Autoritatile egiptene au anuntat aprobarea unei lucrari de mari proportii si de importanta pe aceeasi masura nu numai pentru economia proprie, ci pentru intreaga navigatie care se desfasoara intre Mediterana si Marea Rosie: extinderea Canalului Suez.
Obiectivul vizeza sa imbunatateasca fluenta navigatiei de-a lungul canalului, prin dublarea unei parti din calea de navigatie, in lungime de 72 km si preluarea partii corespunzatoare din actualul trafic.
Costul lucrarilor se estimeaza la 4 miliarde de dolari, iar autoritatile se asteapta ca acestea sa creeze un milion de noi locuri de munca, o problema de importanta vitala pentru Egipt, unde in ultimii ani a scazut simtitor turismul, cel care absorbea principala forta de munca a tarii.
Lucrarile urmeaza sa dureze trei ani, iar fondurile vor fi asigurate exclusiv din surse interne, egiptenii fiind foarte sensibili la ideea investitiilor straine in tara lor - scrie publicatia germana Sueddeutsche.
Din aceleasi motive, s-a hotarat ca lucrarile sa se execute numai cu agenti egipteni, care probabil ca vor lucra sub antrepriza generala a armatei.
Autoritatile egiptene au asigurat ca exista resurse financiare pentru aceasta lucrare, in principal datorita veniturilor aduse de actualul canal, aflat in functiune, care asigura incasari de circa cinci miliarde pe an si constituie principala sursa de venituri valutare ale tarii.
Stirea, comunicata oficial de un reprezentant al companieiei Canalul Suez, in prezenta presedintelui tarii, a provocat un puternic reviriment pe bursa de valori, care s-a inchis luni seara cu o crestere de 8,918 puncte, cel mai inalt nivel inregistrat in ultimii sase ani.
In prezent, Canalul Suez are o lungime de 163 km, iar circulatia se face cu unele strangulari, ceea ce a determinat elaborarea proiectului pivind noua cale de 72 km, care partial o va dubla pe prima. Latimea minima a actualului canal in cel mai ingust loc este de 300 de metri.
Caracteristic canalului Suez este faptul ca nu are ecluze, intrucat nivelul Marii Rosii este acelasi cu nivelul Marii Mediterane, ceea ce usureaza mult circulatia, eliminand opririle pentru ecluzare, obisnuite in cazul altor lucrari de acest fel.
Ca urmare, circulatia se face continuu, cu o viteza de 8 noduri, ceea ce permite parcurgerea intregului traseu de 163 km intr-o durata cuprinsa intre 11 si 16 ore.
Volumul de trafic maximal a fost atins in 1991, cand s-au inregistrat 18.300 de parcurgeri ale canalului, cu un tonaj total de 426 milioane de tone.
Scurt istoric
Actualul canal a fost pus in functiune in anul 1869 si nu putem disocia aceasta realizare atat de timpurie de maretia traditiilor egiptene in constructii, cunoscute din antichitate.
De altfel, ideea de a sapa un canal prin istmul dintre Marea Rosie si Mediterana a aparut uimitor de timpuriu in mintea ingeniosilor egipteni. Documente stravechi atesta ca prima incercare de a sapa un canal in aceasta zona provine din epoca faraonului Nechao al II-lea, sub domnia caruia incepeau in anul 590 i.Hr. primele sapaturi, abandonate din cauza dificultatilor tehnice, reluate ulterior, iarasi abandonate si reluate in cele din urma de regele persan Darius, care a cucerit Egiptul 80 de ani mai tarziu.
Nici acesta n-a terminat lucrarea decat partial, ceea ce trebuie sa fi fost o mare deceptie, daca citim scrierile lui Herodot, care consemneaza ca pe acest santier si-au pierdut viata 120.000 de muncitori.
Sacrificiul lor a fost inutil, intrucat lucrarea a acoperit-o nisipul, iar actualul canal, prevazut sa fie partial dublat, urmeaza alt traseu decat cel gandit de faraoni.
lipsa ecluzelor se datoreaza... Vezi tot