Europa, la ora ruletei grecesti (Opinii)

Marti, 22 Mai 2012, ora 18:37
2874 citiri
Europa, la ora ruletei grecesti (Opinii)

Grecia retraieste acum o tragedie hamletiana, care se rezuma la o singura intrebare: in zona euro sau in afara ei? O intrebare, nepusa serios de sistemul ei politic inainte de aderare, dar nici de cel european, s-a transformat intr-o tornada care castiga zilnic forta, anuleaza orice alta problema si ameninta sa distruga totul imprejur.

Daca sistemul politic grecesc ar fi fost la inaltimea momentului, ar fi avut azi doar doua voci: una favorabila ramanerii in zona euro, cealalta favorabila revenirii la drahma. Si fiecare ar fi trebuit sa explice grecilor, asa cum faceau in antichitate comandantii Atenei si Spartei inainte de bataliile de care depinde soarta cetatenilor lor, riscurile colosale asociate fiecarei optiuni.

In loc de asta, in parlamentul grec au intrat, la 6 mai, nu mai putin de sapte partide, dintre care doua (conservatorii si socialistii) fac un apel tardiv la ratiune, dupa ce au inselat increderea electoratului decenii la rand, trei (in frunte cu SYRIZA) pescuiesc in ape tulburi si incearca sa capitalizeze disperarea provocata de criza in baza lozincii rocambolesti "Fara austeritate, dar cu euro", iar alte doua (comunistii "traditionalisti" si neofascistii), cu toate aberatiile de secol 19 pe care le sustin, au obtinut cateva zeci de mandate, care complica si mai mult formarea unei majoritati.

Adevarul crud pentru greci este ca politicienii lor au facut o greseala catastrofala aderand la zona euro in 2002 si nimeni nu poate sa le mai spuna acum, in cunostinta de cauza, printre altele si pentru ca nu exista un precedent similar, care dintre cele doua solutii pe care le mai au la dispozitie este raul cel mai mic.

Din cauza clasei lor politice, dar si din cauza modului in care au inteles sa-si manifeste atasamentul fata de propria tara (in chestiuni "marunte" precum plata impozitelor, transferul capitalurilor in banci straine etc.), grecii au astazi "privilegiul" de a fi primii care vor demonstra, pe propria lor piele si cu riscul aferent de a iesi din istoria Europei daca vor gresi, in ce masura "proiectul euro" este intr-adevar unul viabil si de succes.

Marea cacealma pentru marele pot

Fara actualul dezastru economic si social din Grecia, SYRIZA n-ar fi primit niciodata mai mult de 5% din votul popular. Toti observatorii externi, dar si cei din Grecia care si-au pastrat capul pe umeri au remarcat ca liderul SYRIZA, Alexis Tsipras, abereaza cand promite anularea acordurilor cu UE, BCE si FMI, dar si mentinerea Greciei in zona euro.

Totusi, chiar daca Tsipras - un produs tipic al noii generatii de "politicieni" greci - este un oportunist fara scrupule si un manipulator incendiar al maselor, nu se poate spune ca este si ignorant politic. Cand cheama electoratul grec sa sfideze frontal Occidentul si sa "voteze impotriva austeritatii", liderul SYRIZA stie exact pe ce se bazeaza: pe teama liderilor vest-europeni de consecintele scaparii din mana a dosarului grec, care ar putea echivala cu scaparea de sub control a "proiectului european".

Cand i-a cerut, teatral si patetic, Angelei Merkel, sa "inceteze jocul de poker cu vietile grecilor", Tsipras a transmis, intentionat sau nu, doua semnale politice.

Primul: ca intelege bine jocul de poker aflat in desfasurare, in acest moment, la nivelul liderilor europeni (la care participa insa nu numai Germania, ci si multi altii, inclusiv el insusi).

Al doilea: a simtit ca Germania devine tot mai izolata in Occident dupa alegerile din Franta, Grecia si Summitul G8 de la Camp David, ceea ce creste sansele de a o face sa finanteze Grecia in continuare fara a-i pune conditia "odioasa" a reformelor.

