Teoriile avangardiste legate de “Green Deal” distrug și bruma de echilibru din economiile slab dezvoltate

Am trăit în anii ’90 distrugerea industriei românești pe diverse motive, unul dintre ele fiind că era energofagă.

Am ajuns în anii 2000 cu noi curente, fanteziste, cred eu, prin care, ca să răcim planeta, trebuia să închidem producția de energie pe combustibili fosili, să folosim energie regenerabilă și altele, pe care sunt sigur că le-ați auzit și dumneavoastră. Cu ce costuri? E greu de cuantificat. Sunt convins că nimeni n-a auzit de certificate verzi, care nu costă nimic…

Nu am expertiză în teorii de mediu sau de modificare climatică, dar, ca cetățean al planetei, mă interesează încotro se duce planeta noastră, din motive pragmatice. N-aș vrea ca, atât cât mai am de trăit, să văd cataclisme sau dezastre provocate de indolența marilor poluatori și ca nimeni să nu facă nimic. Dar nici varianta europeană n-o pot agrea: să radem tot ce este poluant și să folosim numai energie verde, asta în timp ce marii poluatori ai planetei nu dau semne că ar reduce, cât de cât, gradul de poluare. Mă refer la China, India, cam toată zona asiatică și Orientul Mijlociu.

Asta în timp ce, la noi, resursele din economie pentru aplicarea fermă a Green Deal-ului nu permit o reașezare corectă a salariului minim și a pensiilor, corelată cu creșterea costurilor de producere a energiei electrice. Ministrul Energiei, S. Burduja, cred eu, are mari lacune în educația managerială când vine cu afirmații bombastice, cum că prețul de 0,68 lei/kWh nu se mai susține și că, probabil (măcar a introdus o doză de relativitate), un preț de 1,1-1,2 lei/kWh ar face sistemul funcțional.

Pentru a înțelege afirmația domnului ministru, ar trebui să ne fi explicat, înainte, cât costă producția unui kWh într-un sistem clasic cu combustibili fosili, cât costă într-un sistem regenerabil, de ce costă atât de mult distribuția într-o factură de utilități, pentru a putea avea un grad de comparație cu un element controlabil, nu o afirmație vagă, gen „nu se susține…”.

N-am auzit de investiții masive în distribuția energiei electrice care să reducă pierderile din rețea; dovada o avem în fiecare săptămână, când se produc opriri accidentale de alimentare cu energie electrică, mai dese chiar decât în anii ’80. Probabil că, dacă în București sunt probleme grave în alimentarea cu agent termic, cineva s-a gândit că, pentru echilibru, să taie și curentul în zonele limitrofe, ca să simțim și noi, cei care n-am mai vrut să stăm la mâna furnizorilor de energie termică, din „plăcerile anotimpului rece”.

Domnul Burduja poate să viseze cât dorește la Green Deal, la energie regenerabilă, la stocare inteligentă, la hidrocentrale prin pompaj, fie în culori, fie în sepia, dar, pentru a transpune acele vise în economie, trebuie să găsească și sursa pentru echilibrarea salariilor și a pensiilor, în raport cu cât consideră domnia sa și cei din breasla energeticienilor (sau „casta”… mi-e greu să înțeleg de unde vine această impostură) că ar costa producerea energiei electrice. Dacă tot auzim ba pe domnul Ciolacu, ba pe domnul Burduja, că nivelul de salarizare se apropie de media din UE, să vedem și graficele Eurostat care să dovedească asta, nu să fim pe locul 3 din coada graficului, cu 3,99 Eur/oră la salariul minim, în timp ce primele locuri din grafic arată valori de 4 ori mai mari. Și asta cu o diferență de doar 0,09 Eur/kWh. În prezent, prețul la kWh este de 0,152 Eur. Dacă tot trebuie să echilibrăm veniturile pentru o concurență echitabilă în interiorul UE, să o facem pe deplin, nu doar așa cum le convine unora. Nu doar pentru accize, costuri umflate în domeniul producerii energiei și al celor care supraveghează aceste piețe. Poate așa n-ar mai pleca tinerii și cei apți de muncă în căutarea unui trai mai bun. Atunci putem vorbi de productivitate comparabilă, condiții sociale și un nivel de trai decent.

Pentru asta, cei care se pregătesc acum să candideze la alegerile parlamentare sau la președinție ar trebui să aibă deja pregătit un program de redresare a mediului economic românesc, să ne prezinte viziunea lor despre cum vom putea găsi, după investiții inteligente, resursele pentru noi infrastructuri, noi spitale, noi școli, grădinițe, și cum va scădea deficitul care apasă grav asupra dobânzilor la care putem lua credite de refinanțare. Atâta timp cât creditarea se află în situația actuală, nu putem vorbi despre o economie de piață funcțională. Și fără creditare, despre ce fel de economie vorbim?

