Cat de bine ii sta Romaniei in afara zonei euro (Opinii)

Criza datoriilor din zona euro este departe de a trece in planul secund al preocuparilor cancelariilor continentului. Va fi cu siguranta meniul principal servit la masa discutiilor purtate in cadrul viitorului summit programat pe 30 ianuarie 2012.

Liderii statelor participante au fost convocati pentru o noua runda de comunicari-solutii de catre presedintele Uniunii Europene, Herman Van Rompuy.

La precedenta intalnire la nivel inalt, din 8-9 decembrie anul curent, s-au adoptat cateva masuri transante, de fapt reguli in toata puterea cuvantului. Tarile din buchetul Uniunii Europene, cu exceptia Albionului, au decis declansarea automata a sanctiunilor pentru statele ale caror deficite sunt mai mari de 3% din PIB sau care detin datorii publice exagerate.

Dupa cum este stiut, "rebelul" de atunci de la Bruxelles s-a numit chiriasul din Downing Street 10, premierul britanic David Cameron. Controversele legate de pozitia sa de veto constituie si astazi subiect de prima pagina, atat in Europa continentala, cat si dincolo de Canalul Manecii.

Cardul de masa Up Dejun iti aduce discounturi de pana la 50% la categorii precum: abonamente de servicii medicale Regina Maria, curierat DPD, card de carburant OMV Petrom, produse de birotica si papetarie Lecom, solutii de digitalizare, tracking GPS flota auto de la iTrack si altele. Obtine oferta AICI!

Acel sistem unitar de disciplina financiara sugerat de catre cancelarul Angela Merkel a avut in cele din urma castig de cauza. Bugetele nationale sunt puricate la Bruxelles, apoi dezbatute si aprobate de parlamentele statelor membre.

Mai mult, "directiva" de la centru recomanda introducerea in constitutii a unor asemenea practici cu spirit si litera de lege. Motiv suplimentar de revizuire a legii legilor, asa cum isi doreste actuala clasa politica romaneasca aflata la putere.

Preocuparea pentru destinul pe termen scurt si mediu al zonei euro este cat se poate de justificata. Moneda comunitara si datoriile statelor gazduite in acest teritoriu financiar vor constitui tintele predilecte ale celor mai importante asalturi speculative in anul ce sta sa vina. Dezmembrarea eventuala a monolitului este ultima ipoteza dorita sau, dupa caz, luata in calcul de catre specialistii domeniului.

Tarile excluse (pe mana lor) sau cele ce renunta la statutul de membru al zonei euro se pot confrunta cu o dramatica spirala inflationista. Galopanta chiar si intinsa pe un numar extins de ani. Urmeaza deprecierea monedei nationale, cu efectul sau in lant: decaderea afacerilor, ruinarea sociala. La randul lor, acestea conduc usor catre urmatoarea veriga a lantului slabiciunilor - deteriorarea pronuntata a climatului de echilibru.

Consecintele enumerate sunt inevitabile pentru tarile ce nu vor fi capabile sa-si achite datoriile acumulate. Analistii economici merg mai departe cu variantele in situatia unui defect major cauzat de ruperea zonei euro. Se poate ajunge pana la desfiintarea monedei cu granite extinse. Consecintele atunci ivite, cand un stat spune adio acestui consacrat Euroland, isi vor face simtite noile particularitati.

Foarte curand dupa evenimentul in sine, oamenii vor cauta colacul de salvare intr-o valuta cat mai stabila. Insa, cum zvonurile in materie de bani circula cu viteza fulgerului, evadarea catre un adapost oferit de o moneda forte se va produce inaintea renuntarii oficiale la euro.

Fara indoiala, statul respectiv isi va lua rapid masuri de protectie macar pentru atenuarea socului. Va restrictiona puternic retragerile mari de lichiditati sau alte forme de plasament ale valorilor. Prudenta impusa este imperativa, deoarece dezechilibrele financiare in asemenea situatii limita pot aparea intempestiv. Bancile se pot prabusi una dupa alta.

Revenind la inflatia excesiva ce survine in cazul decuplarii unei tari de la zona euro, ea apare cu scopul de a minimaliza artificial pe cat posibil nivelul datoriei si reducerea costurilor aferente bugetului. Devalorizarea monedei nationale dupa renuntarea la cea comuna are, totusi, ca avantaj nevoit, imbunatatirea competitivitatii economiei, reinventarea inventivitatii sporite, cu obiectivul declarat al cresterii volumului exporturilor. Cel in stare sa redreseze balanta comerciala.

La polul opus, hiperinflatia despre care aminteam provenita din cauza scumpirii marfurilor importate va determina fara doar si poate o scadere vertiginoasa a consumului. Bineinteles, micsorarea puterii de cumparare induce mai putini bani la bugetul national, o piata semiinghetata etc.

Economia intra in conul de umbra al austeritatii, al oprelistilor comertului. Imediat dupa usa se afla recesiunea care, la randul ei, obliga la noi contractari de credite. Scenariul este clasic, familiar, fumat si suportat pe propria piele de sute de miloane de oameni.

Din fericire, Romania nu se afla, deocamdata, in postura de a-si pune astfel de probleme. Nu a beneficiat de proprietatile bancnotei intracontinentale, dar nici nu se misca in afara magnetismului ei. Ca atare, nu se poate bucura de raposarea caprei megiesului, asa cum proverbial o face, dar nici nu se afla pe undeva, in apropierea capului mesei bogatilor.

Pentru moment, pluteste intr-o deriva semicontrolata pe sloiul crizei dus de un curent rece si inca amenintator. Se are bine cu motorul principal al economiei europene - Germania. Stat ce continua sa-i fie cel mai important partener comercial, cu o valoare a schimburilor de 11,5 miliarde de euro. Din care export, 5,6 miliarde, restul fiind bunuri importate.

De asemenea, in valori oarecum pozitive stau relatiile bilaterale cu Italia, Franta, Turcia si China. Doar in cazul Ungariei balanta comerciala este defavorabila Romaniei. Numai 1,5 miliarde euro export, importurile situandu-se la un cuantum dublu.