Aderarea la zona euro: Problema este in ce conditii

Apartenenta la zona euro favorizeaza comertul intre statele membre, reduce costurile de tranzactie, elimina riscul valutar, are avantajul unei monede comune ca "adapost" contra unor miscari de capital destabilizatoare; aderarea poate accentua inserarea in retele industriale de baza.

Aderarea ar semnifica si intrarea in primul cerc concentric al Uniunii. Ar avea o dimensiune geopolitica in lumina incertitudinilor aduse de ultimii ani, inclusiv de rezultatul referendumului din Regatul Unit al Marii Britanii si de tendinte centrifuge puternice in UE.

Dar argumentatia ca aceasta aderare sa fie cat mai rapida este de examinat la rece. Lectii mari ale crizei zonei euro sunt:

• Zona euro nu a asigurat convergenta suficienta intre statele membre, de aici si dezechilibre mari (decalajul de competitivitate) intre Nord si Sud.
• Teza ca zona euro nu este o arie monetara optima (cu economii compatibile structural) s-a dovedit corecta si a reliefat importanta convergentei reale si structurale.
• Zona euro nu are inca instrumente de amortizare a socurilor asimetrice, cum se intampla intr-o uniune monetara autentica (SUA, de pilda, sau Germania ca stat federal).
• Spatiul de manevra (policy space) conteaza enorm in conditiile unor socuri adverse puternice, iar zona euro permite acum numai devalorizari interne ca proces de corectie, ceea ce este costisitor social si politic.

Ar fi de notat un aspect "cultural" in functionarea zonei euro: diferenta intre state ce pun accentul pe reguli (Germania) si state care prefera flexibilitatea, interventii discretionare in economie (Franta) (vezi si Brunnermeier, James si Landau, The Battle of Ideas, Princeton, 2016). Dar acest aspect subestimeaza importanta decisiva a mecanismelor intr-o uniune monetara.

Este nevoie de o masa critica de convergenta ex ante

Exista in dezbaterea interna o linie de gandire ce pledeaza pentru aderarea cat mai rapida, ca numai astfel se poate oferi o noua tinta pentru dezvoltare. Dar, de ce ar fi mai mobilizatoare pentru cetateni aderarea la zona euro decat un program de dezvoltare care sa insemne autostrazi si drumuri, dezvoltarea infrastructurii in general, mai multe resurse pentru educatie si sanatate?

Exista si argumentul "politic" si cel "geopolitic", care privesc simbolistica intrarii in ceea ce ar fi nucleul dur al UE. Dar ele trebuie puse in balanta cu conditiile unei economii ce inca nu este compatibila structural cu rigorile unei uniuni monetare (si aceasta incompleta acum, ca mecanisme).

Criteriile nominale nu sunt suficiente pentru aderarea la ZE. Evidenta empirica bogata arata ca, fara compatibilitate structurala corespunzatoare, care sa aiba corespondent in convergenta reala (venit/locuitor) de durata, pozitia in ZE este precara si aduce riscuri mari.

Romania are in prezent un PIB/locuitor de cca. 25-26% la cursul de schimb si de 55-56% din media ZE la paritatea puterii de cumparare; este putin si, in plus, economia noastra are de surmontat decalaje structurale mari; Romania are si discrepante regionale interne considerabile. Iar un stat intra in ZE in intregime, nu pe bucati.

Diferente mari de performanta economica intre tari din ZE au dus la deficite de plati externe tot mai mari - fie acestea acoperite in aceeasi moneda in interiorul ZE. Asa se explica cum dezechilibre externe majore au condus la crize de datorie suverana dupa ce guverne au preluat datorii private la datoria publica.

In tarile cu un venit/locuitor considerabil inferior mediei din ZE, este probabil ca diferentialul de inflatie sa fie semnificativ pozitiv. In timp, daca nu exista castiguri de productivitate pe masura, dezechilibrele externe cresc. Iar odata intrat in ZE, gradele de libertate in materie de corectie a dezechilibrelor se reduc. Cu cat diferentele structurale intre economii sunt mai mari, cu atat mai nesigura este capacitatea de a reactiona.