Cei care au dus economia în această „gaură” vin acum și ne cer votul fără măcar să ne explice ce au făcut cu banii împrumutați. Domnul Ludovic Orban, candidat la președinție, în întregul său discurs, ne explică doar cât de răi sunt ceilalți, fără a ne spune ce a realizat pozitiv în perioada în care a fost prim-ministru: de ce a contractat credite peste necesarul de rostogolire a datoriei publice, unde s-au dus banii și cât a redus din aparatul bugetar, cu ce efecte pozitive. Pentru că e simplu să elimini posturi, dar dacă, prin asta, dezechilibrezi structuri întregi necesare, vei avea sigur consecințe negative. Dacă a văzut ce s-a întâmplat în timpul guvernării de dreapta cu pensiile (legea 127) și cu nivelul de trai, de ce nu a luat măsuri de corectare? Atunci nu avea aceeași experiență sau a căpătat-o abia după ce a fost debarcat „en fanfare” în decembrie 2020? Iar managementul, bată-l vina…

Cauza tuturor problemelor din economia românească, cred eu, este proasta echilibrare a veniturilor în raport cu costurile utilităților. Pentru că cercul „Bani, Marfă, Bani” trebuie să se închidă. Nu poți plăti energie de 1,2 lei/kWh (0,24 Eur/kWh) când tu primești pentru munca ta 3,99 Eur/oră. Nu există niciun criteriu de productivitate în UE sau altundeva care să justifice o asemenea disproporție între salarii și prețuri. Legătura se poate face doar prin decizii politice asumate și reale, pentru funcționarea economiei.

Amenințările cu dublarea prețurilor, venite din partea energeticienilor, trebuie tratate etiologic: cine a deschis cutia Pandorei, cine a tăiat producția de energie fosilă fără a pune ceva în loc, să vină și să plătească. Măcar simbolic, dar să-l doară pe cel responsabil. Așa vom avea siguranța că alții nu vor mai îndrăzni să modifice abuziv tarifele la utilități, pentru interese de grup sau de breaslă.

În Germania, cu un tarif de 0,28 Eur/kWh, manopera minimă este de 12,41 Eur/oră, de patru ori mai mare decât la noi. Iar de la 1 ianuarie 2025, va crește din nou. Nu poți avea o economie sustenabilă când din munca ta nu poți acoperi costurile utilităților decât sacrificând alte cheltuieli esențiale. E absurd.

Asta ar trebui să fie preocuparea aleșilor noștri. Președintele trebuie să orienteze discuțiile mediului de afaceri și de reglementare către soluții viabile pentru relansarea economiei și pentru o creștere economică ce poate asigura resursele necesare măsurilor de creștere a nivelului de trai, în corelație strictă cu costul vieții. Altfel, la ce bun ca INS să calculeze coșul minim, când niciun guvern nu a avut vreodată timp să se aplece asupra acestei probleme și să o rezolve?

Între timp, milioane dintre semenii noștri sunt pe alte meleaguri, unii și-au pierdut viața, așa cum am văzut recent în Spania, în timp ce guvernanții noștri se vaită că „decrețeii” vor ieși la pensie și nu va mai rămâne nimeni în câmpul muncii. Dar să facă ceva pentru a-i reține pe cei mai buni în țară… ei aș, noi n-avem nevoie de oameni pregătiți. Și poate au dreptate, la oferta de posturi în Horeca, la livrări de marfă, nu e nevoie de multă inteligență. Din păcate, aici se învârte piața muncii actuale, după ce distrugerea industriei s-a încheiat încă din 2007.

Nu cred că guvernele de coaliție sunt benefice pentru țară. Poate ar fi mai bine ca în Parlament să existe susținerea unei majorități coagulate în jurul unui partid mare, iar guvernarea să fie asumată de acel partid, nu de o coaliție. S-a văzut în acești 3 ani cât de bune au fost măsurile luate în coaliție, cine pe cine a dat vina, astfel încât acum, în campania electorală, unii se fac că n-au fost la guvernare, iar alții se laudă cu realizări pe care nu le-au făcut ei – vezi Legea 360, despre care șeful CNPP, de la liberali, a afirmat că este o lege „profund liberală”. Certurile sunt la ordinea zilei, iar nivelul de trai tot scade, în ciuda unor paleative de moment induse.

Cu astfel de conducători, e greu să faci față șocurilor complexe din economia globală și situațiilor conflictuale, fie ele apropiate sau îndepărtate, pentru simplul motiv că ei nu se raportează la cetățeanul obișnuit, votantul lor, care i-a adus în poziția de a decide soarta unei națiuni.

De aceea, până la finalul campaniei electorale, cei care vor să obțină votul nostru, al celor cărora ne pasă de soarta națiunii din care facem parte, ar trebui să vină cu proiecte care să clarifice ferm drumul către prosperitate, nu cu declarații cum că salariul mediu net va fi de 7000 lei în 2028, afirmații nesustenabile.

Încă aștept să văd candidații la parlamentare care pot explica ce vor face ei mai bine pentru alegătorii care i-au votat. Pentru că nu trebuie să uitați, stimați aleși, în spatele dumneavoastră stau voturile celor care au avut încredere în dumneavoastră. Iar această încredere trebuie răsplătită prin decizii corecte și un nivel de trai mai bun pentru contribuabili, dacă vreți cu adevărat ca această națiune să supraviețuiască; altfel, întregul sistem se prăbușește și apar curente extremiste care, din păcate, am văzut în istorie cât „bine” au adus. De ce ar trebui să repetăm istoria? Deznodământul este, invariabil, același.

Doru Sinca este de profesie inginer, absolvent al Institutului Politehnic Bucuresti, in prezent pensionar.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Argentina nu mai are deficit bugetar după 123 de ani. Terapia de șoc a președintelui Javier Milei inspiră un lider USR. "Sper să avem și noi așa guvern"

Argentina a reușit, la un an după ce controversatul președinte Javier Milei și-a început mandatul, să scape de deficitul bugetar care afecta țara de 123 de ani. Statul latino-american este...

Angajații de la fabricile din Brașov scapă de restructurări. Concedierile colective plănuite de un gigant al industriei europene ocolesc România

Multinaționala din domeniul industriei aeronautice și al apărării Airbus SE nu plănuiește să concedieze din angajații pe care îi are la două fabrici din România. Informația vine la...