Supraincalzirea economiei chineze ar putea deveni, in curand, o problema pentru intreaga economie mondiala, potrivit analistilor.
In primul trimestru din acest an, produsul intern brut al Chinei s-a majorat cu 9,7 procente, in timp ce rata de crestere a indicelui preturilor de consum a ajuns la 5,4 la suta.
Problema nu sta in faptul ca masurile recente luate de guvernul chinez ar putea conduce la o crestere prea lenta. Dimpotriva, problema o constituie faptul ca majorarea salariilor, cresterea inflatiei si un yuan care trebuie sa se aprecieze mai rapid ar putea provoca o sursa de inflatie la nivel global, spun analistii Reuters.
In trecut, China a ajutat la mentinerea unei rate a inflatiei scazute in Occident, datorita abundentei de forta de munca ieftina, in timp ce moneda foarte slaba a mentinut exporturile la preturi scazute.
Acest lucru a permis tarilor occidentale sa-si mentina ratele coborate, iar inflatia a ramas sub control. De asemenea, rezervele valutare ale Chinei si achizitiile sale de obligatiuni vestice au furnizat un alt "cadou": credite ieftine.
Insa, in prezent, rata inflatiei din China creste, iar situatia se schimba. In acest an, cel putin 12 municipalitati si provincii au crescut salariile minime, jumatate cu peste 20 la suta.
Cresterea preturilor si a salariilor se reflecta in preturile la export, punand presiuni inflationsite asupra partenerilor comerciali ai Chinei.
In plus, reactia naturala a Chinei la cresterea inflatiei - permiterea aprecierii monedei - va face mai mult rau decat bine. Incepand cu iunie 2010, yuanului i s-a permis aprecierea cu 4,5 la suta fata de dolarul american. Insa, pentru a reduce impactul majorarii preturilor la petrol si marfuri, dar si emisiunilor de moneda asociate cu majorarea rezervelor valutare, este nevoie de mai mult, sustin analistii.
Un yuan mai puternic ar multumi concurentii Chinei, insa ar avea un efect inflationist in Occident: bunurile exportate de chinezi ar fi mai scumpe. Prin urmare, si rata inflatiei din aceste tari s-ar majora, ceea ce ar conduce la dificultatea unor state in a-si putea finanta deficitele de pe pietele financiare.