Cum functioneaza zona euro conteaza

In ZE, cum functioneaza acum, gama de alegeri pentru administrarea dezechilibrelor se reduce la foarte putin: la controlul deficitelor bugetare si cvasi-fiscale (acolo unde sunt) in domeniul public si, la eventuale taieri de salarii si alte venituri, cand este cazul. Nici nu exista politici la nivelul ZE (un policy stance), care sa atenueze o inclinatie deflationista pronuntata - rezultatul este un surplus de cont curent al ZE de cca 3% din PIB, respectiv al Germaniei de 9% in prezent.

ZE este actualmente mai mult o arie cu moneda comuna-asemanatoare cu regimul etalonului aur din perioada interbelica. S-a eliminat riscul valutar, ceea ce este un avantaj indiscutabil. Si ZE poate ajuta o economie sa se protejeze de miscari de capital destabilizatoare. Dar acest argument nu este decisiv in a legitima ignorarea slabiciunilor de functionare a ZE.

Mecanismul European pentru Stabilitate (MES), Uniunea Bancara (UB) si alte instrumente introduse dupa izbucnirea crizei ZE nu au reusit sa rezolve problemele de fond, de aceea sunt necesare reforme suplimentare.

Spatiul de manevra (policy space) conteaza foarte mult pentru o economie care are inca rigiditati importante si are nevoie de reforme structurale majore. Un argument ar putea sa linisteasca apele din punct de vedere al functionarii ZE, si anume: daca integrarea fiscala si politica (institutionala) ar fi adanci, atunci ar permite transferuri de resurse care sa faca irelevante dezechilibre intre statele membre ale ZE (sa amintim ce resurse au fost transferate din landurile vestice catre cele estice dupa reunificarea Germaniei).

Dar, o asemenea ipoteza este o fantezie in conditiile actuale. Pentru Romania, existenta unei politici monetare autonome si a cursului de schimb propriu au largit spatiul de manevra in momente dificile.

O cale optima pentru aderare

Avem de gasit o cale optima intre atingerea unei mase critice de convergenta structurala si reala ex ante, mizand, totodata, pe reformele infaptuite in zona euro, care sa o faca mai functionala. Trebuie spus ca Romania ar intra in ZE daca este acceptata, nu pur si simplu intrucat asa se vrea la Bucuresti. Se poate, insa, adera la uniunea bancara inainte de aderarea la zona euro.

Este nevoie de reforme structurale, de o crestere economica bazata pe castiguri de productivitate - ceea ce inseamna mai multe investitii publice si private, inovatie tehnologica. Sunt necesare bunuri publice esentiale (infrastructura de baza, educatie, sanatate) finantate cu un nivel adecvat de venituri fiscale (nu cu cifra de 27-28% din PIB ca acum, in timp ce media din ZE este de cca. 40%).

Este nevoie de realizarea unui model de crestere care sa valorifice mai bine resursele interne, care sa construiasca avantaje competitive, care sa fie capabil sa invinga "capcana venitului mediu" (middle income trap).

Cum ar suna tinta de aderare la ZE peste numai cativa ani, cand ne ameninta un derapaj bugetar (sa avem in vedere si aplicarea legii salarizarii unitare), cand riscam inversarea consolidarii fiscale din ultimii ani, fara sa intelegi ce se intampla in ZE, in economia globala?

Concluzii

- Sunt doua pre-conditii fundamentale pentru aderarea la ZE: a) realizarea unei mase critice de convergenta reala ex ante (inainte de aderare) si indeplinirea unor conditii de ordin structural; b) reformarea mecanismelor si a aranjamentelor de politici (policies) ale ZE.

- Imperative de ordin strategic (geopolitic) pot grabi aderarea la ZE.

