Franta, adevarata problema a zonei euro?

Costurile de finantare a Frantei s-au majorat semnificativ, in aceasta saptamana, investitorii incepand sa-si indrepte atentia de la statele din periferia zonei euro la cele din centrul acesteia.

De cateva luni, liderii francezi se chinuie sa gaseasca un plan prin care sa-si poata mentine ratingul AAA si sa convinga pietele financiare ca economia tarii este in stare buna. Insa, desi cu siguranta este mai buna decat a Italiei, de exemplu, nu este nici de rating maxim, sustin analistii.

Franta trebuie sa isi clarifice situatia fiscala, insa risca, precum Italia, sa devina o victima a crizei datoriilor.

Desi italienii au tinut prima pagina a ziarelor, din cauza crizei politice si economice, investitorii sunt mai interesati de vestile de la Paris, nu de la Roma. Dupa ce premierul Francois Fillon a dezvaluit masurile de austeritate care ar trebui sa conduca la crestere economica, pietele nu s-au aratat impresionate.

Astfel, costul pentru asigurarea datoriilor Frantei a urcat la un nivel record de 236 de puncte de baza. Acest lucru inseamna ca ar costa 236.000 de euro pe an pentru un investitor care detine obligatiuni franceze in valoare de 10 milioane de euro pentru a se proteja de intrarea in incapacitate de plata. Suma este foarte mare pentru o tara cu rating maxim, relateaza Fortune.

Saltul costurilor de asigurare (CDS) a socat politicienii francezi, care erau convinsi ca masurile anuntate sunt extrem de dure. Printre acestea se numara o taxa aplicata corporatiilor, de pana la 5%, in tip ce TVA ar urca de la 5,5% la 7%. De asemenea, s-ar pune in aplicare o reforma a pensiilor, varsta de pensionare urmand a creste de la 60 la 62 de ani.

Prin aceste masuri, Fillon spera ca va economisi 7 miliarde de euro in 2012 si alte 11,6 miliarde de euro in 2013. In total, pana in 2016, suma economisita s-ar ridica la 65 de miliarde de euro.

Care sunt problemele Frantei

Insa planul are multe neajunsuri. Cea mai mare parte a economisirilor ar proveni din cresteri de taxe, nu din reducerea cheltuielilor statului, ceea ce ar conduce la o diminuare a ratei de crestere economica, si asa anemica. Pe masura ce economia stagneaza, si baza de taxare se diminueaza, ceea ce inseamna, de fapt, mai putin bani la stat.

Desi nu sta la fel de prost ca Italia, Franta are datorii foarte mari, ca procentaj din produsul intern brut. Acestea se ridica la 1,3 trilioane de euro, adica 83% din PIB, un procentaj relativ scazut, fata de 140% in Grecia si 120% in Italia. Cu toate acestea, un procentaj prea mare pentru un stat cu rating maxim. De altfel, datoriile au costat si SUA ratingul AAA.

Daca estimarile de crestere economica ar fi fost bune, datoriile nu ar fi reprezentat o problema majora. Dar, in ultimii ani, sectorul productiei a decazut, ducand la importarea multor bunuri, iar excendentele comerciale au fost inlocuite de deficite. In primele sase luni ale anului, Franta avea un deficit comercial de 37,5 miliarde de euro, cu nu mai putin de 36 la suta peste nivelul inregistrat in perioada similara din 2010, o cota alarmanta de crestere.

Scaderea exporturilor pare sa aiba drept cauza costurile mari cu forta de munca. De exemplu, daca in 2000 angajatii francezi erau platiti, in medie, cu 7 la suta mai putin decat cei germani, situatia s-a schimbat complet in prezent, francezii castigand cu 10 la suta mai mult decat nemtii.

In plus, Franta are si cel mai mare nivel de cheltuieli ale statului din zona euro, de 54 la suta din PIB. Aceste costuri sunt suportate de companiile private, prin taxele mari pe care le aplica statul francez, ceea ce face sectorul privat putin competitiv. Aproximativ jumatate din costurile cu forta de munca reprezinta taxe platite de companii pentru a sprijini statul social, in comparatie cu 28% in Germania.

Prin urmare, in loc sa anunte o solutie ce implica reducerea cheltuielor, politicienii francezi au recurs tot la majorarile de taxe, ce "apasa" pe sectorul privat si consumatori.

Potrivit analistilor, Franta ar trebui sa-si efectueze taieri considerabile ale cheltuielilor statului si sa liberalizeze piata muncii pentru a-si rezolva problemele fiscale. Insa acest lucru ar insemna o confruntare cu sindicatele franceze, atat de puternice incat nici presedintele Nicolas Sarkozy nu pare ca vrea sa le infrunte, in acest moment.

Insa, daca nu va gasi o solutie mai buna decat cele prezentate deja, Franta, a doua putere economica din zona euro, risca sa nu-si mai poata sustine imprumuturile, din cauza costurilor prea mari. O asemenea criza ar pune, cu adevarat, in pericol viitorul uniunii monetare.

Avocat celebru, speriat de introducerea banilor care expiră, pe model chinezesc: „Am zis că nu se poate, dar se va întâmpla din 2030"

Sergiu Vasilescu, unul dintre cei mai cunoscuți avocați din România, specializați în fiscalitate, respectiv în crypto, avertizează cu privire la pericolul iminent cu care se vor confrunta...

România, a șasea cea mai scumpă energie electrică pentru consumul casnic din UE, calculat la standardele puterii de cumpărare

România a raportat în a doua parte a anului trecut un preț la energie electrică pentru uz casnic de 19,1 euro la 100 kWh, între ultimele cinci cele mai reduse din UE. Pe de altă parte,...