridica acolo folosirea intensa a carbunelui.

Iranul a ajuns sa ia in serios negocierile cu privire la programul sau nuclear, simtind ca productia de hidrocarburi nu mai poate fi fololsita ca moneda de schimb la nevoie si nici ca arma de santaj, in cazul in care se ingroase gluma.

Totusi sa nu ne asteptam ca productia de hidrocarburi a SUA ii poate indestula pe toti prietenii Americii. Multi sunt sortiti sa ramana in continuare dependenti de petrolul statelor arabe.

Ca urmare, este normal ca Orientul Mijlociu sa mai fie multa vreme o arena de mare importanta geopolitica, ramanand astfel, indirect, un obiectiv strategic si pentru Statele Unite.

Numai ca, in noua conjunctura, America are si motivele, si conditiile, sa preia ea bagheta intregii orchestre, iar faptul ingrijoreaza atat tarile arabe, cat si Rusia, care s-a obisnuit sa tina Europa la respect, inchizand si deschizand robinetele, cum ii vine mai bine la socoteala.

Nu vrem gaze sau vrem protectia mediului?

Faptul ca succesul american al hidrocarburilor din sisturi este incomod atat pentru capitalele arabe, cat pentru Kremlin, i-a facut pe unii comentatori sa aprecieze ca reactia zgomotoasa din unele tari europene impotriva acestor surse ar putea fi regizata de interesele marilor magnati ai petrolului, aflati in zonele cu traditie.

Altfel ar fi greu de inteles nu atat reactia insistenta a ecologistilor, cat modul zgomotos cum li s-au alaturat protestatari din Eruopa, intr-o problema care in America nu pare sa fi revoltat pe cineva.

Nici poluarea mediului cu carbunele extras masiv in secolele XVII si XVIII, nici afectarea reala a mediului prin exploatarile de titei in secolele IX si XX nu revoltau multimea cu atata invesunare cu cata o nemutumeste extragerea gazelor de sist, a carei tehnologie cei mai multi protestatari nici n-o cunosc.

Toti protesteaza impotriva extragerii gazelor si nimeni nu se ridica pentru adoptarea unor masuri de protectie, singura motivatie reala care ar justifica protestul lor.

Si atunci, iti vine sa te intrebi daca nu cumva manipuleaza cineva din umbra niste naivi, pusi pe galceava, fara sa stie ce sa ceara.

Citeste si:
„Nu există partener mai puternic pentru SUA decât România” susține senatorul american Robert Portman
„Nu există partener mai puternic pentru SUA decât România” susține senatorul american Robert Portman
Senatorul american Robert Portman, care efectuează sâmbătă, 28 mai, o vizită în România, a declarat că nu există pentru Statele Unite prieten mai puternic decât ţara noastră....
Prima demisie din echipa PLUS din USR. Ciprian Teleman anunță că pleacă din partid
Prima demisie din echipa PLUS din USR. Ciprian Teleman anunță că pleacă din partid
Fostul ministru al Cercetării, Inovării şi Digitalizării, în Guvernul Cîţu, Ciprian Teleman a anunţat sâmbătă, 28 mai, că demisionează din USR. Fost președinte al PLUS Ilfov, acesta a...