- Factorul esential de realizare a convergentei reale este competitivitatea.

- Daca Romania si-ar pastra ritmul mediu de crestere inregistrat in perioada 2000-2015, atunci ar reusi sa ajunga din urma mediei zonei euro in 27 ani, in vreme ce 75% din media ZE ar putea atinge in 13 ani. Daca Romania ar creste economic in medie cu 5% pe an (in mod sustenabil), atunci ar putea ajunge din urma media ZE in 18 ani, iar nivelul de 75% din media ZE l-ar putea atinge in 9 ani, adica in 2024.

- Aderarea la ZE nu reclama atingerea in prealabil a mediei PIB/capita din ZE. Cum se argumenteaza in analiza noastra, se poate imagina aderarea dupa atingerea unui nivel de cca. 75% din media ZE si indeplinirea altor conditii structurale.

- Tarile baltice nu sunt cazuri relevante avand in vedere dimensiunea lor si aranjamentele de consiliu monetar ce au predispus la o optiune.

- Exista provocarea de a depasi "capcana venitului mediu", care implica trecerea de la un alt model de dezvoltare. Diminuarea factorilor ce contribuie la mentinerea productivitatii muncii reduse este de o importanta cruciala pentru dezvoltarea Romaniei. Aici este de examinat si inclinatia companiilor internationale de a promova in Romania afaceri cu valoare adaugata mai inalta. Se pune si problema daca politici publice (industriale) pot ajuta in acest sens.

- Protejarea echilibrelor macroeconomice si de-euroizarea sunt esentiale pentru robustetea economiei.

- Nivelul scazut al veniturilor fiscale este o mare vulnerabilitate a economiei noastre.

- Romania poate intra in Uniunea Bancara inainte de aderarea la ZE.

- Romania trebuie sa se bazeze mai mult pe motoare endogene ale cresterii economice. Este nevoie, avand in vedere si contextul international, de un alt model de crestere, care sa se bazeze mai mult pe economisire si investitii interne, pe mobilizarea resurselor interne, pe aspecte calitative. O prezenta mai activa a capitalului autohton in economie, inclusiv in sectorul bancar, este dezirabila.

Romania trebuie sa se implice in regandirea modelului de functionare a Pietei Unice, a Uniunii, care trebuie sa lucreze in favoarea a cat mai multor cetateni. Fara procese economice inclusive, care sa fie definite, intre altele, de echitate (fairness), transparenta, coeziunea sociala va suferi tot mai mult si vor castiga aderenta curente politice extremiste.

In Uniune trebuie luptat ferm impotriva evaziunii fiscale si a evitarii platii impozitelor/taxelor (tax avoidance), a unor practici rele in lumea afacerilor, care submineaza si ele increderea cetatenilor in statul democratic; aceste noxe sunt prezente masiv in functionarea economiei romanesti.

Ps. Din studiul "Romania si aderarea la zona euro: intrebarea este in ce conditii", autori: Daniel Daianu, Ella Kallai, Gabriela Mihailovici, Aura Socol, IER, 2016 (studiul intreg este pe site-ul IER).

Daniel Daianu este membru in consiliul de administratie al BNR, fost prim-vicepresedinte al Autoritatii de Supraveghere Financiara (ASF) si fost ministru al Finantelor.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

”România nu este oaia neagră a Europei”. Un fost ministru de Finanțe descrie poziția țării noastre în relație cu marile deficite globale VIDEO

Discuțiile despre deficitul bugetar ridicat și procedura de deficit excesiv în care se află țara noastră încă din 2019 a acaparat dialogul public, dar prea puțin ne aplecăm asupra...

OnePlus Pad Go, tableta de buget cu specificații excelente. La ce preț este oferită

OnePlus a introdus pe piață o nouă tabletă, OnePlus Pad Go, o versiune mai accesibilă a modelului OnePlus Pad. Cu un preț de pornire de aproximativ 230 EUR în Europa, tableta promite să...