La marele joc de poker pentru viitorul Europei toti nervii sunt intinsi la maximum. Marele pot este reprezentat de supravietuirea "proiectului euro". Liderii extremisti de la Atena stiu bine ca occidentalii fac tot ce le sta in putere pentru a evita aratarea cartilor, deoarece se tem de efectul de domino care ar putea urma punerii bruste de acord a "calitatii" politicilor europene cu forta economica reala a Europei.

Si atunci, Tsipras & Co. forteaza cacealmaua pana la ultima limita, pe ideea ca occidentalii vor continua sa cedeze, cum au facut-o deja de cateva ori.

Fortarea mainii Germaniei sau joaca cu focul

Summitul G8 de la Camp David nu a ameliorat sansele evitarii celui mai rau scenariu. Sub impactul victoriei lui Francois Hollande, SUA si Franta au afisat o solidaritate "de stanga" favorabila masurilor de "stimulare a cresterii". Pe fond, insa, stanga democrata americana si cea socialista franceza nu inteleg acelasi lucru prin "crestere".

Portdrapelul economic al democratilor americani, Paul Krugman, afirma recent ca singura sansa de a evita "relativ apropiata apocalipsa" este nu doar acceptarea, dar si "incurajarea" de catre liderii europeni (cei ai Germaniei si BCE in primul rand) a inflatiei de "cel putin 3-4%" pentru cativa ani.

Intr-o maniera inteligenta, Krugman a sugerat ca este mai bine sa dai drumul presiunii enorme acumulate prin milioanele de rasuflatori ai inflatiei, decat sa astepti o eruptie distrugatoare intr-un singur loc, care risca sa distruga totul in cale.

In schimb, economistii de stanga francezi isi imagineaza "cresterea" prin sporirea cheltuielilor bugetare pe datorie, prin subventii la preturile de baza si super-impozite pentru afaceri. SUA au moneda lor, iar Franta nu, ceea ce conteza.

Perceptia imediata este ca Germania a fost pusa in defensiva la Summitul G8. Unor lideri care gandesc in "cheie" radical-ideologica, precum Alexis Tsipras, aceasta perceptie le poate da idei si mai periculoase decat cele pe care le au deja. Tactica lui Tsipras este simpla: ridicarea stachetei in santajul practicat la adresa Germaniei, pe baza convingerii ca Occidentul, de frica plonjarii in marele necunoscut, va obliga Berlinul sa plateasca in continuare.

Fortarea mainii Germaniei este un joc extrem de periculos. Pana si Martin Schultz, liderul socialistilor europeni, i-a avertizat recent pe greci ca Germania, contribuabilii germani mai exact, au platit deja peste 400 de miliarde de euro pentru a mentine Atena in zona euro, iar rabdarea lor se apropie de final.

Zilele acestea, cand Alexis Tsipras adresa "somatii publice" cancelarului Angela Merkel, mega-uzina Opel de la Bochum a anuntat ca isi va transfera productia in Anglia si Polonia (ambele, state din afara zonei euro), ceea ce va face ca 45.000 de angajati sa ramana someri. Cu siguranta, Tsipras ar fi primit foarte "calduros" de muncitorii germani din Bochum.

Ultima turnanta inainte de un posibil dezastru

Presedintele Comisiei Europene, Jose Barosso, a transmis si el un mesaj grecilor: va vrem in Europa, dar decizia va apartine. Mesajul a fost dublat subtil de "surse anonime" din Comisie, care au spus presei, in speranta ca alegatorii greci vor intelege bine, ca desi nu mai este posibila renegocierea acordurilor Greciei cu UE, BCE si FMI, ar putea fi posibila o relaxare a ritmului de implementare a reformelor.

