Acordul de la Copenhaga va fi istoric, dar ineficient

Summitul de la Copenhaga, din perioada 7-18 decembrie, are mari sanse sa nu isi indeplineasca scopul si sa nu stopeze schimbarile climatice, asa cum ar trebui. Oricat de grav ar suna acest lucru, unii comentatori sunt de parere ca e mai bine.

Deciziile care ar urma sa fie luate de liderii lumii la Copenhaga, si de care va depinde viitorul politicilor de mediu, nu vor fi cele mai potrivite si nici nu ar corespunde problemei cu care se confrunta omenirea, asa ca intazierile ar putea de fapt sa ajute la stabilirea unui acord intr-adevar mai eficient, scrie Financial Times.

Incalzirea globala a fost in ultima perioada subiectul unei polemici in care argumentele au fost la fel de solide in ambele tabere. Scepticii au mizat in primul rand pe datele nesigure care au fost prezentate despre schimbarile climatice. Apoi, cifrele prezentate de ei par sa arate ca pretul care ar trebui platit e mai mare decat valoarea beneficiilor.

Pe de alta parte, riscurile sunt prea mari pentru a astepta sa vedem daca oamenii de stiinta au sau nu dreptate pentru ca s-ar putea sa fie prea tarziu cand se va dovedi ca datele lor erau corecte.

Discutii serioase si calcule optimiste, dar fara actiune

Totusi, un raport al Bancii Mondiale spune ca impunerea unor restrictii serioase pentru emisiile poluante nu costa atat de mult si nici nu ar lasa miliarde de oameni pe drumuri, asa cum cred scepticii. Masurile si actiunile costisitoare nu vor fi luate de tarile sarace care nu isi permit, ci de cele dezvoltate, adevaratele surse de poluare.

Nici beneficiile nu sunt de trecut cu vederea. Economia care ar fi facuta daca masinile mari ale americanilor ar folosi standardele europene privind combustibilul ar acoperi emisiile produse de furnizarea energiei electrice catre 1,6 miliarde de oameni care nu au acces la ea in acest moment.

Desi justificata si nu chiar costisitoare, reducerea emisiilor va fi cu adevarat o provocare. Agentia Internationala pentru Energie sustine ca trebuie sa reducem concentratia atmosferica de CO2 la 450 de parti intr-un milion, dar acest lucru va fi realizat prin reducerea cererii, extinderea tehnologiilor pentru obtinerea energiei regenerabile, investitii in cea nucleara, dezvoltarea unei tehnologii de captare si pastrare a carbonului, renuntarea la consumul de carbune si salvarea padurilor. Toate in acelasi timp.

Pana acum, modul in care au actionat guvernele este catastrofal. In ciuda discutiilor si a planurilor, cantitatea de emisii este din ce in ce mai mare, in mare parte din cauza recesiunii. Potrivit statisticilor, in perioada 1990 - 2007, emisiile au crescut de la 20,9 gigatone pana la 28,8 gigatone, chiar daca nu era o perioada de dificultati financiare.

In acest ritm, Agentia Internationala pentru Energie estimeaza emisii de 34,5 gigatone in 2020 si de 40,2 gigatone in 2030. 55% din crestere ar putea fi provocata de China, iar India ar urma sa fie responsabila pentru 18%.

Costul initial pentru reducerea emisiilor pana la 450 de parti la un milion ar fi de 10.500 miliarde de dolari, dar el va creste cu 500 de miliarde in fiecare an in care masurile sunt amanate.

Marile promisiuni de la Copenhaga acopera doar o treime din actiunile necesare

Chiar si in cel mai optimist caz, promisiunile facute de tari reprezinta doar o treime din cantitatea la care ar trebui sa se ajunga in 2020, ceea ce inseamna ca acordul care va fi incheiat la Copenhaga saptamana viitoare nu reprezinta un moment crucial, ci doar inceputul. Poate fi, in acelasi timp, inceputul sfarsitului daca SUA si celelalte economii dezvoltate nu reusesc sau nu vor sa isi respecte promisiunile.

De aceea este important ca acordul sa fie realizat cu atentie si sa corespunda situatiei pentru a fi cat mai eficient.

Printre ideile propuse de experti se numara stabilirea unui pret pentru carbon, dar care sa nu fie fixat pentru totdeauna, ci care sa se schimbe in functie de context. Acesta trebuie sa fie mai stabil, insa, decat cel de pe piata europeana, o taxa fiind mult mai atractiva decat tranzactionarea cotelor de emisii.

Cresterea pretului platit pentru emisii ar putea incuraja si dezvoltarea unor tehnologii si inovatii care sa faca orice proces mai putin poluant.

De asemenea, reducerea emisiilor nu trebuie sa aiba loc numai acolo unde exista bani pentru ea. Statele dezvoltate ar trebui sa plateasca pentru restul pentru ca isi permit si pentru ca s-au dezvoltat poluand.

Succesul masurilor care ar trebui puse in practica in urmatoarele decenii depinde de investitii masive si actiuni colective impotriva unei amenintari indepartate in timp, care va afecta persoane probabil nenascute inca. Desi nu exista date clare despre pretul pe care il vom plati in lipsa acestor masuri, comunitatea internationala a ajuns la un acord ca exista o amenintare din partea cresterii cantitatii de emisii poluante.

Fara o decizie serioasa la Copenhaga, intreaga omenire va astepta lipsita de putere sa vada daca scepticii au avut sau nu dreptate. Lucru destul de riscant daca luam in calcul faptul ca avem o singura planeta.

Un nou scandal pentru Guvern. Damen a dat in judecata Romania la o curte internationala de arbitraj

Premierul Marcel Ciolacu confirma faptul ca olandezii de la Damen au dat in judecata Romania, aratandu-se in acelasi timp optimist in ceea ce priveste rezolvarea pe cale amiabila a disputelor...

Razer a lansat noul model de mouse Viper V3 Pro, conceput alături de gameri profesioniști

Razer a lansat noul model de mouse Viper V3 Pro, conceput în colaborare cu unii dintre cei mai buni jucători de esports, inclusiv Zachary „zekken” Patrone, campion și MVP al turneului...