Tsipras este insa convins ca Vestul blufeaza si, odata SYRIZA ajunsa la putere, Grecia va primi bani in continuare fara a fi obligata sa continue planul de reforme incheiat. Alegatorii greci care se pregatesc sa voteze SYRIZA si celelalte partide extremiste ar trebui sa se intrebe, totusi, ce are Tsipras pregatit in rezerva, pentru cazul in care liderii occidentali nu vor da inapoi.

Spre deosebire de 2010, in 2012 Europa este pregatita, economic si fiscal, sa suporte socul iesirii Greciei (singure) din euro. Nu este inca pregatita psihologic sa accepte esecul proiectului euro intr-o tara, dar psihologiile sunt volatile prin definitie.

Iesirea Greciei din zona euro se poate imagina, dar numai printr-un plan bine gandit in cooperare cu partenerii ei europeni, care sa evite producerea unor unde de soc devastatoare.

Daca iesirea se va produce brutal, prin jocuri politice periculoase terminate rau, majoritatea analizelor estimeaza ca puterea de cumparare a grecilor se va reduce rapid cu 50-75%, iar PIB-ul Greciei se va reduce, intr-un an, cu 25-50%. Prin comparatie, impactul actualelor masuri de reforma ar parea "bland".

Summit-ul UE din 23 mai, dedicat explicit Greciei, nu va putea face altceva decat sa transmita grecilor o serie de mesaje savant dozate, combinand avertismentele cu propunerile vagi de atenuare a austeritatii, prin care sa incerce evitarea unui dezastru la alegerile din 17 iunie. Pentru ca, daca SYRIZA obtine majoritatea relativa a voturilor si primeste si "prima electorala" de 50 de mandate suplimentare, ascensiunea ei la putere nu va mai putea fi oprita.

Iar Germania, prinsa pana peste cap pe "frontul francez" si tot mai izolata in zona euro, s-ar putea hotari ca abandonarea "frontului grec" este o manevra care merita riscul.

La portile Iadului sau in hora dracilor?

Alexis Tsipras a facut prima sa vizita in strainatate dupa "victoria" din 6 mai - unde altundeva? - in Franta, unde s-a intalnit cu prietenul sau Jean-Luc Melenchon, liderul Frontului de Stanga francez, un alt caz clinic de extremism.

De la Paris, Tsipras a atacat-o din nou pe Angela Merkel, careia i-a amintit ca Grecia este o tara "suverana". Cu siguranta, ceva este fundamental in neregula in Europa: pensiile, salariile si functionarea statului grec sunt platite de Germania, iar cancelarul german primeste lectii de "suveranitate" de la un pusti obraznic ajuns cel mai in voga politician grec.

Tot din "orasul luminilor" (stinse azi), Tsipras a mai declarat ca va anula acordul cu UE, BCE si FMI, pentru ca "nu este nimic de negociat cu iadul". Cand un politician de extrema stanga, care nu crede in Rai, Iad, si nici in nimic altceva decat in "revolutie", face astfel de declaratii ce putem intelege? Se afla Europa la portile Iadului? Sau prinsa in hora dracilor?

Raspunsul il va da electoratul grec la 17 iunie.

Citeste si:
Previziunile ministrului de Finanțe despre PNRR, infirmate în câteva luni. Cristian Ghinea: ”Etapa cu gargară s-a terminat, puneți mâna la treabă”
Previziunile ministrului de Finanțe despre PNRR, infirmate în câteva luni. Cristian Ghinea: ”Etapa cu gargară s-a terminat, puneți mâna la treabă”
Declarațiile din vara acestui an ale actualului ministru al Finanțelor, Adrian Câciu, referitoare la PNNR, au fost comparate de fostul ministru USR al Fondurilor Europene, Cristian Ghinea,...
România cu inima curată: nu e totul pierdut cât mai luptă Camelia Bogdan
România cu inima curată: nu e totul pierdut cât mai luptă Camelia Bogdan
Că românii sunt dezamăgiți, pe cine să mire? Că n-au încredere în potentați, pe cine să uimească? Fericită e, totuși, o țară cu magistrați gen Camelia Bogdan. Hidra o hărțuiește....